Cât de perversă este lovitura se poate demonstra uşor prin numai câteva cifre. În Galaţi, spre exemplu, nu cred că sunt mai mult de 50 de beneficiari ai acestei scutiri, iar sumele sunt minime (câteva sute, puţine, de lei), astfel că întregul "efort" financiar este mai mic decât salariul unui singur parlamentar din cei 13 pe care îi are judeţul.
În
plus, menţinerea în plată a pensiei "speciale" pentru jurnalişti
contribuie şi ea la decredibilizarea presei. Nu mai contează că în
Galaţi sunt doar vreo 20-30 de beneficiari, dintre cei deja ieşiţi la
pensie demult, pentru că generaţia activă după '90 nu prea mai ajunge
(şi sunt multe exemple celebre) la vârsta de pensionare. O mare parte
dintre jurnaliştii pensionari "speciali" au şi cărţi publicate, aşa că
primesc sporul ca membri ai Uniunii Scriitorilor. Iar acest plus este de
fapt un spor de 50% la pensia contributivă (minimă, cel mai adesea),
aşa că sumele în discuţie sunt la fel de insignifiante, cam 15.000 de
lei pe lună în total. Dacă am avea doar doi parlamentari mai puţin, am
acoperi toate cheltuielile cu ziariştii, şi scutirea de impozit, şi
sporul la pensie 
Dacă parlamentarii chiar mor de grija presei, soluţii există. Se pot subvenţiona difuzarea presei şi distribuţia abonamentelor (VL şi-a închis singurul chioşc de la Tecuci pentru că nu era rentabil economic şi sunt zeci de localităţi în ţară în care nu ai de unde să cumperi un ziar, iar tirajele celor mai vândute publicaţii naţionale nu mai trec de 10.000 de exemplare). Se pot acorda facilităţi la cumpărarea de echipamente (mi-e ruşine să vă spun configuraţia calculatorului de pe care scriu acum
). Se pot elabora legi care să împiedice hărţuirea în justiţie a
jurnaliştilor (personal, am avut vreo cinci procese fără să scriu un
rând!). Se pot institui reguli clare de acces la informaţiile de interes
public, aşa încât legile existente să nu mai poată fi interpretate după
bunul plac al unui funcţionar.
Şi sunt multe, multe altele. Dar toate astea costă şi nici n-au impactul populist al pensiilor speciale şi scutirilor de impozit.
Dacă parlamentarii chiar mor de grija presei, soluţii există. Se pot subvenţiona difuzarea presei şi distribuţia abonamentelor (VL şi-a închis singurul chioşc de la Tecuci pentru că nu era rentabil economic şi sunt zeci de localităţi în ţară în care nu ai de unde să cumperi un ziar, iar tirajele celor mai vândute publicaţii naţionale nu mai trec de 10.000 de exemplare). Se pot acorda facilităţi la cumpărarea de echipamente (mi-e ruşine să vă spun configuraţia calculatorului de pe care scriu acum
). Se pot elabora legi care să împiedice hărţuirea în justiţie a
jurnaliştilor (personal, am avut vreo cinci procese fără să scriu un
rând!). Se pot institui reguli clare de acces la informaţiile de interes
public, aşa încât legile existente să nu mai poată fi interpretate după
bunul plac al unui funcţionar.Şi sunt multe, multe altele. Dar toate astea costă şi nici n-au impactul populist al pensiilor speciale şi scutirilor de impozit.
1.jpg)
mic.jpg){kind=small}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu