Planul de pace al marelui lider portocaliu s-a morcovit

De când şi-a preluat cel de-al doilea mandat de preşedinte al SUA, ba chiar şi o vreme înainte, Donald Trump şi-a făcut cunoscută intenţia de a pune capăt războiului din Ucraina. Promisiunile unei păci rapide s-au dovedit, însă, doar vorbe-n vânt, ca multe alte declaraţii ale liderului de la Casa Albă, mai ales după ce au început discuţiile cu reprezentanţii Rusiei, pentru că Ucraina, dependentă în mare măsură de armele americane, n-a prea avut de ales şi a acceptat multe dintre condiţiile lui Trump, chiar dacă acestea îi erau net dezavantajoase.

Spre exemplu, armistiţiul care vizează atacurile asupra infrastructurii energetice. Cea a Ucrainei este distrusă aproape în întregime, aşa că ruşii nu prea mai au ce ataca în acest sector, în timp ce armata lui Zelenski abia a reuşit să-şi construiască drone capabile să lovească la distanţe mai mari şi se afla în ofensivă. Ucraina a rămas, astfel, în dezavantaj, nemaiputând să atace rafinării şi centrale electrice pe teritoriul Rusiei.

La fel, armistiţiul războiului maritim. Ucraina nu (mai) are nave, dar dronele sale au obligat flota rusească să se retragă în porturile din estul Mării Negre. Consecinţa armistiţiului este că navele de luptă ruseşti au din nou liber să se apropie de ţărmurile adverse, pentru a ataca mai des porturile aflate mai departe de linia frontului, precum Odesa. Iarăşi avantaj Rusia, care poate beneficia şi de deblocarea exporturilor prin porturile sale de la Marea Neagră.

Cu toate aceste concesii făcute de Trump în ultima vreme, toate în favoarea Rusiei, oficialii moscoviţi au anunţat, marţi, că nu pot accepta propunerile americane pentru oprirea războiului în forma lor actuală, deoarece nu răspund solicitărilor lui Vladimir Putin, respectiv preluarea celor patru regiuni din Donbas în care se luptă, renunţarea Ucrainei la cererea de intrare în NATO, reducerea la minim a armatei Kievului şi înlocuirea lui Volodimir Zelenski din fruntea ţării, ceea ce ar reprezenta practic o capitulare a Ucrainei.

Drept urmare, negocierile americano-ruse sunt momentan "îngheţate", iar promisiunile de pace ale lui Donald Trump s-au cam ofilit, aşa că preşedintelui american nu-i rămâne decât să accepte faptul că ruşii sunt "băieţii răi" în acest conflict, aşa cum încearcă toată lumea să-l convingă de luni bune. Şi să treacă la ceea ce-i place foarte, foarte mult, nişte majorări de taxe asupra petrolului şi gazelor ruseşti, pentru ca economia de război a lui Putin să se mai gripeze un pic.

Deocamdată, însă, Trump se "joacă" cu taxele promise aliaţilor, miercuri seara târziu fiind aşteptate noile "biruri" pentru Uniunea Europeană şi în general pentru oricine exportă ceva în SUA. Până atunci, lumea cumpără aur şi... popcorn, pentru că miza principală este cum vor reacţiona cetăţenii americani la aceste noi taxe, care, în primă instanţă, îi vor afecta chiar pe ei.

Năravul din fire...

"Am înţeles ce vrea poporul" spunea premierul Marcel Ciolacu, imediat după alegerile din noiembrie/decembrie, care au dus o mare parte a electoratului în zona "suveranistă", în care promisiunile absurd-populiste se împletesc cu teme mistico-religioase de ev mediu. Acest rezultat este, de fapt, încercarea unei mari părţi a populaţiei de a se delimita de clasa politică tradiţională, ale cărei obiective sunt din ce în ce mai departe de dezideratele celor mulţi. Şi cum n-au avut la îndemână altă variantă antisistem, oamenii au plecat pe fenta unor iluzii frumos ambalate şi servite oricui este dispus să creadă într-un Moş Crăciun providenţial.

Din păcate, la patru luni de la scrutin, în ciuda declaraţiilor de faţadă, clasa politică românească demonstrează cu vârf şi îndesat nu numai că n-a învăţat nimic din rezultatul alegerilor, ci şi că n-o interesează câtuşi de puţin ce-şi doresc oamenii normali din ţara asta.
Comisia Europeană a confirmat acum trei zile blocarea câtorva sute de milioane de euro pentru neîndeplinirea unor criterii referitoare la pensiile speciale şi numirea prin concurs a şefilor în marile companii, două dintre "gogoşile" care li se promit românilor la fiecare rundă de alegeri. Mai mult, ai noştri au încercat şi să înşele Comisia, negociind o formulă a pensiilor speciale pe care apoi au modificat-o. Nu le-a mers, însă, ca la alegeri...

Promisiunea reducerii deficitului bugetar uriaş, și ea negociată la Bruxelles, pare să fie trecută cu vederea la fel de uşor, cheltuielile din primele luni ale anului fiind mai mari decât cele similare din 2024, deşi în discursurile publice preelectorale totul e bine şi frumos. Pe pieţele internaţionale, însă, costurile la care se poate împrumuta România sunt în continuă creştere...

Şi restructurările din sistemul bugetar au rămas la nivel declarativ, angajarea pilelor şi relaţiilor în diverse sinecuri continuând nestingherită. Nu mai departe de săptămâna trecută, au fost "unşi" zece noi secretari de stat, printre care şi un fost primar şi deputat gălăţean, rămas în afara parlamentului exact din cauza revoluţiei electorale cauzate, printre altele, de astfel de practici.

Preţurile cresc şi ele continuu, uneori cu sume care depăşesc cu mult inflaţia, aşa cum se va întâmpla cu biletele Transurb, ce vor fi mai scumpe cu 40%, iar singura măsură găsită de guvernanţi a fost majorarea din pix a salariului minim, care îngroapă din ce în ce mai multe firme private, având ca perspectivă o stagnare economică pe fond inflaţionist (faimoasa şi nociva stagflaţie), aflată cât se poate de aproape.

În aceste condiţii, e doar o problemă de timp până când în România va fi nevoie de creşteri de taxe, cel mai probabil imediat după alegeri. Pentru că, se pare, năravul din fire, care n-are lecuire, face parte din ADN-ul politicienilor români.