Trumpisme care pun degeaba lumea pe jar

Ultimele valuri făcute de Donald Trump au fost cele generate de declaraţia despre intenţia ca Statele Unite să preia Gaza, iar palestinienii de acolo să fie relocaţi în ţările arabe limitrofe precum Egipt și Iordania. Ideea a fost respinsă rapid atât de statele respective, cât și de liderii palestinieni, dar a determinat un val uriaş de discuţii în întreaga lume, în care au fost angrenate atât Israelul, aflat de partea SUA, cât şi statele europene care se împotrivesc sioniştilor, Spania, Irlanda sau Norvegia. Mai mult ca sigur, nu se va întâmpla nimic de acest fel în Gaza, iar palestinienii care nu vor să plece nu vor fi mutaţi nicăieri.

Nu este prima oară însă când zicerile preşedintelui american inflamează spiritele pe mapamond, deşi cele mai multe dintre aceste declaraţii rămân în final fără mare ecou pe "tabela de marcaj", cum ar spune comentatorii de fotbal. Trebuie să amintim doar de "celebra" oprire a războiului din Ucraina a doua zi după preluarea mandatului, rămasă, evident, la stadiul de declaraţie, pentru că este clar că, în acest moment, când nimeni nu deţine o superioritate militară zdrobitoare, nici Putin şi nici Zelenski nu sunt dispuşi să oprească luptele, deşi declarativ ambii se declară pentru încetarea focului.

O altă declaraţie a lui Trump care a bulversat lumea în ultimele săptămâni a fost cea a preluării Groenlandei, Canadei şi canalului Panama de către SUA, idee expansionistă la fel de irealizabilă, care a stârnit, însă, la rândul ei, o mulţime de reacţii.

Taxele vamale de 25% pentru mărfurile importate din Mexic şi Canada au reprezentat următorul pas al... gurii lui Trump, care pare o sursă inepuizabilă de idei ce pot fi catalogate drept "creţe". A doua zi după anunţul introducerii taxelor, acestea au fost amînate sine die, rămânând doar o ameninţare la adresa celor două guverne. Amânarea a fost determinată, de fapt, de realitatea că primii care ar avea de suferit ar fi chiar americanii, cărora li se vor scumpi mărfurile, nu puţine, provenite din cele două ţări şi abia ulterior s-ar putea reduce exporturile canadiano-mexicane şi ar fi astfel afectate cele două state.

Şi acestea nu sunt singurele idei lansate în spaţiul public de Donald Trump care înfiebântă lumea degeaba. De fapt, preşedintele SUA nu vrea decât să-şi construiască o poziţie de forţă la nivel mondial, care să-i permită ulterior să discute de la un alt nivel cu toţi cei pe care-i ameninţă. Iar dacă, după toate aceste declaraţii bulversante, vor apărea ceva achiziţii suplimentare de armament din partea ţărilor arabe, o bază militară importantă în Groenlanda, un control economic al Canalului Panama, o preluare a resurselor strategice din Ucraina sau o limitare a migraţiei de la graniţa cu Mexicul, se poate spune că Trump şi, implicit, SUA şi-au atins scopul. Şi asta doar dând din gură, fără să fie făcut niciun demers diplomatic real...

Visul frumos al unei nopţi de februarie

Bugetul pe anul 2025, adoptat sâmbătă de guvern, promite investiții-record, reducerea cheltuielilor statului, bani suficienți pentru salarii, pensii și ajutoare sociale, fără să anunţe modificări de taxe și impozite. Per total, se preconizează un produs intern brut de 1.913 miliarde de lei, deficit de 7%, inflaţie de 4,4% şi un curs leu-euro în continuare stabil. Sună prea bine ca să fie adevărat, iar analiştii economici importanţi au începurt deja să caute hibele acestei construcţii ce pare nerealizabilă.

Prima dintre ele pare a fi creşterea veniturilor, deziderat pentru care guvernul mizează pe îmbunătăţirea colectării de către ANAF. La acest lucru visează însă de vreo 30 de ani fiecare prim-minstru atunci când îşi construieşte bugetul şi, ghinion!, niciodată nu se întâmplă. România continuă să aibă, de foarte mult timp, cel mai mic nivel de colectare din întreaga Uniune Europeană. Consiliul Fiscal vede, în analiza pe care o face asupra bugetului, un nivel real al deficitului de 7,7%, tocmai din cauza colectării deficitare, la care se adaugă nivelul redus al impozitelor pe capital.

O altă problemă, de data aceasta la capitolul cheltuieli, pare a fi menţinerea dobânzilor actuale la împrumuturi, lucru greu de realizat, în condiţiile în care România a primit deja perspectivă economică negativă de la două din cele trei mari agenţii de rating. Iar câteva puncte procentuale în plus pot deveni adevărate pietre de moară pentru bugetul care şi-aşa pare întins la maxim.

Şi tot în privinţa cheltuielilor, este puţin probabil ca Guvernul să nu marşeze la niciuna dintre pretenţiile categoriilor sociale nemulţumite de prevederile "ordonanţei-trenuleţ", multe sindicate anunţând proteste şi pretenţii. Spre exemplu, una dintre organizaţii chiar a spus că ar fi de acord cu reducerea de posturi, în cazul în care se vor plăti câte 20 de salarii compensatorii. Şi ce salarii au unii dintre şefii vizaţi de restructurare!

La rândul său, Consiliul Economic și Social a dat aviz negativ proiectului de buget, tocmai din cauza veniturilor mult prea optimiste şi a cheltuielilor nerealist de reduse, la care se adaugă experienţa ratării în fiecare an a ţintelor asumate. Tradiţie, deja, în România!

Peste toate, o eventuală victorie în alegerile prezidenţiale a unui candidat căruia-i pute Europa ar putea izola ţara, cu toate consecinţele economice catastrofale care decurg din asta, iar bugetul guvernului Ciolacu ar rămâne doar un vis frumos al unei nopţi de februarie.