Din lac în puţ sau forma fără fond a schimbării

Dorinţa, legitimă, de altfel, de a schimba de la guvernare actuala garnitură de politicieni, percepuţi ca extrem de corupţi şi pe alocuri chiar ticăloşi, a fost motorul care a declanşat votul masiv antisistem, atât în noiembrie anul trecut, cât şi acum o săptămână şi jumătate, chiar dacă aceste runde de alegeri au fost prezidenţiale, nu parlamentare, unde prezenţa mai scăzută a atenuat serios valul reformist.

Paradoxal, campania electorală a împărţit România în două, deşi ambele tabere sunt practic de aceeaşi parte a baricadei, cea a schimbării actualei clase politice. Chiar dacă George Simion este cel perceput ca actual exponent al opoziţiei, nu trebuie uitat faptul că Nicuşor Dan nu s-a aflat la conducerea ţării niciun moment, iar postul de primar al Capitalei l-a câştigat exact pe acelaşi model, de schimbare a "foştilor", după ani de luptă solitară cu sistemul, din postura de reprezentant al societăţii civile. Iar realegerea sa de anul trecut demonstrează că bucureştenii au fost în majoritate mulţumiţi de prestaţia sa ca edil. Cât despre capacităţile sale intelectuale, cred că acestea sunt mai presus de orice discuţie. Una peste alta, a fost o schimbare care s-a dovedit câştigătoare.

De partea cealaltă, Simion vine cu un background de luptător de gherilă urbană, dar fără a fi demonstrat concret până acum mai nimic, iar singurul lucru pe care l-a condus în afară de galeria "primordială" a fost partidul pe care l-a şi înfiinţat. Iar oamenii de care s-a înconjurat, mai ales în ultima vreme, sunt cel mult o adunătură de ciudaţi, care îi depăşesc la toate capitolele negative pe cei pe care vor să-i înlocuiască.

Spre exemplu, acum câteva zile, Marius Lulea, propunerea reală de premier a lui Simion (nu plecaţi pe fenta cu Călin Georgescu, pentru că două săbii nu încap în aceeaşi teacă!), a făcut apologia lui Ceauşescu, pe care-l consideră "suveranistul" suprem, lăudând în acelaşi timp realizările regimului comunist. La rândul lui, Petrişor Peiu, aflat în cărţi pentru un post de ministru, militează pentru (re)naţionalizarea Petrom, uitând să spună că deţine un pachet important de acţiuni la respectiva firmă, pe care sigur s-ar bucura să le vândă statului român. Despre "guvernatorul" BNR care ştie mai puţină macroeconomie decât mâţa consilierului băncii naţionale am mai scris. Şi lista poate continua... pentru că ministeriabilii de AUR reprezintă o adevărată formă fără fond a schimbării, care se adaugă imaginii proaste pe care Simion o are în majoritatea cancelariilor occidentale.

Mai mult, dincolo de numele "neinspirate" propuse, există problema unei majorităţi parlamentare, pe care AUR nu o poate face în actuala configuraţie a legislativului decât cu... PSD, ceea ce reprezintă fix opusul schimbării radicale pe care alegătorii săi o doresc. Iar, în acest context, pesediştii vor fi probabil foarte mulţumiţi să nu-şi asume premierul, ci doar să preia câteva ministere-cheie, care să le permită în continuare controlul banilor.

Şi-atunci, nu cumva entuziasmul ăsta al schimbării cu orice preţ ne va arunca din lac în puţ?

Pisica, macroeconomia şi rahatul

Mi-am exprimat opţiunile proeuropene în nenumărate rânduri, aşa că la alegerile de duminica viitoare este mai mult decât evident ce am să votez. Şi cred că majoritatea românilor au acceaşi opţiune, chiar dacă foarte mulţi, din cauza prestaţiei lamentabile a politicienilor români sau pur şi simplu din comoditate, preferă să nu se mai deplaseze la secţiile de vot.

Drept urmare, nemulţumiţii pătimaşi au ajuns să fie majoritari şi să-şi pună speranţele într-un şmecher ajuns lider de conjunctură, care a proftat de naivitatea unora, cărora chiar îşi permite să le râdă în nas, după ce i-a prostit cu casele alea de 35.000 de euro, care "au fost doar marketing electoral".

Cu toate că individul se face de râs ori de câte ori deschide gura, acest lucru pare să nu conteze în ochii celor ce şi-au pus speranţele în el doar pentru că n-au găsit pe altcineva care să le dea apă la moară cu minciuni şi iluzii deşarte. Partide şi politicieni antisistem am mai avut, însă noul "star" al politicii româneşti a reuşit să acapereze majoritatea segmentului de electorat care-şi doreşte aşa ceva. Pentru oricine vrea să vadă, omul de la galerie numai antisistem nu este, în condiţiile în care s-a înconjurat aproape în totalitate de oameni care au făcut parte din sistem şi au fost eliminaţi, nu din cauză că s-ar fi revoltat în vreun fel, ci pentru că sunt extrem de slabi profesional, iar gargara nu merge multă vreme la apă. Vorba unui consilier BNR despre propunerea "bancară" a partidului care vrea să şi guverneze: "Înţelege macroeconomie mai puţin decât pisica mea!"

Nu mi-e ruşine deloc nici cu "suveranismul" agitat(or)ului, o altă temă populistă speculată extrem de bine, pentru că acesta pur şi simplu îi e total străin. Chiar zilele trecute, prezidenţiabilul şi-a demonstrat "suveranismul" făcându-se preş la uşa Casei Albe şi felicitând administraţia americană pentru că nu-i acceptă pe români în SUA fără vize. Imaturitate politică, i-am putea spune în limbaj diplomatic, deşi este pur şi simplu prostie.

O asemenea gafă n-am mai văzut decât la Victor Ponta, care s-a lăudat că a inundat România ca să salveze Serbia, tâmpenie care l-a costat procente bune. Şi apropo de Ponta, se pare că nici el nu (mai) merge pe mâna câştigătorului primului tur, deşi au alergat până acum pe acelaşi culoar electoral. Iar lista dezicerilor notorii se îngroaşă pe zi ce trece, ultimul înscris fiind premierul maghiar Viktor Orban, care a reuşit să treacă peste limbile pe care bătăuşul de la Valea Uzului i le plasează la fiecare discurs "suveranist".

Şi-aş mai putea spune despre o mulţime de gogomănii, numai că cei 40% nu prea citesc şi nici nu sunt dispuşi să asculte argumente raţionale, urmând parcă vorba bunicului meu: "Când ţi se pune pata pe un rahat, îl aperi de muşte toată viaţa"!

Iar cei care înţeleg cum stă treaba şi pot face diferenţa se complac într-un dolce far niente pentru că nu sunt afectaţi la buzunare. Sper totuşi să se răzgândească în săptămâna care urmează, pentru că altfel o să le bată în curând şi vântul...