Vacanţe întârziate. Mai la deal de Barcelona
La jumătatea lunii octombrie, România ajunsese deja la temperaturi de 12-13 grade. La trei ore de drum cu avionul, mercurul termometrelor se menţinea încă la 20-22 de grade. Aşa m-a întâmpinat Costa Brava.
Zona de litoral situată la nord de Barcelona este una dintre destinaţiile predilecte ale celor care vizitează Spania. Şi cum criza a lovit puternic şi turismul iberic în ultimii ani, autorităţile au decis să prelungească perioada de vară printr-un program social, în care preţurile sejururilor au fost reduse substanţial. Practic, cu bani mai puţini decât costul clasic al unui drum dus-întors cu avionul Bucureşti-Barcelona poţi petrece şi şapte zile într-o zonă fabuloasă, în care ai atât de multe de vizitat încât săptămâna trece aproape pe nesimţite.
Deşi este considerată litoral, întreaga zonă este mai degrabă una muntoasă, cu stânci prăvălindu-se direct în Mediterana, cu plaje înguste şi uneori chiar „plantate”, pentru a le da posibilitatea amatorilor să savureze laolaltă muntele şi marea.
N-au, dar ştiu
La 50-60 de kilometri nord de Barcelona începe o salbă de staţiuni asemănătoare celor de pe litoralul românesc. De la Mataro la Tossa de Mar, trecând prin Canet de Mar, Callela, Pineda de Mar, Blanes şi Lloret de Mar, hotelurile se înşiruiesc unele după altele pe marginea autostrăzii sau pe ţărmul mării, orăşelele care le găzduiesc fiind evident dependente total de o industrie a turismului înfloritoare, al cărei start s-a dat pe la 1950.
În paranteză fie spus, plajele româneşti sunt net peste cele de pe Costa Brava, prin dimensiuni, nisipul mai fin şi posibilitatea de a te bălăci în mare până la multe zeci de metri de ţărm. Numai că în timp ce ai noştri caută metode de a-i jupui cât mai tare pe turiştii care se aventureză pe litoralul Mării Negre, catalanii fac tot posibilul să-i atragă!
Capitala Cataloniei
Barcelona, capitala Cataloniei şi cel de-al doilea oraş din Spania ca marime şi importanţă, este greu de vizitat într-o singură zi, indiferent dacă eşti sau nu ajutat de un ghid sau de un localnic. Prima impresie, deloc greşită, este cea a unui oraş dezvoltat de-a lungul unei perioade de timp foarte lungi, pentru că se regăsesc alături vestigii medievale şi bulevarde moderne.
O altă caracteristică a Barcelonei este migrarea spre zona înaltă, oraşul nemaiavând loc în valea în care a fost fondat şi fiind obligat să se extindă pe dealurile din jur.
Cu siguranţă, cel mai vizitat obiectiv din Barcelona este Sagrada Familia (Sfânta Familie), operă a arhitectului Antonio Gaudi, o catedrală încă neterminată deşi se lucrează la ea de circa 130 de ani! „Clientul meu nu se grăbeşte”, comenta cândva Gaudi, iar autorităţile speră să termine construcţia în jurul anului 2020. Acelaşi Gaudi este prezent în multe alte zone ale Barcelonei, de la o serie de clădiri situate în plin centrul oraşului până la Parcul Guell, un model de oraş „eco” realizat la începutul secolului XX.
Din orice tur profesionist al oraşului nu trebuie să lipsească stadioanele „Olimpic” şi „Nou Camp”, Piaţa Catalunya (kilometrul 0 al oraşului), portul vechi, zona comercială din centru, Cartierul Gotic, precum şi numeroasele muzee.
Interesant este şi cum s-au transformat clădirile unde se desfăşurau până de curând coridele (recent interzise în Catalonia), care au devenit peste noapte malluri de mare anvergură.
Costa Brava
Să lăsăm în urmă Barcelona şi să pornim de-a lungul litoralului Costei Brava. Salba de staţiuni din nordul Barcelonei reprezintă o veritabilă atracţie pentru o diversitate de turişti. De la pensionarul german şi bunicuţa franţuzoaică până la ruşii proaspăt îmbogăţiţi de tranziţia spre capitalism, toată lumea îşi găseşte locul în zona de litoral a Cataloniei.
Cum publicul este atât de divers, gazdele s-au adaptat la cerinţe şi au „inventat” programe de seară în care principalul „ingredient” este muzica lui Julio Iglesias, dar şi localuri în care mixează cei mai în vogă DJ ai momentului. Şi, evident, există şi discoteca „CCCP”, pentru atragerea ruşilor, care conform statisticilor oficiale sunt cei mai cheltuitori oaspeţi ai litoralului din zonă (cu peste 2.000 de euro pe sejur de persoană, în afara costurilor de cazare şi masă).
În plus, grădinile botanice, castelele medievale sau moderne, precum şi diversele tipuri de muzee ale mării nu lipsesc din niciuna dintre staţiunile menţionate.
Toate acestea, alături de peisajul mirific întins pe zeci de kilometri şi apropierea de alte câteva atracţii turistice importante (Montserrat, Andorra, Pirineii), fac din Costa Brava o destinaţie pe care nu o veţi regreta niciun moment.
Girona
Situat la circa 100 de kilometri nord-est de Barcelona, oraşul Girona a doua localitate turistică importantă a zonei, având rădăcinile istorice încă dinaintea Imperiului Roman. Există două cartiere distincte, nou şi vechi, separate de râul Onyar.
Unul dintre obiectivele de mare atracţie este catedrala oraşului, o construcţie impunătoare în stil gotic, datând din secolul al XI-lea, ale cărei dimensiuni o situează printre cele mai impozante edificii similare din lume.
Fortificaţiile oraşului vechi, cu ziduri de apărare şi turnuri, întinse pe câtiva kilometri, sunt construite de romani în secolul I d.C. şi sunt acum vizitabile pe întreaga lor lungime.
Universitatea din Girona a păstrat şi adaptat o parte din construcţia medevală, astfel că intrarea şi faţada instituţiei arată ca acum 5-600 de ani.
Nu în ultimul rând, merită menţionate casele colorate din cartierul evreiesc, amintite în toate ghidurile turistice ale oraşului şi care la noi ar fi fost blamate, din cauza disonanţei cromatice.
1.jpg)
mic.jpg){kind=small}
