GALAŢIUL A RĂMAS DE CĂRUŢĂ

Oraşul dezinteresului general

În ultimul an, la Galaţi nu s-a realizat nicio tranzacţie de amploare şi n-a apărut pe firmament niciun nume mare al economiei mondiale. Dezvoltatorii privaţi de proiecte imobiliare din oraşul nostru sunt foarte puţini, iar valoarea investiţiilor poate fi considerată, în cea mai optimistă variantă, drept modestă. Pe harta municipiului de la malul Dunării nu a mai apărut cam de mult un centru comercial de mare anvergură. Au "punctat", la acest capitol, în ultimele 12 luni, doar Praktiker şi Selgros, dar acestea nu au amploarea unui hipermarket.
Spre deosebire de Galaţi, România se mişcă. Şi încă bine. La Cluj s-au deschis trei hipermarketuri numai în ultimele 12 luni, la Craiova a venit Ford, unul dintre giganţii industriei mondiale auto, la Cluj va investi Nokia, un titan al telefoniei mobile, iar la Constanţa şi Braşov s-au lansat proiecte imobiliare de peste un miliard de euro.

În coada listei

Aceste date şi multe altele au plasat Galaţiul pe locul 12 (din 15) într-un clasament ale celor mai dinamice mari oraşe din România. Dezamăgitor, nu? Mai ales în condiţiile în care localităţi mai mici, precum Sibiu, Arad, Bacău, Piteşti şi chiar Brăila se află deasupra noastră! Despre Bucureşti, Cluj, Constanţa, Timişoara, Braşov sau Iaşi nu mai are rost să vorbim, pentru că era previzibilă clasarea lor înaintea Galaţiului.
Problema este nu că aceste diferenţe există, ci că discrepanţele se adâncesc tot mai mult de la un an la altul. Din păcate, la Galaţi viaţa merge înainte (oare?) şi toată lumea se face că nu bagă de seamă că ne îndepărtăm tot mai mult de ceea ce înseamnă oraş european în adevăratul sens al cuvântului.

Ce n-avem noi şi au alţii?

Lipsa unui aeroport la Galaţi se face simţită din ce în ce mai acut, iar ritmul de dezvoltare al Bacăului (un oraş mai mic, dar cu legături aeriene inclusiv externe) este definitorie. Şi urmează Brăila, unde deja s-a lansat proiectul pentru aeroport! În plus, faptul că Galaţiul nu este nici nod rutier sau feroviar important, iar legătura cu alte zone ale ţării se face pe drumuri proaste (cu excepţia celor spre Bucureşti, care nu rup nici ele gura târgului) influenţează decisiv decizia investitorilor. Merită amintit şi faptul că podul peste Dunăre apare doar în campaniile electorale, iar şoferii au ajuns să treacă fluviul cu bacul pe la Brăila, tot din cauza drumurilor. Mai mult, pe harta viitoarelor trasee de autostrăzi, Galaţiul nu figurează, aşa că nici speranţele de viitor nu sunt roze. Contraexemplul fericit în acest caz este Piteştiul, situat pe autostradă, dar şi pe un drum expres care urmează să intre în execuţie foarte curând (şi la al cărui capăt figurează Galaţiul, dar undeva prin 2020!)
Investiţiile imobiliare în Galaţi sunt reduse, iar o parte dintre ANL-urile construite deja au fost, se pare, pierdute în favoarea Brăilei. Ceva investiţii în serviciile publice au început să apară, dar nivelul lor este foarte mic în comparaţie cu necesităţile. Bugetul oraşului a crescut în ultimul an, dar efectele acestei majorări nu se prea văd. Zonele de agrement lipsesc aproape cu desăvârşire, iar turismul a devenit un deziderat perpetuu, dar deocamdată absent. Cu toate că, geografic, suntem avantajaţi de aşezarea între ape (Dunăre, Siret, Prut).
De asemenea, salariile gălăţenilor au ajuns sub media pe ţară, deşi acum câţiva ani erau mult peste acest nivel, astfel că atractivitatea oraşului a scăzut serios şi pentru comercianţi sau dezvoltatorii imobiliari. În plus, existenţa Combinatului, care încă nu a rezolvat problema poluării, deşi investeşte anual pentru acest lucru, poate fi considerată o frână în calea sosirii altor investitori, chiar dacă existenţa lui ca investiţie privată este un câştig pentru oraş.

Politicienii "răspund" (dar nu şi prin email!)

Cum s-a ajuns la această situaţie, în care oraşul clasat pe locul al şaptelea din punct de vedere al populaţiei să piardă net la capitolul dezvoltare? Am încercat să aflăm răspunsul de la câteva dintre personalităţile politice gălăţene de prim rang. Şi pentru a vedea în ce măsură politicienii noştri s-au "modernizat", am apelat la... email, ca unică sursă de contact, pentru că telefonul ni s-a părut "demodat". Am trimis nu mai puţin de 15 "provocări", către senatori, deputaţi, prefect şi şefii Consiliului Local şi Judeţean, însă n-am primit niciun răspuns, deşi am aşteptat mai bine de două zile! Nu ne aşteptam, ce-i drept, la prea multe replici, din cauza modalităţi inedite de chestionare, dar nici nu credeam că vom rămâne fără nicio opinie. Acum ne-am cam lămurit. Poate că este şi asta o explicaţie a dezvoltării cu paşi de melc a Galaţiului în ultimii ani!

15 oameni pentru "viitor"

Trebuie să menţionăm că, în paginile personale de prezentare, majoritatea politicienilor au cel puţin câte o adresă de email, unii lăudându-se chiar cu câte două. Dintre cei pe care am încercat să-i contactăm, grupul PSD din Senat (singura adresă existentă pentru Ştefan Viorel) şi-a folosit mailul atât de mult, încât el nici nu mai există! Ceilalţi - Paul Păcuraru, Carol Dina (pe adresa grupului PRM din Senat), Iulian Bârsan, Bogdan Ciucă, Liviu Codârlă, Petru Lificiu, Dan Nica, Levente Szekely, Emil Strungă, Dumitru Nicolae, Mircea Cristea, Constantin Dumitriu, Mihai Capră şi Eugen Durbacă (pe adresa Consiliului Judeţean) - nu şi-au citit mailurile sau n-au avut timp sau chef să ne răspundă.
Pare că oamenii politici din Galaţi n-au nicio treabă cu dezvoltarea oraşului şi nu-i interesează câtuşi de puţin ce se va întâmpla după ce ei îşi vor încheia mandatul.
Nu ne rămâne decât să provocăm o dezbatere publică pe această temă, invitându-i pe gălăţeni să ne scrie opiniile lor despre subiect, unul care, suntem convinşi, interesează pe toată lumea (în afara celor cu putere de decizie, din păcate).

N.R. Cei care doresc să se implice în această campanie o pot face scriindu-ne la adresa de mail economic@viata-libera.ro (dar şi pe forumul http://galateni.forumfree.net/). Cele mai interesante păreri vor fi publicate.

Căsuţă poştală sau holding mondial?

Date la "rece" despre ISPAT

Posibilitatea privatizării SIDEX a suscitat, suscită şi va suscita, cu siguranţă, mult timp de-acum înainte, numeroase controverse. Cum, în momentul de faţă, procesul de privatizare a Combinatului este în plină desfăşurare, iar singurul ofertant - cu care, de altfel, se poartă şi negocieri - este LNM Group (holding cunoscut în România mai mult sub numele de ISPAT), considerăm că o prezentare a acestei firme ar fi de un real folos. Nu de alta, dar diverse interese, mai mult sau mai puţin ortodoxe, au făcut ca ISPAT-ul să devină când o firmă dintr-o căsuţă poştală, când un colos de nivel mondial. În acest context, în care zvonurile pot avea o influenţă hotărâtoare, prezentarea unor date reale despre grupul ISPAT este, credem noi, extrem de necesară.

LNM Group - înfiinţare şi extindere

Trebuie precizat din start că LNM Group este, în momentul de faţă, una dintre cele mai mari companii producătoare de oţel, aflându-se pe locul al patrulea în lume din acest punct de vedere, cu o producţie de peste 22 de milioane de tone/an (2,5% din producţia mondială de oţel) şi vânzări anuale nete de 6,5 miliarde dolari. Firma a fost înfiinţată de Lakshmi N. Mittal (de la iniţialele sale vine şi denumirea de LNM Group) - actualul preşedinte al consorţiului. Primul membru al grupului a fost - în 1976, la Surabaya (Indonezia) - ISPAT Indo, care a avut iniţial o producţie anuală de 65.000 de tone, actualul său potenţial fiind de 600.000 de tone/an. Grupul LNM cuprinde trei mari companii, alături de PT ISPAT Indo (Indonezia) aflându-se ISPAT Karmet JSC (Kazahstan) şi ISPAT International NV (Olanda). Numai în cadrul ISPAT International lucrează circa 74.000 de angajaţi. LNM operează în SUA, Canada, Mexic, Trinidad-Tobago, Germania, Franţa, Kazahstan şi Indonezia, fabrica din Irlanda fiind închisă la sfârşitul lunii trecute.

De-a lungul anilor, compania s-a extins continuu, printr-o serie de achiziţii, unele extrem de interesante, sau prin investiţii în unităţile existente. De la început, ISPAT şi-a construit o strategie bazată pe mini-laminoare, fiind la această oră cel mai mare producător mondial din acest punct de vedere. Cea de-a doua direcţie de bază în activitatea ISPAT a fost producerea oţelului la preţuri de cost cât mai scăzute. Printre modalităţile de lucru ale ISPAT se numără poziţionarea unităţilor sale productive în apropierea minelor de fier şi cărbune sau a centralelor electrice, precum şi amplasarea în zonele care oferă importante facilităţi de transport.

Noile achiziţii - modalitate de bază a dezvoltării

De-a lungul timpului, ISPAT a făcut numeroase achiziţii importante, printre acestea aflându-se Caribbean ISPAT (fost "Iron & Steel Company of Trinidad & Tobago" - capacitatea actuală de producţie fiind de 2,7 milioane tone/an), ISPAT Mexicana ("Sibalsa", al treilea producător mexican de oţel - 3,8 milioane tone/an), ISPAT Sidbec ("Sidbec-Dosco", al patrulea producător canadian - 1,8 milioane tone/an), ISPAT Karmet JSC, ISPAT Hamburger Stahlwerke (al patrulea producător german de sârmă), ISPAT Stahlwerk Ruhrort şi ISPAT Walzdracht Hochfeld (cu o capacitate anuală de 1,7 millioane tone, cumpărate de la cunoscuta firmă Thyssen AG), ISPAT Inland (Inland Steel Company, al şaselea producător american de oţel - realizează 5% din producţia SUA). Ultima achiziţie importantă a ISPAT a fost "Unimetal, Trefileurope and SMR (Societe Metallurgique de Revigny)" (acum "ISPAT Unimetal Group"), cumpărată, în 1998, de la firma franceză Usinor (implicată şi ea, la un moment dat, în discuţiile referitoare la SIDEX).

În 1995, ISPAT International a înfiinţat ISPAT Shipping Limited, în scopul de facilita necesităţile de transport ale firmei. Compania dispune de cinci cargouri, care au o capacitate de transport de peste 14 milioane tone/an, şi deserveşte întreaga reţea a grupului LNM, cu excepţia ISPAT Karmet JSC.

În prezent, ISPAT International NV negociază cu guvernul polonez preluarea unei companii (Polski Koncern Hutniczny SA), formată prin fuziunea a patru oţelării (Huta Katowice, Huta Tadeusza Sendzimira, Huta Florian şi Huta Cedler), care acoperă 70% din piaţa Poloniei. La aceste negocieri, care au demarat pe 5 iunie a.c., cel de-al doilea participant (şi, totodată, concurent al ISPAT) este un consoreiu alcătuit din firmele Arbed (Luxemburg), Usinor (Franţa) şi Thyssen Krupp Stahl (Germania).

Prezenţa pe marile pieţe financiare mondiale

În 1997, ISPAT International NV (în fapt, unităţile productive din Mexic, Trinidad-Tobago, Canada, Germania şi Irlanda) au iniţiat o ofertă publică în valoare de 776 milioane dolari (cea mai mare din industria mondială de profil) şi a fost listată, începând cu data de 7 august, pe cunoscutele pieţe bursiere din New York (NYSE) şi Amsterdam (AEX).

La sfârşitul trimestrului I din acest an, ISPAT International a raportat vânzări totale în valoare de 1,146 miliarde dolari (în scădere cu 18% faţă de perioada similară a anului 2000, când vânzările s-au cifrat la 1,390 miliarde dolari) şi o pierdere netă de 57 milioane dolari (faţă de 53 milioane dolari - profit pe trimestrul I al anului 2000). Pierderile au fost cauzate, conform analiştilor internaţionali, de scăderea volumului de mărfuri transporate de ISPAT Shipping Ltd. şi de dificultăţile (generate de preţurile scăzute de pe piaţă) prin care trec ISPAT Mexicana şi ISPAT Sidbec. În Europa, rezultatele financiare ale firmei nu au cunoscut modificări substanţiale.

Lakshmi Mittal şi familia sa

LAKSHMI N. MITTAL (51 de ani) este fondatorul şi preşedintele LNM Group şi, în acelaşi timp, al celor trei companii ale grupului - ISPAT International NV, ISPAT Karmet JSC şi ISPAT Indo. La ISPAT International, Mittal deţine aproximativ 80% din capital. Lakshmi Mittal s-a născut la Sadulpur (Rajasthan, India), pe 15 iunie 1950, şi a absolvit colegiul St.Xavier din Calcutta, fiind licenţiat în comerţ. El şi-a început cariera în industria oţelului în India, în urmă cu 30 de ani, lucrând în fabrica tatălui său (Mohan Lal Mittal). La 25 de ani, a plecat în Indonezia, unde a fondat ISPAT Indo. În 1996, Mittal a primit titlul de "Steelmaker of the Year" (Oţelarul anului), acordat de publicaţia americană "New Steel Magazine". Lakshmi Mittal locuieşte la Londra (Marea Britanie), împreună cu soţia sa, Usha Mittal. Este cetăţean indian, deşi nu mai locuieşte în India din 1978. Are un fiu - Aditya Mittal (26 de ani), şi o fiică - Vanisha Mittal (21 de ani). Lakshmi N. Mittal are doi fraţi mai mici - P.K.Mittal (43 de ani) şi V.K.Mittal (41 de ani), ambii lucrând în cadrul corporaţiei. Are o avere pesonală estimată la circa 1,8 miliarde lire sterline.

ADITYA MITTAL este membru în bordul director din 1997 şi directorul grupului financiar al companiei, având ca preocupări majore piaţa de capital şi activităţile de achiziţii. Este licenţiat în economie, magna cum laude, la Wharton School of Business şi University of Pennsylvania. Înainte de a fi cooptat în cadrul ISPAT, a mai lucrat o perioadă în cadrul cunoscutei corporaţii Credit Suisse First Boston. Este căsătorit, de trei ani, cu Megha Pataudia, pe care a cunoscut-o la Wharton.

Combinatul din Kazahstan - un "geamăn" al SIDEX-ului

Preluarea

În 1995, LNM Group a achiziţionat - cu o sumă cuprinsă între 380 şi 450 de milioane de dolari (respectiva sumă este singurul aspect asupra căruia sursele noastre nu concordă) - combinatul ISPAT Karmet JSC (situat în regiunea Karaganda din Kazahstan), unul dintre cele mai mari combinate complexe din lume. Vom prezenta câteva detalii suplimentare despre acest combinat, pentru că el este asemănator, din multe puncte de vedere, SIDEX-ului.

"După dezmembrarea Uniunii Sovietice, cererea de oţel a început să scadă. Guvernul Rusiei a alocat din ce în ce mai puţini bani pentru cumpărarea produselor Karmet şi combinatul şi-a pierdut din profitabilitate. Din lipsa banilor pentru achiziţionarea materiei prime, producţia s-a redus la jumătate. Când întreg oraşul Temirtau, care depindea aproape integral de combinat, a început să resimtă consecinţele declinului, prin oprirea electricităţii şi a liniilor telefonice, guvernul kazah - în imposibilitatea de a redresa situaţia - s-a hotărât să vândă Karmet-ul. Iniţial, cumpărătorul combinatului a fost un consorţiu de firme străine (dintre care USX - US Steel Group, cel mai mare producător de oţel din SUA - era cea mai cunoscută), dar guvernul kazah a reziliat contractul, din cauza neonorării promisiunilor referitoare la investiţii. Ulterior, Karmet a fost cumpărat de ISPAT, firmă care a făcut istorie prin achiziţia de fabrici în pierdere şi transformarea lor în unităţi rentabile" (Wall Street Journal, Vol. LXXVII, 140).

Situat de-a lungul râului Nura (în oraşul Termitau, care are 160.000 de locuitori şi este supranumit "oraşul ISPAT"), combinatul acoperă o suprafaţă de circa 5.000 de hectare, având o producţie de aproximativ cinci milioane de tone/an (şi un potenţial de 6,3 milioane de tone). Deşi este construit în anii '40, ISPAT Karmet (Karganda Metallurgical Works) JSC este considerat, la ora actuală, unul dintre cele mai moderne combinate integrate din lume, beneficiind de resursele extrem de bogate de materie primă ale Kazahstanului, precum şi de o infrastructură (bazată, în special, pe cale ferată) foarte bună.

Revitalizarea

"Problemele s-au ivit când ISPAT a găsit la faţa locului o situaţie mult diferită de cea aşteptată. Sute de oameni veneau beţi la muncă. Mulţi angajaţi erau plătiţi pentru două slujbe, deşi aveau una singură. În plus, războinicii ceceni percepeau numeroase taxe, prin diverse ameninţări. În ciuda dificultăţilor economice, managerii societăţii trăiau în lux, având în locuinţe interfoane, restaurante sau chiar discoteci, toate cumpărate din banii fabricii. Pe scurt, fondurile - atâtea câte erau - nu erau utilizate absolut deloc în interesele companiei. Realizând că fenomenul de corupţie poate fi stopat, ISPAT a început să stabilizeze situaţia. Muncitorii beţi au fost concediaţi, la fel ca şi cei care trişau compania primind o plată dublă în raport cu munca depusă. Prin reguli stricte de disciplină, corupţia a început să fie eliminată. ISPAT - ca multe alte companii - are un cod etic, pe care angajaţilor li s-a cerut să-l respecte. Aceste schimbări au avut un impact imediat asupra productivităţii Karmet" (Wall Street Journal).

Fiind adaptat la metodele de lucru ale ISPAT, combinatul kazah a devenit profitabil după un singur an în care s-a aflat sub noua conducere. Astfel că, în 1996, ISPAT Karmet JSC a cumpărat, în zonele limitrofe, o centrală electrică (cu o putere de 435 MW) şi 15 mine de cărbune (cu o producţie de 22,7 milioane tone/an şi rezerve estimate la 1,7 miliarde tone), iar anul următor s-a reuşit dublarea producţiei. În 1995, înainte de a fi cumpărat, Karmet producea mai puţin de 2 milioane de tone/an; în 1996, producţia a ajuns la 3,1 milioane tone, iar în 1997 - la 3,8 milioane tone. După cumpărarea minelor şi a centralei, numărul salariaţilor ISPAT a crescut la peste 60.000 (în combinatul propriu-zis lucrează circa 30.000 de oameni).

"Marile furnale de la Karaganda acoperă de fum cerul dimineţii, iar muncitorii intră în singura fabrică din Kazahstan care mai funcţionează. La trei ani după dezmembrarea industriei sovietice, acest gigant nu mai avea clienţi şi nici bani pentru materiile prime. Astăzi, combinatul kazah este una din cele doar câteva privatizări reuşite din fosta Uniune Sovietică (Financial Times)".

În 1998, ISPAT a cheltuit 800 de milioane de dolari (350 de milioane din fonduri proprii şi 450 de milioane dintr-un împrumut acordat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - BERD şi International Finance Corporation, la această finanţare mai participând ABN AMRO, Credit Suisse First Boston şi ING Barings) pentru dezvoltarea combinatului (construind noi capacităţi) şi pentru protecţia mediului înconjurător.

Producţia

Activităţile principale ale complexului ISPAT Karmet JSC pot fi divizate în cinci mari categorii: fabricarea cocsului, producerea oţelului, laminarea la cald, laminarea la rece şi acoperirile electrolitice. Combinatul are în componenţă şapte baterii de cocsificare (cu o capacitate de 4,3 milioane tone/an; cinci dintre acestea sunt operaţionale, realizând o producţie de 2,6 milioane/an), o uzină aglomerare (6,5 milioane tone/an), patru furnale (capacitate - 5,26 tone/an; trei dintre furnale sunt operaţionale producând 4 milioane de tone/an), cinci convertizoare (3 de 300 tone şi 2 de 600 de tone, cu o capacitate de 6,3 milioane tone/an; producţie - 5 milioane tone/an), laminor slebing (capacitate - 6 milioane tone/an; producţie - 5 milioane tone/an), laminor de bandă la cald de 1.200 mm (cu cinci caje degrosisoare şi şapte caje finisoare, având o capacitate de 5,2 milioane tone/an; producţie - 1,4 milioane tone/an), laminor de bandă la rece de 1.700 mm (cu cinci caje tandem, capacitate - 1,4 milioane tone/an), laminor de bandă la rece de 1.400 mm (cu şase caje, având o capacitate de 800.000 tone/an), trei linii de acoperire electrolitică cu staniu (capacitate - 375.000 de tone/an) şi o linie de galvanizare (320.000 de tone/an). În această vară urmează să intre în funcţiune o a doua linie de galvanizare (aluminiu/zinc), de acelaşi calibru cu cea existentă.

Oraşul

În plină criză economică, Kazahstanul suportă consecinţele devastatoare ale inflaţiei. Dacă la preluarea combinatului de către ISPAT, salariul mediu al unui angajat Karmet se ridica la echivalentul a circa 270 dolari/lună, anul trecut acelaşi salariu "valora" aproximativ 170 de dolari, jumătate din aceşti bani fiind cheltuiţi pe alimente.

În Temirtau emit trei staţii de televiziune locală, dintre care una lucrează cu sprijinul şi sub protecţia combinatului, canalul respectiv purtând numele "ISPAT-sfera" (el difuzează însă doar două emisiuni săptămânale despre ISPAT, de câte zece minute fiecare!). "ISPAT-sfera" este practic singurul post local de televiziune, pentru că, din celelalte două, unul aparţine guvernului, iar cel de-al doilea retransmite programele ruseşti.

ISPAT a investit şi în serviciile locale, revitalizând transportul în comun din oraş, prin cumpărarea liniilor de troleibuz, cu scopul de a facilita deplasarea propriilor angajaţi la şi de la combinat.

În plus, combinatul patronează şi echipa locală de fotbal, Shakhtyor ISPAT-Karmet Karaganda, care activează în singura divizie (cu 12 echipe) existentă în Kazahstan. În campionatul trecut (cel al anului 2000, în Kazahstan jucându-se după sistemul primăvară-toamnă), echipa a ocupat locul al 5-lea, iar în sezonul 2001, Shakhtyor ocupă, după disputatarea a nouă etape, poziţia a 15-a.

De menţionat, ca fapt divers, că însuşi preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev, a lucrat în tinereţe la Karmet.

P.S. Articol redactat în 2001, când de-abia apăruse oferta lui Mittal pentru SIDEX

ZIUA CEA MAI MARE A DOLARULUI

Deprecierea "de primavara" a ingrasat dolarul cu 860 de lei intr-o singura zi

Spectaculoasa crestere a cursului leu/dolar din aceasta saptamana a generat o adevarata isterie nationala. Toata lumea discuta despre aceasta chestiune, toata lumea isi da cu parerea, mai mult sau mai putin avizat. In definitiv, cresterea era una previzibila, chiar daca amploarea ei nu putea fi apreciata la dimensiunile pe care le-a avut.
Ziua de miercuri a fost una de exceptie, in care cresterea de curs (cel stabilit de Banca Nationala) a fost cea mai mare inregistrata, intr-o singura zi (860 de lei), din 1990 incoace. Ca urmare, casele si punctele de schimb valutar au urcat preturile "la vanzare" pana in jurul valorii de 20.000 de lei/dolar. Au existat cazuri in care valorile de curs afisate au ajuns chiar la 22.000 lei/dolar.
Am incercat sa stabilim daca fenomenul a avut aceeasi intensitate si la Galati si am intrat, in cursul zilei de ieri, in cateva puncte de schimb valutar. Totodata, am consemnat si parerea a doi specialisti, considerand ca acestia pot oferi cele mai competente aprecieri asupra deprecierii din ultimele zile a monedei nationale.
La "Pibunni", preturile erau 16.800 lei/dolar, la cumparare, si 18.500 lei/dolar, la vanzare. Operatoarea ne-a precizat ca ziua de miercuri a fost una de "maxim", in care cererea de valuta s-a situat la cote extrem de ridicate, pe un curs de 17.000 lei/dolar: "Am vandut circa 11.000 de dolari". Joi, cursul la vanzare a urcat cu 1.500 de lei, iar cererea a scazut substantial.
Unul dintre punctele de schimb "Montana" afisa un curs de 17.300 (la cumparare)/18.150 (la vanzare). Si aici cererea a fost foarte ridicata in ultimele zile, inregistrandu-se o diferenta apreciabila fata de o "zi normala". Rulajul a atins cifra de 70 de milioane de lei, comparativ cu o medie zilnica de circa 40 de milioane.
"Nova 2000" afisa, ieri, 15.500 (la cumparare)/19.000 (la vanzare). Volumul tranzactiilor, asa cum aprecia operatoarea de la unul dintre punctele de schimb, a crescut foarte mult, in special datorita cererii foarte mari. Din acest motiv, rezervele de valuta sunt in scadere, punctele de schimb aprovizionandu-se unul de la celalalt.
Casa de schimb de la Banca Romana pentru Dezvoltare (BRD) schimba dolarul cu 15.000 lei (la cumparare) si 19.000 lei (la vanzare). La aceste cursuri, atat cererea cat si oferta au fost extrem de scazute. Ieri, pana la ora 10.30, de exemplu, nu se facuse nici o tranzactie. Si daca tot am intrat la BRD, am stat de vorba, despre ceea ce s-a intamplat in ultimele zile pe piata valutara, cu directorul filialei galatene, dna Fanica Staicu. "Fenomenul - deprecierea accentuata a leului in raport cu dolarul american - a devenit unul specific Romaniei, care se repeta in fiecare primavara. Saltul din aceasta saptamana este datorat unui complex de factori. Au influentat cursul deficitul din balanta de plati a Romaniei, exporturile slabe de la inceput de an, competitivitatea redusa a produselor romanesti pe pietele internationale, speculatiile specifice tranzactiilor pe orice fel de piata si, in plus, zvonurile referitoare la intrarea Romaniei in incapacitate de plata. Nu pot sa apreciez care va fi evolutia pe termen scurt a cursului leu/dolar pentru ca nu am toate informatiile macroeconomice necesare", a apreciat dna Staicu.
Peste drum, ne-a atras atentia cladirea Bancii Nationale si am considerat ca directorul acestei institutii, dl Ionel Ciobanu, este cel mai in masura sa ne ofere detalii despre "explozia" cursului si despre ce se va intampla in perioada urmatoare. "S-au acumulat cativa factori care au contribuit la inregistrarea acestei cresteri accentuate. Dupa mine, in afara factorilor economici, reali, exista si niste factori subiectivi, lansati de diverse institutii si intretinuti de presa. Deprecierea trebuia facuta in timp, cam de pe la 1 decembrie, si atunci lumea nu ar mai fi intrat in panica. BNR poata sa intervina, dar nu o va face intr-o maniera ostentativa. Cert este ca economia inca nu merge si asta a determinat, in primul rand, depasirea prognozelor anuntate la inceputul anului. Piata se va calma in zilele urmatoare si acest lucru nu se va datora interventiei Bancii Nationale. Cred ca valoarea cursului va mai inregistra cresteri usoare inca doua-trei zile, iar apoi va urma o scadere. Principala problema este ca trebuie sa gasim, rapid, surse de refinantare, astfel incat sa putem acoperi ratele imprumuturilor care trebuie rambursate. O alta solutie este cea a intrarii masive pe piata a exportatorilor, care sunt detinatori de valuta. E drept ca exporturile sunt mai reduse la inceput de an, dar si importurile au fost, in aceasta iarna, mult mai mici ca de obicei. Daca pentru sfarsitul anului se prognozase o depreciere a cursului leului cu 32%, aceasta prognoza este deja depasita, pentru ca prognozele s-au bazat pe o sustinere economica, care nu a venit. Pentru perioada urmatoare, cred, si sper, ca deprecierea sa nu mai treaca de 15%, cel putin pana in toamna. Cel putin in aceasta privinta, eu sunt optimist...", a concluzionat dl Ciobanu.
Cert este ca singurii care au avut de castigat din aceasta depreciere sunt cei care si-au plasat economiile in valuta. Aceasta investitie s-a dovedit, cel putin de la inceputul anului si pana acum, cea mai rentabila varianta, depasind si dobanda adusa de depozitele bancare, si randamentul fondurilor mutuale, si rentabilitatea de ansamblu a pietei actiunilor.
Fenomenul este, insa, foarte probabil sa se opreasca si chiar sa inregistreze un recul in zilele urmatoare, dupa cum apreciaza majoritatea analistilor de pe piata valutara, lucru ce va determina, implicit, scaderea rentabilitatii acestui tip de investitii.

P.S. Greu de spus când a fost scris acest articol, probabil cel mai vechi postat până acum; cred că prin 1998-1999...

Petrom - incertitudinile unei privatizari

Petrom - incertitudinile unei privatizari

Scoaterea la vanzare a 51% din actiunile SNP Petrom, actiune pe care Ministerul Industriilor vrea sa o finalizeze in cursul acestui an (conform angajamentelor luate in fata organismelor internationale), a suscitat, suscita si va suscita, se pare, numeroase controverse.
Despre strategiile de privatizare a Petrom s-a discutat indelung, fara a fi gasita vreo solutie viabila. Partea romana pare interesata de vanzarea pachetului majoritar unui investitor strategic, cu posibilitatea ca salariatii sa achizitioneze 10%. Aceasta optiune presupune mentinerea Petrom intr-o structura integrata (cuprinzand activitatile de extractie, rafinare si distributie). Exista totusi si varianta externalizarii distributiei. Fostul director Ion Popa a amintit, la un moment dat, o varianta de privatizare prin fuziunea Petrom cu o companie din zona, numind Mol (Ungaria) si Helenic Petroleum (Grecia). Aceasta varianta ar exclude participarea puternicului sindicat al petrolistilor.

Interese si presiuni
Pe lista celor 21 de companii interesate de privatizarea SNP Petrom, lista intocmita de consultantul pentru privatizare (consortiul format din grupurile financiare ING si Credit Suisse), figureaza nume mari, precum Exxon Mobile, Chevron Texaco, Shell sau British Petroleum. De asemenea, pe aceasta lista se afla numele unor importante companii central si est-europene, cum ar fi OMV, Mol sau Lukoil. Pana aici, totul pare in regula. Numai ca, din cauza situatiei din Golf, marile companii multinationale se confrunta cu numeroase probleme si numai de privatizarea Petrom nu le arde, in timp ce pentru firmele de talie medie SNP pare sa reprezinte o "prada" prea mare.
In acest context, Ioan Popa, fostul director al SNP Petrom, si-a inaintat demisia, cu scopul, declarat ulterior, de a evita implicarea directa in procesul de privatizare. Cunoscand foarte bine cat de multe interese se invart in jurul privatizarii SNP (si declarand, in repetate randuri, ca presiunile ce se exercita sunt foarte mari - "timp de sase ani mi-au batut la usa zeci de mii de oameni sa-mi propuna tot felul de afaceri. Este o presiune imensa si e greu sa respingi ofertele celor care vin cu relatii la un nivel superior functiei pe care am ocupat-o"), Ioan Popa a iesit din scena, invocand motive medicale.
Zvonurile existente pe pietele internationale, conform carora privatizarea Petrom este o afacere deja incheiata, ridica, si ele, probleme in calea acestei tranzactii. Potrivit acestor zvonuri, companiile germane se vor implica in privatizarea sectorului de energie electrica, firmele americane vor fi favorizate in sectorul petrolier, in timp ce companiile rusesti vor fi prezente in privatizarile legate de distributia gazelor naturale.

De ce-a plecat Popa?
Plecarea lui Ioan Popa reprezinta pentru Petrom sfarsitul unei "ere". Dupa 12 ani (1992-2003), Popa a renuntat la functie, chiar in prag de privatizare, fiind inlocuit cu Gheorghe Constantinescu, fost director general al Rafinariei Petrobrazi. Putini directori de companii de stat se pot lauda cu performanta lui Ioan Popa, care a fost, practic, reprezentatul petrolului romanesc in ultimul deceniu.
Ca motivele medicale invocate oficial in cererea de demisie nu sunt si reale, o demonstreaza faptul ca Popa a acceptat oferta de a deveni consilier al premierului Adrian Nastase. Si ajungem la declaratiile potrivit carora el a evitat sa conduca societatea in timpul procesului de privatizare. "Vine privatizarea si nu vreau sa fiu implicat. Nu vreau sa fiu printre cei care decid in privatizare. Si nu pentru ca n-as fi de acord cu ea. Este o idee buna si nu este o alta solutie", a declarat Popa. Si atunci?
Surse din industria petroliera au pus plecarea lui Popa din fruntea Petrom mai mult pe seama disputelor cu oficialii romani pe tema unei datorii catre SNP a Rafinariei RAFO Onesti, care ar putea sa-si schimbe proprietarul prin preluarea creantelor, ce ar urma sa fie platite prin... contravaloarea unor lucrari executate pentru Petrom.

Probleme de stat
Pentru stat, decizia de privatizare nu este deloc usoara, pentru ca Petrom este cel mai mare contribuabil la buget - 36.400 miliarde lei in 2001 si 40.530 miliarde lei in 2002, sumele fiind platite integral. Pentru edificare, sa spunem ca suma virata anul trecut reprezinta aproape 15% din valoarea bugetului.
Privatizarea Petrom inseamna si renuntarea la pretul de referinta pentru gaze naturale, deoarece o treime din gazele naturale consumate in Romania sunt de fapt gaze de sonda rezultate in urma procesului de extractie a titeiului.
In plus, Petrom reprezinta pentru statul roman o proprietate care a realizat in 2002 o cifra de afaceri de 2,3 miliarde de dolari si a exportat produse petroliere de 613 milioane de dolari, in timp ce importurile au fost doar de 459 milioane USD.
De Petrom se leaga afacerile si supravietuirea a peste 1.400 de companii private din Romania, dependente direct de contractele in derulare cu SNP Petrom.

Favoriti - Lukoil si Eni
Din cauza contextului international, in ciuda numeroaselor firme care s-au declarat interesate, in cursa pentru privatizarea Petrom s-ar putea sa nu apara nume mari. Occidentul a dat deja un verdict, ce pare destul de aproape de realitate: marile companii americane nu vor veni in Romania, astfel ca preluarea Petrom va ramane la indemana celor din regiune. Printre cei considerati parteneri viabili in procesul de privatizare se numara Eni, TotalFina Elf, Lukoil si OMV.
Grupul italian Eni a mai fost interesat de privatizarea Petrom, in 1999, dar au oferit doar 50 de milioane de dolari pentru 30% din actiuni. Intre timp relatiile romano-italiene s-au relansat, asa ca... Francezii de la TotalFinaElf s-au numarat in ultimii ani printre cei mai importanti parteneri ai Petrom si sunt asteptati la negocieri. Companiile rusesti, in frunte cu Lukoil, par momentan singurele care au bani de investit, dar este posibil sa se loveasca de refuzul statului roman de a le oferi monopolul extractiei de titei. Cat priveste grupul austriac OMV, acesta este legat in Romania de patronul Rompetrol, Dinu Patriciu, care s-a inscris deja pe lista pentru Petrom. In acest context, trebuie mentionat ca in "zona Petrom" se invart numerosi oameni de afaceri romani, printre care Corneliu Iacobov si Ioan Niculae.

Date statistice
SNP este cea mai mare companie petroliera integrata din Europa Centrala si de Est. Singura companie din zona ce poate rivaliza cu Petrom este firma austriaca OMV, dar aceasta are un punct sensibil in aprovizionarea cu materie prima. SNP Petrom s-a constituit in anul 1997 ca o companie cu capital majoritar de stat, pornind de la o valoare negativa de 1,5 miliarde dolari (datoria Companiei Romane de Petrol - CRP). Capacitatea de rafinare a celor doua rafinarii din cadrul SNP - Petrobrazi si Arpechim - este de 10,5 milioane tone de titei anual, suficient pentru consumul intern, situat in prezent la circa 8,7 milioane tone. Pe piata romana, Petrom detine o cota de aproximativ 60%, prin circa 600 de puncte de desfacere. Profitul obtinut de SNP anul trecut a fost de aproximativ 100 de milioane de dolari, iar valoarea investitiilor realizate de Petrom in 2002 s-a cifrat la 347 milioane USD.

Lupta pentru SNP Petrom se afla, asadar, in linie dreapta. Cum Petrom, cu toate furturile, firmele capusa si scurgerile de bani catre diversi potentati ai zilei, a ramas un colos economic, este clar ca acel ce va prelua afacerea va deveni o mana forte in intreaga regiune central-est europeana. Si pentru ca petrolul din zona Marii Caspice va trece, spre Vest, prin conducta Constanta - Trieste, iar Petrom a obtinut deja acordul de a rafina in Romania circa un sfert din intreaga cantitate (peste 600.000 de barili pe zi) ce va tranzita tara.
In aceasta acerba lupta nu prea mai exista reguli, pentru ca o data cu privatizarea SNP Petrom vor falimenta extrem de multe "afaceri" din Romania.
Iar in spatele numelor vehiculate de mass-media ca fiind implicate in afacerile cu petrol (Patriciu, Vantu, Voiculescu, Iacobov, Tender, Liviu Luca, rusul Alekperov, Medintu sau olandezul Matser) se afla, cu siguranta, interese mult mai inalte.
Si toate acestea pentru o felie cat mai mare din Petrom...

P.S. Articol scris în 2003. Între timp, Petrom a intrat pe mâna celor de la OMV...

Viitoarea corporatie USINOR-ARBED-ACERALIA - noul lider mondial al otelului

USINOR - trecut si viitor

Grupul USINOR este unul dintre liderii mondiali ai industriei otelului, realizand o productie anuala de 22,15 milioane tone (in 1999). USINOR are fabrici in Franta, Germania, Belgia, Italia, Spania, Luxemburg, Portugalia, Thailanda, Turcia, Brazilia, SUA si Canada. In total, grupul - al carui capital social este de circa cinci miliarde de franci francezi - are 40 de otelarii in Europa si sase in afara acesteia. USINOR este o companie multinationala, cu sediul la Puteaux (Franta), in cadrul careia lucreaza 64.000 de angajati.
USINOR este primul producator european de laminate plate si otel carbon, fiind si cel mai mare furnizor pentru industria de automobile. In plan mondial, grupul detine suprematia in ceea ce priveste produsele inoxidabile lungi. Vanzarile nete ale grupului s-au ridicat in primul trimestru al acestui an la 3.937 milioane euro, in scadere cu 1,6% fata de aceeasi perioada a anului trecut.
Conducerea grupului USINOR este asigurata, din 1986, de catre Francis Mer, acesta indeplinind din 1995 (momentul trecerii companiei in sectorul privat) functia de presedinte al Consiliului de Administratie.

File de istorie
Grupul se numeste in momentul de fata USINOR, numele anterior sub care a fost cunoscut consortiul mult timp fiind USINOR SACILOR.

Initial, cele doua companii - USINOR si SACILOR - au fost separate. USINOR a fost creat, in 1948, prin fuziunea a doua societati franceze producatoare de otel, in timp ce SACILOR a facut parte din Wendel Group, firma creata in secolul al XVIII-lea. Dupa fuziune, cele doua companii s-au extins rapid, acest proces desfasurandu-se din 1950 si pana la inceputul anilor '70.
Criza care a afectat industria otelului din Franta in perioada 1970-1980 a avut ca rezultat o concentrare masiva a unitatilor productive in jurul a doua companii: USINOR si SACILOR. Situatia in industria otelului a devenit critica, iar in 1981 guvernul francez a decis transferul celor doua companii in sectorul privat. La un interval de cativa ani (1986), pentru a imbunatati performantele generale, statul - care detinea majoritatea actiunilor - a decis sa le reuneasca, dupa ce rascumparase procentele ramase in sectorul privat. Acesta a fost momentul aparitiei firmei USINOR SACILOR.
Noul grup a cunoscut o transformare aproape totala, fiind condus dupa modelul unei intreprinderi private. In plus, pentru a-i permite dezvoltarea, statul francez a hotarat reintoarcerea societatii in sectorul privat, astfel ca, in iulie 1995, USINOR SACILOR a fost privatizata, iar in iunie 1997 a fost redenumita USINOR.

Ultimii zece ani

In decursul ultimilor zece ani, USINOR a inglobat alte companii sau, prin diverse tipuri de parteneriat, si-a infiintat noi centre de productie, in acelasi timp extinzandu-si reteaua de distributie. In sudul Europei, grupul USINOR a investit in Arvedi si in La Magona (Italia), precum si la Sagonte (Spania), deschizand, de asemenea, piete noi pentru fabrica de la Fos-sur-Mer (Franta). In zonele de nord si est ale Europei, USINOR si-a amplificat prezenta prin cumpararea fabricilor Cockerill-Sambre (Belgia) si EKO-Stahl (Germania). In afara Europei, USINOR a preluat J&L (SUA) si Thainox (Thailanda), a investit in Acesita si CST (Brazilia) si a constituit un parteneriat in Canada, alaturi de firma Dofasco.
Pe 22 ianuarie 2001, Nippon Steel Corporation (NSC; presedinte - Akira Chihaya) si USINOR (presedinte - Francis Mer) au semnat "The Global Strategic Alliance", o intelegere prin care firmele se angajeaza sa dezVolte cooperarea in cadrul afacerilor de pe piata otelului.

Viitorul lider al lumii otelului

O luna mai tarziu, pe 19 februarie a.c., USINOR a semnat, alaturi de companiile ARBED si ACERALIA, un memorandum prin care s-a stabilit reunirea fortelor industriale, comerciale si de personal in cadrul unei noi companii, care va fi creata in toamna acestui an sau, cel mai tarziu, la inceputul anului viitor. Noua companie urmeaza sa devina primul producator mondial, cu 46 de milioane de tone de otel si peste 110.000 de angajati, vanzarile fiind estimate la circa 46 de miliarde de euro.
In momentul de fata, ARBED (Luxemburg) - companie fondata in 1911 - este unul dintre cei mai mari producatori mondiali de otel, realizand circa 22,1 milioane tone/an si avand vanzari anuale de 10,6 miliarde euro. In cadrul ARBED lucreaza 56.000 de oameni. Cel de-al treilea partener, ACERALIA (ACERALIA Corporacion Siderurgica), este nr.1 in industria otelului din Spania, cu o productie anuala de 9,1 milioane tone si 15.600 de salariati.
Noua firma, care urmeaza sa aibe sediul central la Luxemburg, este o incercare de a reuni marii producatori din industria otelului, tendinta de mare actualitate in economia mondiala. Spre exemplu, primii zece producatori de automobile din lume asigura 95% din productia mondiala, iar in majoritatea celorlalte ramuri industriale acest procent este de peste 80%, in timp ce, in industria otelului, primii zece producatori nu acopera decat 30% din productia mondiala.
Rata la care actiunile fiecarui partener vor fi transformate in aciuni ale noii companii (NewCo) va fi urmatoarea: 1 actiune USINOR = 1 actiune NewCo; 1 actiune ARBED = 10 actiuni NewCo; 7 actiuni ACERALIA = 8 actiuni NewCo. In baza acestor rapoarte, NewCo va avea urmatorii actionari: 56,5% USINOR, 23,4% ARBED, 20,1% ACERALIA. Compania va fi listata pe pietele bursiere din Paris, Bruxelles, Luxemburg si Madrid.

P.S. Articol scris in 2001, cand Mittal inca nu pusese stapanire pe otelul mondial

"Dracula Park" - între publicitate şi întrebări fără răspuns!

Oferta publica

"Dracula Park" - cel mai spectaculos proiect turistic al inceputului de mileniu - este pe cale sa devina realitate sub marca "Produs in Romania". Iar inceputul s-a facut prin lansarea, cu putin timp in urma, a primei oferte publice primare de vanzare de actiuni.
Prospectul acestei oferte a fost autorizat de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), intermediar fiind S.V.M. "Active International" S.A., iar grup de vanzare - Banca Comerciala Romana (BCR). Actiunile sunt emise si oferite spre vanzare de societatea comerciala S.C. "Fondul Pentru Dezvoltare Turistica Sighisoara" S.A., iar valoarea totala a emisiunii este de 155 miliarde lei (circa 5 milioane de dolari). Numarul de actiuni emise este de 15,5 milioane, la o valoare nominala de 10.000 lei/actiune (pretul de vanzare este insa de 10.200 lei/actiune, diferenta fata de pretul de subscriere reprezentand cheltuielile pentru comisioane, taxe si speze aferente ofertei). Perioada de subscriere este de 45 de zile lucratoare, incepand cu data de 12 decembrie 2001, adica, practic, doua luni calendaristice. Dupa incheierea perioadei de subscriere, actiunile urmeaza sa fie listate pe una dintre pietele organizate, aflate sub controlul CNVM (Bursa de Valori Bucuresti sau Rasdaq).
Fondurile rezultate din aceasta oferta, se spune, vor fi folosite de catre emitent pentru constructia, punerea in functiune si exploatarea parcului tematic Sighisoara - "Dracula Park". Aceste fonduri reprezinta doar o cota-parte din valoarea totala a investitiei, urmand ca diferenta necesara finalizarii obiectivului sa fie atrasa prin oricare din modalitatile legale (prin alte cateva emisiuni de actiuni sau prin participarea unor fonduri de investitii straine). "Dracula Park" va necesita investitii in valoare de aproximativ 40 de milioane de dolari, din care 18 milioane pentru constructia propriu-zisa a parcului, iar 22 de milioane pentru infrastructura aferenta. Cu cele 5 milioane din emisiunea actuala abia daca se acopera costurile proiectului, care nu a fost facut, ci reprezinta numai o frumoasa poveste pusa pe hartie.

Apar semnele de intrebare

Am spicuit cele mai importante date din prospectul de oferta, care se incheie cu un avertisment clar: "Autorizatia acordata nu constituie garantie sau apreciere a CNVM cu privire la oportunitatea, avantajele sau dezavantajele, profitul sau riscurile pe care le-ar putea prezenta tranzactiile incheiate prin acceptarea ofertei publice; autorizatia certifica numai regularitatea ofertei in privinta exigentelor legii si ale normelor adoptate in aplicarea acesteia".
Iata asadar un prim semn de intrebare! Foarte multi analisti apreciaza ca romanii nu isi vor mai asuma un nou risc, dupa ce "s-au fript" la Caritas, FNI, sau bancile populare. Cu toate acestea, vanzarile din primele zile par sa dezminta aceasta situatie. Sau poate ca suntem un popor caruia ii place sa riste la nesfarsit, chiar daca pierde de fiecare data. Cert este ca, in declaratii, investitia pare sa nu aiba un grad de risc foarte ridicat. Mai ales cand cifrele sunt estimative si, de fapt, prezentate la nivel amatoristic. Acest lucru ar fi poate valabil intr-o economie de piata functionala. Numai ca, in Romania, lucrurile nu stau chiar asa, si o spaga bine "tintita" poate da peste cap un intreg mecanism economic care, teoretic, nu ar trebui sa aiba succes. Iar la acest capitol pot fi incluse si diferendele existente intre diversele grupari de interese, politice sau nu, care din diverse motive nu sunt dispuse sa participe la proiectul guvernamental, ci incearca contracararea lui printr-o multitudine de variante, mai mult sau mai putin fanteziste. Merita mentionate, in acest sens, proiectele liberale de constructie a parcului Dracula in zona Bran sau a unui parc tematic in Nordul Moldovei ("Bucovina - tinut monahal"), precum si o alta initiativa guvernamentala, referitoare la domeniile de schi ("Super Schi in Romania"), care, pe langa localitati din judete montane, cum ar fi Prahova, Brasov si Covasna, cuprinde si statiuni din... Ialomita. In aceste conditii, in care si-asa atragerea fondurilor este foarte dificila, aceasta imprastiere a ofertelor nu poate fi benefica, putand duce la blocarea tuturor proiectelor intr-o faza intermediara, din lipsa de bani.
In plus, un nou si extrem de posibil risc il constituie faptul ca societatea emitenta are ca actionar majoritar (95%) Consiliul Local Sighisoara, a carui experienta in afaceri se rezuma, probabil, la asigurarea apei si caldurii pentru locuitorii orasului (despre care nu stim cat de bine o duc in momentul de fata). Ca sa nu mai vorbim de faptul ca CJ a pornit la drum cu terenul, a carui valoare este mult exagerata. Procentul sau este deci umflat din start prin exagerarea pretului pe hectar de teren inca liber de orice sarcina. In plus, celelalte firme participante sunt fabrici din Sighisoara, care produc camasi sau obiecte de uz casnic, fiind foarte departe de ceea ce presupune constructia si administrarea unui parc de distractii.

Va deveni Sighisoara un centru de distractie al Europei?

In mod normal, conform proiectelor (alcatuite de un SRL fara nume!) si studiilor de fezabilitate (despre care s-a spus doar ca exista, ele nefiind facute publice!), parcul - care ar trebui sa devina operational incepand cu vara viitoare - va putea aduce Romaniei venituri de circa 20 de milioane de dolari anual si in jur de un milion de turisti. Se vorbeste de 4000 de turisti pe zi. Cam cati vin pe litoral toata vara... Potrivit specialistilor in turism (asociatia patronala de ramura), "Dracula Park" va fi benefic atat pentru regiunea in care a fost plasat, cat si pentru turismul romanesc in general. Sunt vizate, in primul rand satisfactiile de care se vor bucura vizitatorii, dar si avantajele financiare ale locuitorilor din zona. Astfel, se are in vedere crearea a cel putin 500 de locuri de munca pentru o perioada de doi ani, timpul estimat pentru constructia integrala a parcului. La administrarea parcului se preconizeaza un personal de cel putin 300 de oameni, la care se adauga cei din transporturi si din servicii conexe (agentii bancare, agentii turistice, sanatate, alimentatie etc.).
Intre legenda si istorie, intre adevar si mit, proiectul "Dracula Park" de la Sighisoara (localitate care este, la ora actuala, singura cetate medievala locuita din Europa) este, asa cum declara ministrul Turismului, Dan Matei Agathon, "o juxtapunere orchestrata ®a l'americane¯, pe o partitura 100% romaneasca". Autorii proiectului, desi sustin ca vor realiza ceva pur romanesc, s-au inspirat, cu siguranta, dintr-o idee pusa in practica de americani (Disney Land) si francezi (Euro Disney). Ceea ce nu s-a luat in calcul este faptul ca atat americanii cat si francezii aveau, in momentul inaugurarii parcurilor respective, o mare afluenta de turisti, singura lor problema fiind redirectionarea acestora spre noile constructii. Cazul Romaniei este total diferit, pentru ca la noi turismul este "la pamant" si totul trebuie luat de la zero.
Parcul de distractii are ca tema subiectul controversatului conte Dracula, pozitionat fictiv de autorul irlandez Bram Stoker, prin romanul omonim, in Transilvania sfarsitului de secol 19. "Dracula Park" va fi amplasat pe platoul Breite, care este izolat de Sighisoara, aflandu-se insa la mai putin de doi kilometri (in linie dreapta) de centrul vechi al orasului. Acum, platoul Breite este o poiana uriasa presarata cu stejari seculari si inconjurata de o padure de fag si mesteacan. Constructiile se vor intinde pe o suprafata de circa 50 de hectare (din cele 120 ha ale platoului Breite). In proiectul "Dracula Park" este prevazuta, printre altele, constructia unui castel (o cladire de tip medieval, cu turnuri si donjoane, sali inalte si subsol intortochiat, accese mascate si scari) si a "Institutului International de Vampirologie Dracula" (o cladire impozanta, de conformatie renascentista, cu alura universitara, ce va gazdui sali de conferinte, biblioteca, complex muzeal, laboratoare de cercetare si un club al vampirilor), care vor comunica prin catacombe subterane. Atractiile intregului proiect sunt insa mult mai numeroase si, in descrierea facuta de proiectant, totul pare a fi perfect.

Hai sa fim pesimisti!

In conditiile in care s-a facut si se face o publicitate uriasa in jurul proiectului (cu ce bani, oare?), atragerea de investitori sau parteneri ar trebui sa nu prezinte nici un fel de probleme. Conform ministrului Agathon, "pana in prezent, peste 30 de firme internationale si-au aratat interesul de a deveni investitori sau parteneri in construirea si amenajarea "Dracula Park". Printre acestea se numara "Parc du Futuroscope" si "Gregori International" (constructii, facilitati sportive si terenuri de golf) din Franta; "Attraction Services Inc." (echipamente si instalatii, efecte speciale) si "Strategic Horizons" (consultanta) din Statele Unite; "Logical Art" (efecte speciale) din Italia; "Strabag" (constructii) si "ISB Dopelmayer" (instalatii si echipamente pentru transportul pe cablu) din Austria; "Whitewater West Industries" (arhitectura, inginerie, sisteme de divertisment pe apa), "Deighton International" (dezvoltare si management), "Scenic Route" (scenografie), "Grant Leisure Group" (consultanta) si "Mice Group Pic" (amenajari si constructii) din Marea Britanie, "Amusement White Water" (design, consultanta) si "Grupo Sono Multimedia" din Spania, "Marubeni Corporation" (telecomunicatii si multimedia) din Japonia etc." Intrebarea care se pune este de ce, pana acum, cel putin, una dintre aceste firme nu s-a implicat efectiv in proiect. Toate asteapta sa vada macar infrastructura pentru a se hotari. Statutul de "firma interesata sa investeasca in Romania" se tot vehiculeaza de vreo zece ani (va mai aduceti aminte de celebrii "investitori ai primaverii"), insa doar extrem de putine companii au patruns efectiv pe piata. Cele mai multe au tatonat terenul si s-au convins, rand pe rand, ca a investi in Romania reprezinta un risc urias, determinat in primul rand de cadrul legislativ. Este o mare probabilitate ca "istoria sa se repete" si in cazul acestui proiect, in care reclamele nu prezinta decat partea frumoasa a lucrurilor. De genul, invadarea Romaniei de milioane de turisti. Care ce sa faca? Sa-si strice masinile pe drumurile noastre pline de gropi, sau sa inghete in trenurile neincalzite si cu geamurile sparte? Daca rezista pana la Sighisoara, temerarii vizitatori ar putea sa stea in padure, ca locuri de cazare nu prea sunt (proiectul prevede construirea unui singur hotel!), iar conditiile oferite de umbra copacilor nu difera foarte mult de cele de prin spatiile de cazare, in continua degradare si "destelare". Fac exceptie noile constructii particulare, dar acestea au niste preturi de parca ar fi cel putin pe Riviera franceza. Sa presupunem ca o parte dintre temerarii amatori de senzatii tari vor ajunge totusi la Sighisoara. Unde se vor distra pe cinste (adica se vor speria, ca doar asta e specificul parcului!) o zi, ca mai mult nu le vor ajunge banii. Doar se afla in parcul voievodului specializat in tepe, iar romanul inventiv a preluat ideea si, de zece ani incoace, a adaptat-o corespunzator, asa ca "tepele" vor fi intr-o asemenea zona la ele acasa. Ar mai putea da o mana de ajutor hotii de buzunare sau adevaratele "societati" de cersetorie, care au ajuns in Romania la o dezvoltare uluitoare. Pentru toate acestea, catacombele prevazute in proiect nu pot decat sa ofere un spatiu ideal de manifestare.
Nu ne-am propus, prin acest material, sa "desfiintam" noul proiect guvernamenal, ci doar sa punem o serie de intrebari, care au fost lasate (deliberat sau nu) fara raspuns. Acest lucru (lansarea de idei, fara prea mari descrieri a modului in care se pot ele pune in practica) a devenit, de ceva timp, o practica curenta in Romania, iar riscul cauzat de incertitudinile respective trebuie (in tiparul de gandire al celor ce ne-au guvernat si ne guverneaza) sa fie asumat de populatie. Si asta fara nici un fel de informare exacta, pentru ca publicitatea care se face pe toate canalele mediatice nu aduce in discutie decat sintagme de genul "vrei sa fii miliardar", care, ce-i drept, tare bine mai prind la romani. Nu putem fi de acord cu aceasta modalitate, pentru ca astfel s-a ajuns la toate dezastrele financiare din ultimii ani. Daca totul va iesi asa cum se doreste, nu vom putea decat sa aplaudam aceasta initiativa, care reprezinta inceputul relansarii turismului romanesc. Dar daca "Dracula Park" va fi un nou proiect esuat, ca atatea altele...

Proiectul Dracula Park bate pasul pe loc
Galatenii nu vor sa investeasca in... vampiri!
Lansat cu mare pompa, in cursul lunii trecute, proiectul Dracula Park a intrat, treptat, intr-un con de umbra. Chiar daca "parintii" lui - Adrian Nastase si Dan Matei Agathon - incearca, din cand in cand, sa-l revitalizeze, ultima incercare in acest sens fiind anuntarea semnarii unui prim contract major (in valoare de zece milioane de dolari) cu societatea austriaca Explore.
La nivelul populatiei, insa, foarte putini au riscat sa investeasca intr-o afacere care prezinta numeroase semne de intrebare, pe care, de altfel, ziarul nostru le-a prezentat pe larg. De exemplu, in Galati doar 200 de persoane au achizitionat actiuni Dracula Park. Conform unui comunicat al Bancii Comerciale Romane (BCR), banca prin care se deruleaza aceasta oferta publica, galatenii au cumparat, pana acum, 44.585 de actiuni, in valoare de 454,767 milioane lei. Pentru comparatie, aceasta cifra este doar de patru ori mai mare decat suma investita de premierul Nastase (102 milioane lei) cu ocazia lansarii proiectului.
Emisiunea de actiuni lansata de Fondul pentru Dezvoltare Turistica Sighisoara are o valoare de 155 de miliarde de lei (suma ce reprezinta 24,9% din capitalul social al intregului proiect), iar oferta se deruleaza pe parcursul a 45 de zile lucratoare (pana la 15 februarie). Pentru ca emisiunea sa nu fie anulata trebuie sa fie subscrise cel putin 60% din actiuni (63 miliarde lei). Lucru destul de dificil, in opinia noastra, atata timp cat proiectul a cam iesit din atentia populatiei, iar suma subscrisa pana acum (in jur de 30 de miliarde lei) nu reprezinta decat circa 20% din valoarea emisiunii. Dar (numai ca-n Romania!) este foarte posibil sa apara un actionar-surpriza (sa fie SIF-urile?), care sa cumpere in ultima zi numarul de actiuni necesare pentru ca aceasta emisiune sa se incheie cu succes.

P.S. Aşa cum anticipam în acest articol din anul 2001, Dracula Park a murit înainte de a se naşte...

Regele găinilor

Regele gainilor
- O poveste despre economia absurda -

"Vreti sa lucrati? Ati innebunit? BRAIGAL - mare producator de datorii. Noduri in papura. Interese bizare. "Noi suntem romani, noi suntem romani"...
AVICOLA este una dintre societatile cu cele mai mari probleme din Galati. Asocierea in cadrul holdingului BRAIGAL a fost, se pare, cauza acestei situatii. Tot ceea ce a "produs" holdingul, in cei cativa ani de existenta, au fost datoriile. Iar aceste datorii - imense - au facut ca in societate sa nu se mai poata lucra decat intr-una din cele cinsprezece ferme aflate in patrimoniu. Asa incat jumatate din angajatii care au mai ramas la AVICOLA sunt pe post de paznici. In aceste conditii, singura posibilitate de redresare era privatizarea.
Activitate pentru o perioada "moarta"
In cunostinta de cauza, firma galateana SIREG (societate desprinsa din fosta Antrepriza 4 Instalatii-T.A.G.C.M., privatizata prin MEBO, in 1994) si-a propus sa cumpere o parte dintre activele AVICOLA. Motivatia alegerii a fost extrem de simpla: SIREG-ul, firma de constructii, in care activitatea este conditionata, in mare parte, de conditiile meteorologice, avea o nevoie stringenta sa poata da de lucru angajatilor si pe timp de iarna. "Datorita perioadei cand in constructii nu se lucreaza, ne-am gandit sa ne extindem activitatea, ca sa nu trimitem oamenii in somaj", afirma directorul adjunct al SIREG, dna Dumitra Viorica. Asa ca, prin Adresa nr.56/2.03.'98, SIREG inainteaza catre Fondul Proprietatii de Stat (FPS) Bucuresti oferta de a cumpara "trei ferme de pasari din cadrul AVICOLA Galati si clocitoarea". De la Bucuresti, oferta este trimisa la FPS Braila si la SC AVICOLA Galati (pentru a fi supusa aprobarii Adunarii Generale a Actionarilor). Ulterior (8.04.'98), insa, FPS-ul revine si face precizarea ca, datorita faptului "ca SC BRAIGAL SA Braila se afla in procedura de lichidare administrativa, nu poate vinde din active". SIREG isi reafirma dorinta de a cumpara activele (Adresa 1037/23.11.98) si cere, pana la ivirea posibilitatii legale a achizitionarii lor, sa-i fie inchiriate "spatii necesare cresterii a 100.000 pui, in vederea comercializarii lor pe piata din Galati".
Dupa luni de alergatura, se semneaza contractul
In luna decembrie, se ajunge la un acord si AVICOLA inchiriaza, pe timp de un an, ferma de incubatie si doua hale situate in incinta fermei "parinti 1" firmei SIGED-SYR (societate "sora" cu SIREG, avand aceeasi conducere si aceiasi angajati), in timp ce alte doua hale de la ferma "parinti 3" sunt inchiriate in aceleasi conditii firmei SIREG (director - Anton Bociar). Pretul chiriei a fost stabilit la 1.357 dolari SUA/luna. In urma acestei decizii (contractele de inchiriere nr.5202/18.12.98, 5203/18.12.98 si 5227/22.12.98), SIREG-ul (si SIGED-SYR) se apuca de lucru, cu intentia declarata de a pune in functiune incubatorul, cel mai tarziu pe 20 februarie a.c., fermele urmand sa intre in activitate pe 10 martie.
Investitii de patru miliarde de lei
Incep investitiile (aprobate si ele de directorul general al BRAIGAL) prin executia a trei centrale termice si a unei instalatii de producere si distributie aer sub presiune. S-au montat trei kilometri de conducte de gaz, s-au achizitionat centrale termice Wiessmann si arzatoare Big Dutchman, iar un numar de 64 de oameni (instalatori, sudori, mecanici, soferi) au lucrat in aceasta perioada la AVICOLA. Utilajele (toate din import) si modernizarile aduse (in respectivele active nu se mai lucrase de doi ani, totul fiind intr-o stare jalnica) au costat SIREG-ul circa patru miliarde de lei. La data documentarii noastre (30 martie a.c.), am putut vedea instalatiile noi (la multe se lucra inca), dar si ceea ce fusese inlocuit (tevi crapate sau, pur si simplu, explodate si multe, multe instalatii - de diverse tipuri - defecte). In zona activelor inchiriate de SIREG si SIGED-SYR, nu am intalnit decat doi angajati ai AVICOLA. Unul dintre acestia ne-a spus, cu naduf, ca nu-si luase salariul de doua luni, iar celalalt (mai mare in functie, se pare) oprise orice activitate, motivand ca "asa a venit ordinul". Restul oamenilor (care se plangeau ca nu sunt lasati sa lucreze) apartineau celor doua firme chiriase.
Rea-vointa sau un alt fel de interese?
De pe 22 martie a.c. AVICOLA are o noua conducere. Iar prima masura luata de aceasta a fost marirea chiriei (incepand cu 1 martie!) pentru activele inchiriate SIREG si SIGED-SYR, prin Adresa 1291/26.03.98. Asta in ciuda faptului ca in contractele de inchiriere se precizeaza ca "locatorul are dreptul sa modifice chiria, ca urmare a modificarii unor parametri ce au stat la baza calcularii ei, aducand la cunostinta locatarului noua valoare cu cinci zile inainte". In afara acestei majorari retroactive, conducerea celor doua firme mai are si o alta nelamurire: "care este motivul care a stat la baza recalcularii, in conditiile in care plata se face in dolari? In plus, noi am platit chiria in avans, pana in luna aprilie, inclusiv". "Pana acum, am colaborat foarte bine cu AVICOLA si BRAIGAL. Ni s-a acordat chiar asistenta de specialitate, noi nefiind foarte bine familiarizati cu acest domeniu. Noua conducere, insa, ne pune diverse piedici pe care, pur si simplu, nu le intelegem", precizeaza dl Bociar. "Se doreste oare, cu adevarat, privatizarea? Mai nou, am fost anuntati ca urmeaza sa aiba loc o noua licitatie pentru inchirierea activelor. Contractul meu este, insa, valabil, pana in luna decembrie. Toata tracasarea asta trebuie sa aiba o cauza. Si nu pot decat sa ajung la concluzia ca nu se doreste ca SIREG-ul sa cumpere, pentru a nu strica afacerile altcuiva", a incheiat dl Bociar.
Chiar, ne intrebam si noi. Cine si ce interese are ca la AVICOLA sa nu se lucreze, in conditiile in care, exemplul il aveti mai sus, exista oameni care vor sa o faca? Cert este ca, in prima saptamana din luna aprilie, in aceste ferme se vor produce primii pui, dupa o lunga perioada de inactivitate. (Ca o paranteza, uneori demna de luat in seama, cainii - destul de multi - aciuati pe langa cele cateva cladiri s-au bucurat asa de tare la sosirea masinii dlui Bociar, incat au insotit-o, latrand si dand din coada, cateva sute de metri.)

N.A. Dupa redactarea acestui articol, un telefon primit de la dna Viorica ne anunta ca, in urma unui fax expediat de FPS Galati, cele doua firme sunt solicitate sa intrerupa toate lucrarile de investitii incepute, din cauza faptului ca, la incheierea contractului, nu s-a respectat legislatia in vigoare...
Sa cantam deci in cor: Noi suntem romani, noi suntem romani"...