Aeroportul cu un pasager şi jumătate pe săptămână

Raportul de trafic pe aeroporturile din România în anul 2021 a scos la iveală câteva cifre care pot părea surprinzătoare. Cea mai speculată în presă a fost cea a aeroportului din Tulcea, unde s-au înregistrat, pe parcursul unui an întreg, numai 73 de pasageri. Cam un pasager şi jumătate pe săptămână! Iar pentru acest trafic "impresionant", aeroportul are 64 de angajaţi, asta fără a-i socoti pe salariaţii firmelor conexe, pentru că, evident, aeroportul nu se ocupă de pază, control de frontieră, curăţenie, vânzare de bilete şi şendvişuri etc. Pentru cine e familiarizat cât de cât cu domeniul, cei 73 de pasageri nu reprezintă însă ceva ieşit din comun, pentru că la Tulcea s-au înregistrat şi 30 de pasageri pe an (în 2020), traficul fiind de cel mult câteva sute, după ce aeroportului i-a fost retras, acum 5-6 ani, statutul de "internaţional".
Dincolo de accentele tragicomice, traficul pe aeroporturile româneşti este, în general, destul de "subţire", pandemia de COVID-19 fiind responsabilă de scăderea la jumătate a numărului de pasageri faţă de 2019. În acest context, speranţele gălăţenilor de a avea cât mai repede propriul aeroport sunt destul de firave, în ciuda promisiunilor de ani şi ani ale autorităţilor locale şi centrale. Iar cifrele de trafic înregistrate în ultimii doi ani taie şi ele din avânt. Conform studiilor comandate de Consiliul Judeţean Galaţi, un aeroport în această zonă ar putea avea circa 550.000 de pasageri într-un an normal, în condiţiile în care pragul de rentabilitate pentru un aeroport regional a fost calculat de specialişti la 800.000 de pasageri anual.
Punând toate cifrele pe masă, rezultă clar că aeroportul de la Galaţi nu se justifică din punct de vedere economic (doar cel din Cluj-Napoca are, de altfel, cifre de trafic peste pragul de rentabilitate). În aceste condiţii, singura modalitate prin care se poate construi un aeroport în zona Galaţi - Brăila este o decizie politică, prin care autorităţile naţionale să-şi asume costurile de construcţie şi o mare parte din cheltuielile ulterioare de funcţionare, în ideea de a impulsiona dezvoltarea regiunii. Şi este demonstrat că, oriunde există infrastructură foarte bine pusă la punct, apar şi o mulţime de investiţii adiacente. Cum pe rutier şi naval lucrurile au început să se mişte în regiune, iar feroviarul este foarte scump pentru România, aeroportul de la Galaţi este o investiţie de luat în seamă la Bucureşti şi pentru care n-ar fi rău ca politicienii locali să-şi unească eforturile şi să facă lobby în comun, la toate nivelurile. Nu de alta, dar s-ar putea să pierdem şi ultimul tren şi să aterizăm pe burtă.