Dezinteres total pentru proiectul care ar duce Galaţiul în Europa

La recenta reuniune de la Bucureşti a "Iniţiativei celor trei mări" (I3M), principalele teme de discuţie au vizat coridoarele de transport Nord-Sud, în curs de materializare prin "Via Carpathia" (rutier) și "Rail2Sea" (feroviar), proiecte majore de infrastructură a căror importanţă este de netăgăduit. "Via Carpathia" este o cale transport rutier care cuprinde 1.700 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres, între Klaipeda (Lituania) şi Salonic (Grecia), în timp ce "Rail2Sea" presupune o cale ferată de 3.663 de kilometri lungime, care va conecta porturile Gdansk (Polonia) și Constanța (România).

Deşi ambele investiţii vor traversa şi teritoriul României, în niciunul dintre proiecte nu este cuprinsă zona Moldovei şi, evident, nici Galaţiul.

Ca ţară-gazdă a reuniunii 3M, la care au participat reprezentanţii a 13 state din centrul şi estul Europei, România putea impune pe agenda discuţiilor o investiţie care ar fi putut (re)aduce Galaţiul pe harta Europei. Este vorba despre Canalul Gdansk - Galaţi, proiect pus pe hârtie încă de pe vremea Regelui Carol I şi readus periodic în atenţie de zeci de ori, inclusiv cu ocazia altor reuniuni ale I3M.

Trebuie spus că realizarea unui astfel de canal care să unească Marea Baltică şi Marea Neagră, dincolo de faptul că ar maximiza potenţialul Galaţiului şi pe al Moldovei, ar reconfigura aproape în totalitate rutele europene de transport de mărfuri, pentru că ar reprezenta, în mod evident, o alternativă mult mai ieftină decât variantele pe şosea şi pe calea ferată, în curs de realizare.

Traseul propus încă de la începutul secolului al XX-lea, Marea Baltică - Vistula - Nistru - Prut - Dunăre - Marea Neagră, are o lungime de circa 1.900 de kilometri, din care numai 72 de kilometri ar trebuie realizaţi prin excavarea unor canale artificiale. Cu toate acestea, standardele actuale presupun asigurarea condițiilor de navigație pentru nave cu dimensiuni de 85 de metri lungime, 9,5 metri lățime și pescaj de până la 4,5-5,5 metri, pe tot parcursul anului. În aceste condiţii, toate râurile mari de pe traseu (Vistula, Nistru şi Prut) ar trebui să fie reamenajate serios pentru a atinge aceste standarde.

Din păcate, însă, costurile estimate pentru aceste lucrări sunt uriaşe, ceea ce a tot dus la amânarea proiectului, de-a lungul zecilor de ani de la lansarea sa, chiar dacă o astfel de investiţie se înscrie fără probleme în strategia de transport a Uniunii Europene şi ar putea fi finanţată din fonduri comunitare în proporţie de 70 la sută.

În plus, dezinteresul de care a dat dovadă România faţă de proiect, prin neincluderea acestuia pe agenda discuţiilor I3M, demonstrează, o dată în plus, că politicienii noştri nu au de fapt niciun proiect coerent de dezvoltare a ţării, ci doar interese care vizează câştigarea următoarelor runde de alegeri.

Dacă n-aveţi pâine, mâncaţi cozonac!

"Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac", se spune că ar fi zis regina franceză Maria Antoaneta, când a aflat că ţăranii se plâng că nu mai au ce mânca, din cauza sărăciei. Nu este clar dacă ultima regină a Franţei dinaintea Revoluţiei din 1789 a spus aceste cuvine, cel mai probabil nu, mai ales că originalul (cu brioşe, în loc de cozonac) apare într-un roman al filosofului Jean-Jacques Rousseau cu vreo 30 de ani înainte de revoluţie. Un lucru este însă sigur, artistocraţii (şi numai cei francezi) erau extrem de aroganţi şi total rupţi de realităţile cu care se confruntau păturile sărace din ţară.

În acest context, informaţia aruncată recent pe piaţă de Florin Barbu, ministrul Agriculturii, pare să demonstreze că "aristocraţia" românească (doar unii se cred "baroni", nu-i aşa?) nu a reuşit să scape de aroganţă şi nici să se conecteze la realitate, deşi au trecut de-atunci câteva sute de ani. Concret, conform ministrului Barbu, cozonacul ar putea fi introdus în ordonanţa privind limitarea adaosurilor comerciale la alimentele de bază, motivaţia fiind că este un produs foarte consumat de români în perioada sărbătorilor de iarnă.

Dincolo de faptul că măsura de limitare a adaosurilor comerciale la alimentele de bază, implementată în luna august, n-a produs mari ieftiniri (cu excepţia fructelor şi legumelor, al căror preţ oricum scădea natural în perioada de vară, în timp ce reducerea preţului la ulei are alte cauze, mai "războinice"), introducerea cozonacului pe această listă demonstrează cât de departe este clasa politică de aşteptările românilor.

În condiţiile în care măsurile anunţate de guvern pentru reducerea deficitului fiscal uriaş vor pune presiune ca întotdeauna tot pe clasa de jos, cu venituri mici şi foarte mici, în timp ce de bugetarii de lux şi pensionarii speciali nu se va atinge nimeni, eventuala ieftinire cu un leu sau doi a cozonacului, pe care sărmanii oricum nu şi-l permiteau şi cu siguranţă nu şi-l vor permite nici la "preţ redus", arată cât de "conectaţi" sunt cei care ne conduc la viaţa de zi cu zi a românilor de rând.

Mare amatoare de jocuri de noroc, petreceri somptuoase, extravaganţe de toate felurile şi considerată un simbol al exceselor claselor conducătoare din Europa acelei vremi, Maria Antoaneta a sfârşit decapitată de ghilotina amplasată de revoluţionari în Place de la Concorde. Iar dacă vor continua cu astfel de aroganţe, cred că nici politicienilor noştri nu le va fi prea uşoară ieşirea din scenă, când va fi să fie...