Pietonala de închiriat

Cu ocazia inaugurării sediului noii Primării, a apărut din nou în spaţiul public ideea ca strada Domnească să fie transformată în zonă pietonală. Legat de asta, am să vă spun o "poveste".
Acum câţiva ani, cea mai veche stradă comercială din Giurgiu a fost transformată de municipalitate în arteră pietonală. Case istorice cu un etaj de-o parte şi de alta a străzii (specificul interbelic, care s-a păstrat, era magazin la parter şi locuinţă la etaj), o mulţime de terase întinse până spre mijlocul străzii, muzică, lumini, ghivece cu flori, lume la promenadă... exact ca-n imaginaţia gălăţenilor care visează să se plimbe pe Domnească.
În vara asta, 2-3 ani mai târziu, am revăzut Giurgiul. Strada cu pricina este la fel de pietonală, dar pe toată lungimea ei mai funcţiona o singură cârciumă, fără terasă exterioară, din care ieşea un fum înecăcios de grătar. În plus, mai bine de jumătate dintre magazine erau închise şi aveau afişat în geam cunoscutul "de închiriat/de vânzare". Nu lumini, nu muzică, nu oameni. Pustiu total, extrem de straniu în condiţiile vânzolelii de acum câţiva ani.
Acum, stau şi mă gândesc dacă nu cumva decizia administrativă de pietonalizare, luată din entuziasm, dar fără existenţa unui suport economic real (Giurgiu este un oraş sărac), n-a făcut mai mult rău decât bine...

3A pentru Galaţi

Galaţiul se duce la vale pe zi ce trece şi asta nu mai este un secret pentru nimeni.
Soluţia de a ieşi din marasmul în care ne zbatem de ani buni e simplă. Marea problemă este, însă, că nimeni dintre factorii de decizie locali nu pare dispus să lupte pentru ea. Am numit-o generic „3A pentru Galaţi”, pentru că, de fapt, implică trei mari deziderate: aeroport, autostradă şi (atragerea de) afaceri. Iar „rezolvarea” acestora poate reprezenta intrarea Galaţiului în lumea civilizată la care visăm de atâta vreme.
Cum discuţiile despre necesitatea celor „3A pentru Galaţi” vor rămâne doar la stadiul de discuţii fără implicarea autorităţilor, politicienii gălăţeni, din oraş şi de la Bucureşti, ar trebui să-şi dea mâna cu autorităţile locale din Galaţi şi Brăila pentru a încerca, împreună, să urnească din loc căruţa împotmolită de atâta amar de vreme în promisiuni electorale.
Aeroportul se poate construi, fără probleme, prin implicarea şi colaborarea autorităţilor din cele două judeţe.
Autostrada (sau drumul expres) spre Drajna are însă nevoie de aportul politicienilor de la Bucureşti, datorită costurilor mult mai mari pe care le presupune.
Iar atragerea oamenilor de afaceri în zonă este un deziderat la care îşi pot aduce contribuţia toate părţile nominalizate.
Analizând la rece, niciunul din aceste trei obiective majore nu este extraordinar de greu de atins. Trebuie doar să vrem! Ce ziceţi, domnilor politicieni, ne apucăm de treabă?