Posibilitatea privatizării SIDEX a suscitat, suscită şi va suscita, cu siguranţă, mult timp de-acum înainte, numeroase controverse. Cum, în momentul de faţă, procesul de privatizare a Combinatului este în plină desfăşurare, iar singurul ofertant - cu care, de altfel, se poartă şi negocieri - este LNM Group (holding cunoscut în România mai mult sub numele de ISPAT), considerăm că o prezentare a acestei firme ar fi de un real folos. Nu de alta, dar diverse interese, mai mult sau mai puţin ortodoxe, au făcut ca ISPAT-ul să devină când o firmă dintr-o căsuţă poştală, când un colos de nivel mondial. În acest context, în care zvonurile pot avea o influenţă hotărâtoare, prezentarea unor date reale despre grupul ISPAT este, credem noi, extrem de necesară.
LNM Group - înfiinţare şi extindere
Trebuie precizat din start că LNM Group este, în momentul de faţă, una dintre cele mai mari companii producătoare de oţel, aflându-se pe locul al patrulea în lume din acest punct de vedere, cu o producţie de peste 22 de milioane de tone/an (2,5% din producţia mondială de oţel) şi vânzări anuale nete de 6,5 miliarde dolari. Firma a fost înfiinţată de Lakshmi N. Mittal (de la iniţialele sale vine şi denumirea de LNM Group) - actualul preşedinte al consorţiului. Primul membru al grupului a fost - în 1976, la Surabaya (Indonezia) - ISPAT Indo, care a avut iniţial o producţie anuală de 65.000 de tone, actualul său potenţial fiind de 600.000 de tone/an. Grupul LNM cuprinde trei mari companii, alături de PT ISPAT Indo (Indonezia) aflându-se ISPAT Karmet JSC (Kazahstan) şi ISPAT International NV (Olanda). Numai în cadrul ISPAT International lucrează circa 74.000 de angajaţi. LNM operează în SUA, Canada, Mexic, Trinidad-Tobago, Germania, Franţa, Kazahstan şi Indonezia, fabrica din Irlanda fiind închisă la sfârşitul lunii trecute.
De-a lungul anilor, compania s-a extins continuu, printr-o serie de achiziţii, unele extrem de interesante, sau prin investiţii în unităţile existente. De la început, ISPAT şi-a construit o strategie bazată pe mini-laminoare, fiind la această oră cel mai mare producător mondial din acest punct de vedere. Cea de-a doua direcţie de bază în activitatea ISPAT a fost producerea oţelului la preţuri de cost cât mai scăzute. Printre modalităţile de lucru ale ISPAT se numără poziţionarea unităţilor sale productive în apropierea minelor de fier şi cărbune sau a centralelor electrice, precum şi amplasarea în zonele care oferă importante facilităţi de transport.
Noile achiziţii - modalitate de bază a dezvoltării
De-a lungul timpului, ISPAT a făcut numeroase achiziţii importante, printre acestea aflându-se Caribbean ISPAT (fost "Iron & Steel Company of Trinidad & Tobago" - capacitatea actuală de producţie fiind de 2,7 milioane tone/an), ISPAT Mexicana ("Sibalsa", al treilea producător mexican de oţel - 3,8 milioane tone/an), ISPAT Sidbec ("Sidbec-Dosco", al patrulea producător canadian - 1,8 milioane tone/an), ISPAT Karmet JSC, ISPAT Hamburger Stahlwerke (al patrulea producător german de sârmă), ISPAT Stahlwerk Ruhrort şi ISPAT Walzdracht Hochfeld (cu o capacitate anuală de 1,7 millioane tone, cumpărate de la cunoscuta firmă Thyssen AG), ISPAT Inland (Inland Steel Company, al şaselea producător american de oţel - realizează 5% din producţia SUA). Ultima achiziţie importantă a ISPAT a fost "Unimetal, Trefileurope and SMR (Societe Metallurgique de Revigny)" (acum "ISPAT Unimetal Group"), cumpărată, în 1998, de la firma franceză Usinor (implicată şi ea, la un moment dat, în discuţiile referitoare la SIDEX).
În 1995, ISPAT International a înfiinţat ISPAT Shipping Limited, în scopul de facilita necesităţile de transport ale firmei. Compania dispune de cinci cargouri, care au o capacitate de transport de peste 14 milioane tone/an, şi deserveşte întreaga reţea a grupului LNM, cu excepţia ISPAT Karmet JSC.
În prezent, ISPAT International NV negociază cu guvernul polonez preluarea unei companii (Polski Koncern Hutniczny SA), formată prin fuziunea a patru oţelării (Huta Katowice, Huta Tadeusza Sendzimira, Huta Florian şi Huta Cedler), care acoperă 70% din piaţa Poloniei. La aceste negocieri, care au demarat pe 5 iunie a.c., cel de-al doilea participant (şi, totodată, concurent al ISPAT) este un consoreiu alcătuit din firmele Arbed (Luxemburg), Usinor (Franţa) şi Thyssen Krupp Stahl (Germania).
Prezenţa pe marile pieţe financiare mondiale
În 1997, ISPAT International NV (în fapt, unităţile productive din Mexic, Trinidad-Tobago, Canada, Germania şi Irlanda) au iniţiat o ofertă publică în valoare de 776 milioane dolari (cea mai mare din industria mondială de profil) şi a fost listată, începând cu data de 7 august, pe cunoscutele pieţe bursiere din New York (NYSE) şi Amsterdam (AEX).
La sfârşitul trimestrului I din acest an, ISPAT International a raportat vânzări totale în valoare de 1,146 miliarde dolari (în scădere cu 18% faţă de perioada similară a anului 2000, când vânzările s-au cifrat la 1,390 miliarde dolari) şi o pierdere netă de 57 milioane dolari (faţă de 53 milioane dolari - profit pe trimestrul I al anului 2000). Pierderile au fost cauzate, conform analiştilor internaţionali, de scăderea volumului de mărfuri transporate de ISPAT Shipping Ltd. şi de dificultăţile (generate de preţurile scăzute de pe piaţă) prin care trec ISPAT Mexicana şi ISPAT Sidbec. În Europa, rezultatele financiare ale firmei nu au cunoscut modificări substanţiale.
Lakshmi Mittal şi familia sa
LAKSHMI N. MITTAL (51 de ani) este fondatorul şi preşedintele LNM Group şi, în acelaşi timp, al celor trei companii ale grupului - ISPAT International NV, ISPAT Karmet JSC şi ISPAT Indo. La ISPAT International, Mittal deţine aproximativ 80% din capital. Lakshmi Mittal s-a născut la Sadulpur (Rajasthan, India), pe 15 iunie 1950, şi a absolvit colegiul St.Xavier din Calcutta, fiind licenţiat în comerţ. El şi-a început cariera în industria oţelului în India, în urmă cu 30 de ani, lucrând în fabrica tatălui său (Mohan Lal Mittal). La 25 de ani, a plecat în Indonezia, unde a fondat ISPAT Indo. În 1996, Mittal a primit titlul de "Steelmaker of the Year" (Oţelarul anului), acordat de publicaţia americană "New Steel Magazine". Lakshmi Mittal locuieşte la Londra (Marea Britanie), împreună cu soţia sa, Usha Mittal. Este cetăţean indian, deşi nu mai locuieşte în India din 1978. Are un fiu - Aditya Mittal (26 de ani), şi o fiică - Vanisha Mittal (21 de ani). Lakshmi N. Mittal are doi fraţi mai mici - P.K.Mittal (43 de ani) şi V.K.Mittal (41 de ani), ambii lucrând în cadrul corporaţiei. Are o avere pesonală estimată la circa 1,8 miliarde lire sterline.
ADITYA MITTAL este membru în bordul director din 1997 şi directorul grupului financiar al companiei, având ca preocupări majore piaţa de capital şi activităţile de achiziţii. Este licenţiat în economie, magna cum laude, la Wharton School of Business şi University of Pennsylvania. Înainte de a fi cooptat în cadrul ISPAT, a mai lucrat o perioadă în cadrul cunoscutei corporaţii Credit Suisse First Boston. Este căsătorit, de trei ani, cu Megha Pataudia, pe care a cunoscut-o la Wharton.
Combinatul din Kazahstan - un "geamăn" al SIDEX-ului
Preluarea
În 1995, LNM Group a achiziţionat - cu o sumă cuprinsă între 380 şi 450 de milioane de dolari (respectiva sumă este singurul aspect asupra căruia sursele noastre nu concordă) - combinatul ISPAT Karmet JSC (situat în regiunea Karaganda din Kazahstan), unul dintre cele mai mari combinate complexe din lume. Vom prezenta câteva detalii suplimentare despre acest combinat, pentru că el este asemănator, din multe puncte de vedere, SIDEX-ului.
"După dezmembrarea Uniunii Sovietice, cererea de oţel a început să scadă. Guvernul Rusiei a alocat din ce în ce mai puţini bani pentru cumpărarea produselor Karmet şi combinatul şi-a pierdut din profitabilitate. Din lipsa banilor pentru achiziţionarea materiei prime, producţia s-a redus la jumătate. Când întreg oraşul Temirtau, care depindea aproape integral de combinat, a început să resimtă consecinţele declinului, prin oprirea electricităţii şi a liniilor telefonice, guvernul kazah - în imposibilitatea de a redresa situaţia - s-a hotărât să vândă Karmet-ul. Iniţial, cumpărătorul combinatului a fost un consorţiu de firme străine (dintre care USX - US Steel Group, cel mai mare producător de oţel din SUA - era cea mai cunoscută), dar guvernul kazah a reziliat contractul, din cauza neonorării promisiunilor referitoare la investiţii. Ulterior, Karmet a fost cumpărat de ISPAT, firmă care a făcut istorie prin achiziţia de fabrici în pierdere şi transformarea lor în unităţi rentabile" (Wall Street Journal, Vol. LXXVII, 140).
Situat de-a lungul râului Nura (în oraşul Termitau, care are 160.000 de locuitori şi este supranumit "oraşul ISPAT"), combinatul acoperă o suprafaţă de circa 5.000 de hectare, având o producţie de aproximativ cinci milioane de tone/an (şi un potenţial de 6,3 milioane de tone). Deşi este construit în anii '40, ISPAT Karmet (Karganda Metallurgical Works) JSC este considerat, la ora actuală, unul dintre cele mai moderne combinate integrate din lume, beneficiind de resursele extrem de bogate de materie primă ale Kazahstanului, precum şi de o infrastructură (bazată, în special, pe cale ferată) foarte bună.
Revitalizarea
"Problemele s-au ivit când ISPAT a găsit la faţa locului o situaţie mult diferită de cea aşteptată. Sute de oameni veneau beţi la muncă. Mulţi angajaţi erau plătiţi pentru două slujbe, deşi aveau una singură. În plus, războinicii ceceni percepeau numeroase taxe, prin diverse ameninţări. În ciuda dificultăţilor economice, managerii societăţii trăiau în lux, având în locuinţe interfoane, restaurante sau chiar discoteci, toate cumpărate din banii fabricii. Pe scurt, fondurile - atâtea câte erau - nu erau utilizate absolut deloc în interesele companiei. Realizând că fenomenul de corupţie poate fi stopat, ISPAT a început să stabilizeze situaţia. Muncitorii beţi au fost concediaţi, la fel ca şi cei care trişau compania primind o plată dublă în raport cu munca depusă. Prin reguli stricte de disciplină, corupţia a început să fie eliminată. ISPAT - ca multe alte companii - are un cod etic, pe care angajaţilor li s-a cerut să-l respecte. Aceste schimbări au avut un impact imediat asupra productivităţii Karmet" (Wall Street Journal).
Fiind adaptat la metodele de lucru ale ISPAT, combinatul kazah a devenit profitabil după un singur an în care s-a aflat sub noua conducere. Astfel că, în 1996, ISPAT Karmet JSC a cumpărat, în zonele limitrofe, o centrală electrică (cu o putere de 435 MW) şi 15 mine de cărbune (cu o producţie de 22,7 milioane tone/an şi rezerve estimate la 1,7 miliarde tone), iar anul următor s-a reuşit dublarea producţiei. În 1995, înainte de a fi cumpărat, Karmet producea mai puţin de 2 milioane de tone/an; în 1996, producţia a ajuns la 3,1 milioane tone, iar în 1997 - la 3,8 milioane tone. După cumpărarea minelor şi a centralei, numărul salariaţilor ISPAT a crescut la peste 60.000 (în combinatul propriu-zis lucrează circa 30.000 de oameni).
"Marile furnale de la Karaganda acoperă de fum cerul dimineţii, iar muncitorii intră în singura fabrică din Kazahstan care mai funcţionează. La trei ani după dezmembrarea industriei sovietice, acest gigant nu mai avea clienţi şi nici bani pentru materiile prime. Astăzi, combinatul kazah este una din cele doar câteva privatizări reuşite din fosta Uniune Sovietică (Financial Times)".
În 1998, ISPAT a cheltuit 800 de milioane de dolari (350 de milioane din fonduri proprii şi 450 de milioane dintr-un împrumut acordat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - BERD şi International Finance Corporation, la această finanţare mai participând ABN AMRO, Credit Suisse First Boston şi ING Barings) pentru dezvoltarea combinatului (construind noi capacităţi) şi pentru protecţia mediului înconjurător.
Producţia
Activităţile principale ale complexului ISPAT Karmet JSC pot fi divizate în cinci mari categorii: fabricarea cocsului, producerea oţelului, laminarea la cald, laminarea la rece şi acoperirile electrolitice. Combinatul are în componenţă şapte baterii de cocsificare (cu o capacitate de 4,3 milioane tone/an; cinci dintre acestea sunt operaţionale, realizând o producţie de 2,6 milioane/an), o uzină aglomerare (6,5 milioane tone/an), patru furnale (capacitate - 5,26 tone/an; trei dintre furnale sunt operaţionale producând 4 milioane de tone/an), cinci convertizoare (3 de 300 tone şi 2 de 600 de tone, cu o capacitate de 6,3 milioane tone/an; producţie - 5 milioane tone/an), laminor slebing (capacitate - 6 milioane tone/an; producţie - 5 milioane tone/an), laminor de bandă la cald de 1.200 mm (cu cinci caje degrosisoare şi şapte caje finisoare, având o capacitate de 5,2 milioane tone/an; producţie - 1,4 milioane tone/an), laminor de bandă la rece de 1.700 mm (cu cinci caje tandem, capacitate - 1,4 milioane tone/an), laminor de bandă la rece de 1.400 mm (cu şase caje, având o capacitate de 800.000 tone/an), trei linii de acoperire electrolitică cu staniu (capacitate - 375.000 de tone/an) şi o linie de galvanizare (320.000 de tone/an). În această vară urmează să intre în funcţiune o a doua linie de galvanizare (aluminiu/zinc), de acelaşi calibru cu cea existentă.
Oraşul
În plină criză economică, Kazahstanul suportă consecinţele devastatoare ale inflaţiei. Dacă la preluarea combinatului de către ISPAT, salariul mediu al unui angajat Karmet se ridica la echivalentul a circa 270 dolari/lună, anul trecut acelaşi salariu "valora" aproximativ 170 de dolari, jumătate din aceşti bani fiind cheltuiţi pe alimente.
În Temirtau emit trei staţii de televiziune locală, dintre care una lucrează cu sprijinul şi sub protecţia combinatului, canalul respectiv purtând numele "ISPAT-sfera" (el difuzează însă doar două emisiuni săptămânale despre ISPAT, de câte zece minute fiecare!). "ISPAT-sfera" este practic singurul post local de televiziune, pentru că, din celelalte două, unul aparţine guvernului, iar cel de-al doilea retransmite programele ruseşti.
ISPAT a investit şi în serviciile locale, revitalizând transportul în comun din oraş, prin cumpărarea liniilor de troleibuz, cu scopul de a facilita deplasarea propriilor angajaţi la şi de la combinat.
În plus, combinatul patronează şi echipa locală de fotbal, Shakhtyor ISPAT-Karmet Karaganda, care activează în singura divizie (cu 12 echipe) existentă în Kazahstan. În campionatul trecut (cel al anului 2000, în Kazahstan jucându-se după sistemul primăvară-toamnă), echipa a ocupat locul al 5-lea, iar în sezonul 2001, Shakhtyor ocupă, după disputatarea a nouă etape, poziţia a 15-a.
De menţionat, ca fapt divers, că însuşi preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev, a lucrat în tinereţe la Karmet.
P.S. Articol redactat în 2001, când de-abia apăruse oferta lui Mittal pentru SIDEX
1.jpg)
mic.jpg){kind=small}
