De ce ne fur(evalu)ăm singuri căciula?

Evaluarea Naţională s-a încheiat. Ura! Peste 80 la sută dintre elevii de clasa a VIII-a au reuşit să obţină medii peste 5.00. Ce frumos! Avem copii deştepţi, nu glumă! Ştiu ei să calculeze cât fac 5x10-50 (nici măcar o "poantă" gen 50-5x10 nu s-a cerut)? Ştiu! Ştiu ei cum se calculează perimetrul unui pătrat? Ştiu! Ştiu chiar şi că unghiurile dintre laturile unui cub au 90 de grade! Doar n-o să spuneţi acum că astea nu sunt exerciţii de clasa a VIII-a şi că ăia din generaţiile mai vechi le făceau prin clasa a III-a. Ar fi culmea! Păi doar n-o să-i îndopăm pe copii cu matematică! Ce, se fac toţi ingineri? Mai există şi alte meserii onorabile pe lumea asta, vorba marinarului ce ajunse pân' la Cotroceni. Şi de ce trebuie să punem la suflet pretenţiile exagerate ale europenilor, cu testele lor Pisa, din care rezultă că jumătate dintre elevii români de clasa a VIII-a sunt analfabeţi funcţionali, iar la ştiinţe n-au nici urmă de raţionament logic? Ei cu ale lor, noi cu ale noastre! Din bătrâni! Bine, bătrânii sunt, în general, ai lor, iar ai noştri îi şterg la fund. Că se plăteşte bine. Mult mai bine decât prin sistemul de învăţământ din România.
Lăsând, totuşi, gluma la o parte, mi-e al dracului de neclar de ce încercăm să ne furăm singuri căciula, raportând producţii record de elevi eminenţi, când de fapt adevărul e altul, mult mai sumbru.