A luat foc internetul în ultimele ore, după declarațiile ministrului
Comunicațiilor, care susține că părinţii ar trebui să plătească pentru
educaţia copiilor lor - "100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă
că nu e gratis" și că unii profesori îşi bat joc de meseria lor,
motivând că au salarii mici - "Domnule, dă-ţi demisia. Dar nu să îţi
baţi joc de viitorul copilului. Justificarea că am salariu mic e o
imbecilitate".
Prima afirmație nu-mi surâde, pentru că părinții plătesc deja "învățământul gratuit" din taxele lor.
Cu a doua parte, însă, sunt perfect de acord, chiar dacă, probabil, îmi
voi ridica mulți prieteni în cap. Câți dintre voi își permit să-și facă
treaba în dorul lelii, doar pentru că sunt prost plătiți? Poate sunt
domenii unde te mai suplinește colegul, unde se mai poate amâna un
termen sau trece cu vederea o nerealizare, dar în Educație o astfel de
atitudine este inadmisibilă. Nu poți să stai la catedră și să aștepți să
treacă timpul. Vorbim de viitorul acestei nații, care a ajuns la un
grad de analfabetism (funcțional) de neimaginat acum 20-30 de ani. Și
asta exact din acest motiv. Da, profesorii sunt foarte prost plătiți,
dar asta nu justifică delăsarea unora dintre ei. Cine-i bun la catedră
este, cel mai probail, bun și în altă parte și se poate adapta ușor la o
nouă slujbă. Asta dacă nu are vocație de dascăl și rezistă și în
condițiile date. Și sunt încă foarte mulți în această categorie -
profesori de care fiecare dintre noi își aduce aminte cu plăcere și după
zeci de ani. Cine nu-și găsește altceva nu cumva are o problemă și la
catedră? Câți profesori pe care nici nu mai știți cum îi cheamă ați
avut? Nu cumva pentru că n-au fost dascăli cu adevărat, ci doar niște
funcționari plictisiți care abia așteptau să se termine ora? Și din
păcate, în actualul sistem sunt din ce în ce mai mulți, iar asta se vede
din ce în ce mai serios în educația copiilor noștri. Iar o mărire de
salarii la această categorie n-ar ajuta la nimic, pentru că niște bani
în plus nu-i vor face brusc mai responsabili. Da, o mărire de salarii ar
ajuta sistemul să absoarbă oameni mai buni în viitor, dar actualele
cozi de topor vor rămâne pe poziții, pentru că regulamentele nu permit
îndepărtarea lor. Și vom continua să ne învârtim în jurul cozii la
nesfârșit. Din păcate...
Înjurați, măi
(continuare sentimentală a postării de aseară despre profesori)
Acum
ceva ani, în vizită la bunici, în satul în care, întâmplător, am făcut
grupa mare a grădiniţei (un singur an). Dau "bună ziua" pe uliţă
persoanelor mai în vârstă pe lângă care trec şi deodată aud din spate:
Predescule, să vii să-ţi iei culorile de la noi!". Mă întorc siderat şi o
recunosc vag pe educatoarea din acei ani. "După ochi", îmi răspunde
femeia, înainte să apuc să întreb cum a făcut conexiunea între mâna de
om de la grădiniţă şi vlăjganul cu barbă şi plete aflat în faţa ei 25 de
ani mai târziu. De nume nu mai zic (bunicii din sat erau cei materni şi
aveau, evident, un cu totul alt nume)!
De astfel de dascăli avem
nevoie şi le putem oferi orice salariu îşi doresc, oricum ar fi prea
mic! Sărut-mâna, doamnă, oriunde v-aţi afla!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu