Transformers: Rise of the South East

De vreo 15 ani încoace, suntem cunoscuţi în ţară ca Silicon Valley a videochatului. Degradare de înţeles, într-un fel, în condiţiile în care tinerii Galaţiului nu au mai deloc alternative. Cine nu şi-a luat lumea-n cap către unde-a văzut cu ochii a profitat de tehnologie şi a "adus" ochii străinilor pe nurii frumuseţilor dintre ciulinii Bădălanului. Totul părea să meargă din rău în mai rău, iar Jalea Viului, aşa cum i-a spus un confrate cunoscutei zone miniere, distruse de habarniştii pe care i-am ales cu ochii închişi să ne conducă, nu era deloc departe. Şi totuşi...

Mai întâi, Europa s-a decis să schimbe paradigma în ceea ce priveşte dezvoltarea, punând accentul pe reducerea emisiilor cu efect de seră, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice. Obiectiv îndrăzneţ, dar iarna nu-i ca vara, iar ţările dezvoltate din Vest nu sunt dispuse să asiste cu mâinile-n sân la distrugerea unor industrii care le-au adus supremaţia globală. Aşa că totul a fost privit iniţial ca o utopie, realizabilă eventual într-un viitor dincolo de timp.

Mai apoi, a început războiul din Ucraina, un conflict zonal cu implicare şi implicaţii mondiale. Şi, volens-nolens, a apărut necesitatea eliminării dependenţei de resursele ruseşti. A trecut mai bine de un an şi de-acum e clar că bătălia pentru Donbas va dura mult şi bine. Iar schimbările tehnologice despre care spuneam nu mai sunt privite ca emanaţia unor minţi ecoînfierbântate, ci au devenit prioritate continentală. Fabrici de hidrogen, baterii pentru maşini electrice, panouri fotovoltaice, siderurgie nepoluantă, minunăţii care mai de care, acum câţiva ani. Dacă se va implica şi China în conflict, ceea ce nu e deloc exclus, vor trebui relocate în Europa multe alte industrii de vârf, în special din zona tehnologiei.

Şi cum este nevoie de o zonă virgină în care să fie construite toate astea, investitorii şi decidenţii de la nivelul UE s-au uitat pe hartă şi au descoperit... România de Sud-Est, zona cel mai puţin competitivă şi printre cele mai sărace din Uniunea Europeană, numai bună de transformat în paradis, cu drumuri şi aeroport obligatoriu incluse. Aşa că vor veni încoace. Mulţi. Şi repede. Şi asta se va întâmpla chiar dacă politicienii şi funcţionarii din administraţie vor încerca să le pună beţe-n roate, din instinct, că aşa-s obişnuiţi.

Iar conceptul de Galaţi Hydrogen Valley nu va fi, în viitorul apropiat, deloc de luat în râs şi nici privit ca o glumă de 1 Aprilie, chiar dacă multora dintre noi, amăgiţi şi minţiţi continuu vreme de 30 de ani, încă nu le vine să creadă.