Regele găinilor

Regele gainilor
- O poveste despre economia absurda -

"Vreti sa lucrati? Ati innebunit? BRAIGAL - mare producator de datorii. Noduri in papura. Interese bizare. "Noi suntem romani, noi suntem romani"...
AVICOLA este una dintre societatile cu cele mai mari probleme din Galati. Asocierea in cadrul holdingului BRAIGAL a fost, se pare, cauza acestei situatii. Tot ceea ce a "produs" holdingul, in cei cativa ani de existenta, au fost datoriile. Iar aceste datorii - imense - au facut ca in societate sa nu se mai poata lucra decat intr-una din cele cinsprezece ferme aflate in patrimoniu. Asa incat jumatate din angajatii care au mai ramas la AVICOLA sunt pe post de paznici. In aceste conditii, singura posibilitate de redresare era privatizarea.
Activitate pentru o perioada "moarta"
In cunostinta de cauza, firma galateana SIREG (societate desprinsa din fosta Antrepriza 4 Instalatii-T.A.G.C.M., privatizata prin MEBO, in 1994) si-a propus sa cumpere o parte dintre activele AVICOLA. Motivatia alegerii a fost extrem de simpla: SIREG-ul, firma de constructii, in care activitatea este conditionata, in mare parte, de conditiile meteorologice, avea o nevoie stringenta sa poata da de lucru angajatilor si pe timp de iarna. "Datorita perioadei cand in constructii nu se lucreaza, ne-am gandit sa ne extindem activitatea, ca sa nu trimitem oamenii in somaj", afirma directorul adjunct al SIREG, dna Dumitra Viorica. Asa ca, prin Adresa nr.56/2.03.'98, SIREG inainteaza catre Fondul Proprietatii de Stat (FPS) Bucuresti oferta de a cumpara "trei ferme de pasari din cadrul AVICOLA Galati si clocitoarea". De la Bucuresti, oferta este trimisa la FPS Braila si la SC AVICOLA Galati (pentru a fi supusa aprobarii Adunarii Generale a Actionarilor). Ulterior (8.04.'98), insa, FPS-ul revine si face precizarea ca, datorita faptului "ca SC BRAIGAL SA Braila se afla in procedura de lichidare administrativa, nu poate vinde din active". SIREG isi reafirma dorinta de a cumpara activele (Adresa 1037/23.11.98) si cere, pana la ivirea posibilitatii legale a achizitionarii lor, sa-i fie inchiriate "spatii necesare cresterii a 100.000 pui, in vederea comercializarii lor pe piata din Galati".
Dupa luni de alergatura, se semneaza contractul
In luna decembrie, se ajunge la un acord si AVICOLA inchiriaza, pe timp de un an, ferma de incubatie si doua hale situate in incinta fermei "parinti 1" firmei SIGED-SYR (societate "sora" cu SIREG, avand aceeasi conducere si aceiasi angajati), in timp ce alte doua hale de la ferma "parinti 3" sunt inchiriate in aceleasi conditii firmei SIREG (director - Anton Bociar). Pretul chiriei a fost stabilit la 1.357 dolari SUA/luna. In urma acestei decizii (contractele de inchiriere nr.5202/18.12.98, 5203/18.12.98 si 5227/22.12.98), SIREG-ul (si SIGED-SYR) se apuca de lucru, cu intentia declarata de a pune in functiune incubatorul, cel mai tarziu pe 20 februarie a.c., fermele urmand sa intre in activitate pe 10 martie.
Investitii de patru miliarde de lei
Incep investitiile (aprobate si ele de directorul general al BRAIGAL) prin executia a trei centrale termice si a unei instalatii de producere si distributie aer sub presiune. S-au montat trei kilometri de conducte de gaz, s-au achizitionat centrale termice Wiessmann si arzatoare Big Dutchman, iar un numar de 64 de oameni (instalatori, sudori, mecanici, soferi) au lucrat in aceasta perioada la AVICOLA. Utilajele (toate din import) si modernizarile aduse (in respectivele active nu se mai lucrase de doi ani, totul fiind intr-o stare jalnica) au costat SIREG-ul circa patru miliarde de lei. La data documentarii noastre (30 martie a.c.), am putut vedea instalatiile noi (la multe se lucra inca), dar si ceea ce fusese inlocuit (tevi crapate sau, pur si simplu, explodate si multe, multe instalatii - de diverse tipuri - defecte). In zona activelor inchiriate de SIREG si SIGED-SYR, nu am intalnit decat doi angajati ai AVICOLA. Unul dintre acestia ne-a spus, cu naduf, ca nu-si luase salariul de doua luni, iar celalalt (mai mare in functie, se pare) oprise orice activitate, motivand ca "asa a venit ordinul". Restul oamenilor (care se plangeau ca nu sunt lasati sa lucreze) apartineau celor doua firme chiriase.
Rea-vointa sau un alt fel de interese?
De pe 22 martie a.c. AVICOLA are o noua conducere. Iar prima masura luata de aceasta a fost marirea chiriei (incepand cu 1 martie!) pentru activele inchiriate SIREG si SIGED-SYR, prin Adresa 1291/26.03.98. Asta in ciuda faptului ca in contractele de inchiriere se precizeaza ca "locatorul are dreptul sa modifice chiria, ca urmare a modificarii unor parametri ce au stat la baza calcularii ei, aducand la cunostinta locatarului noua valoare cu cinci zile inainte". In afara acestei majorari retroactive, conducerea celor doua firme mai are si o alta nelamurire: "care este motivul care a stat la baza recalcularii, in conditiile in care plata se face in dolari? In plus, noi am platit chiria in avans, pana in luna aprilie, inclusiv". "Pana acum, am colaborat foarte bine cu AVICOLA si BRAIGAL. Ni s-a acordat chiar asistenta de specialitate, noi nefiind foarte bine familiarizati cu acest domeniu. Noua conducere, insa, ne pune diverse piedici pe care, pur si simplu, nu le intelegem", precizeaza dl Bociar. "Se doreste oare, cu adevarat, privatizarea? Mai nou, am fost anuntati ca urmeaza sa aiba loc o noua licitatie pentru inchirierea activelor. Contractul meu este, insa, valabil, pana in luna decembrie. Toata tracasarea asta trebuie sa aiba o cauza. Si nu pot decat sa ajung la concluzia ca nu se doreste ca SIREG-ul sa cumpere, pentru a nu strica afacerile altcuiva", a incheiat dl Bociar.
Chiar, ne intrebam si noi. Cine si ce interese are ca la AVICOLA sa nu se lucreze, in conditiile in care, exemplul il aveti mai sus, exista oameni care vor sa o faca? Cert este ca, in prima saptamana din luna aprilie, in aceste ferme se vor produce primii pui, dupa o lunga perioada de inactivitate. (Ca o paranteza, uneori demna de luat in seama, cainii - destul de multi - aciuati pe langa cele cateva cladiri s-au bucurat asa de tare la sosirea masinii dlui Bociar, incat au insotit-o, latrand si dand din coada, cateva sute de metri.)

N.A. Dupa redactarea acestui articol, un telefon primit de la dna Viorica ne anunta ca, in urma unui fax expediat de FPS Galati, cele doua firme sunt solicitate sa intrerupa toate lucrarile de investitii incepute, din cauza faptului ca, la incheierea contractului, nu s-a respectat legislatia in vigoare...
Sa cantam deci in cor: Noi suntem romani, noi suntem romani"...

Când se va redeschide bazinul de la Baia Comunală?

---

Cinci ani de cand a devenit inutilizabil

Lacatul de pe usa Baii Comunale va ajunge, in curand, la... apreciabila varsta de cinci ani! Ramane inca in suspans raspunsul la intrebarea de ce a trebuit sa traga obloanele o adevarata bijuterie arhitecturala, una dintre mandriile Galatiului interbelic. Explicatia este una mai mult decat simpla. Inaugurata in 1926, cand era considerata cea mai moderna baza de inot din tara, cladirea a avut nevoie, dupa 1990, de reparatii capitale, care sa o consolideze si sa-i permita functionarea in conditii de siguranta. Numai ca, in lunga noastra perioada de tranzitie, bugetele alocate acestui gen de activitati au fost reduse an de an, pana cand s-au apropiat de zero absolut. Astfel ca bani pentru readucerea in circuitul public si sportiv al respectivului obiectiv nu s-au gasit, in ciuda eforturilor celor interesati.
In plus, Baia Comunala are... doi stapani! Situatie care face foarte dificila alocarea unor fonduri, pentru ca, normal, nimeni nu este dispus sa investeasca intr-o cladire despre care nu stie sigur ca ii apartine. Cum s-a ajuns, insa, la aceasta situatie? Bazinul "Tineretului" (denumirea sa din documente) a fost construit din fonduri publice si a ramas in administrarea autoritatilor locale pana in iulie 1969, cand, prin Hotararea CNEFS nr. 386 (emisa pe baza Decretului nr. 512), spatiul din strada Traian nr. 175, in suprafata totala de 1.196 mp, a trecut in proprietatea CJEFS Galati. De unde n-a mai plecat niciodata, astfel ca figureaza si astazi in scriptele MTS, care a preluat, dupa 1990, activele respective. Pe de alta parte, insa, dupa Revolutie, zelul unor functionari din Primarie a determinat inscrierea Baii Comunale si pe lista proprietatilor acestei institutii. Asa au aparut cei doi stapani, care n-au reusit sa se hotarasca mult timp cine ar trebui sa intretina cladirea aflata in discutie.
La un moment dat, insa, dupa ce sectia de inot a CSS Galati - singura care utiliza bazinul din punct de vedere sportiv - a intrat in imposibilitate de plata (ea are si acum datorii la DJTS, datand din acea perioada, de circa 50 de milioane de lei), furnizorii de facilitati au executat Directia (titularul de contract), iar bazinul a trebuit sa fie inchis. Trebuie precizat ca multi ani inainte de a trage obloanele (sfarsitul anului 1998), bazinul a rezistat cu foarte mare greutate. In fapt, dupa cum ne-a declarat dl Marin Petrescu, directorul adjunct al DJTS, "bazinul n-a fost niciodata rentabil. El nu se putea sustine din incasarile proprii, astfel ca era "ajutat" cu banii proveniti din exploatarea Salii Sporturilor".
Dupa inchiderea Salii Sporturilor, in primavara lui 2000, nemaiexistand nici o speranta, DJTS a propus Ministerului cedarea bazinului catre Primarie, singura care, se pare, poate asigura reabilitarea si repunerea sa in circuit. Ministrul Georgiu Gingaras si-a dat acceptul in acest sens, in iunie 2001, intr-una din vizitele sale la Galati. Primarul Dumitru Nicolae s-a declarat de acord ca Primaria sa preia bazinul, s-au facut si actele necesare, insa de atunci hartiile s-au ratacit prin sertarele de la "centru". Zilele acestea, insa, se pare ca documentele au iesit la suprafata, iar "tranzactia" se va face in curand. Este necesara, mai intai, o "radiere" din scriptele Primariei galatene si, apoi, o hotarare de guvern de trecere a bazinului de la MTS la... Primarie.
Numai ca de la preluarea (pe hartie) si pana la reinaugurarea oficiala va trece o perioada de cel putin doi ani. Pentru ca starea in care se afla bazinul la ora actuala este jalnica, iar lucrarile trebuie sa inceapa chiar cu reabilitarea structurii de rezistenta, urmata de celelalte reparatii necesare. Si sunt foarte multe de facut, pentru ca la bazin nu "s-a mai batut un cui" de aproximativ 30 de ani!
Cat de necesar este bazinul pentru Galati e de prisos sa mai spunem. Este de-ajuns, credem, sa inseram o declaratie a dlui Marin Petrescu, care a tinut sa sublinieze rolul social pe care l-a avut bazinul in viata comunitatii locale: "Inchiderea bazinului are efecte negative nu numai asupra sportului de performanta, care se poate salva prin sistemul de pregatire intr-un centru olimpic a inotatorilor de perspectiva. Principala functie a acestei institutii a fost si trebuie sa ramana aceea de a permite copiilor unei comunitati inconjurate de ape sa invete sa inoate". Si e pacat ca o astfel de oportunitate sa nu fie pe deplin folosita.

P.S. Situatia este aceeaşi şi astăzi, chiar dacă de la publicarea articolului au trecut patru ani...