Frumoasa adormită

Frumoasa adormită
"... dacă de la Brăila ai pornit în lume, trebuie să te întorci, fie şi numai pentru beţia unei clipe, pe străzile marelui nostru Oraş..." (Fănuş Neagu)

De când domnitorul Vladislav Vlaicu a atestat pentru prima dată Brăila, acum mai bine de şase secole, oraşul de pe malul Dunării a reprezentat una dintre marile deschideri spre exterior ale României. La 1463, un cronicar bizantin caracteriza Brăila drept oraşul în care se face cel mai mare comerţ din întreaga ţară. Veacurile au trecut şi, cucerită, distrusă sau arsă din temelii, Brăila a renăscut mereu aidoma păsării Phoenix. După pacea de la Adrianopol, de la 1829, oraşul a început să crească şi să se dezvolte într-un ritm vertiginos, ajungând câteva decenii mai târziu una dintre localităţile româneşti care nu lipsea de pe niciuna din hărţile europene ale vremii, semn că devenise un reper extrem de important pentru comercianţii acelei perioade. Comerţul înfloritor de pe malul celui mai important fluviu european a determinat dezvoltarea exponenţială a artelor, a culturii sau a sistemului bancar. Astfel a ajuns Brăila să dea ţării şi lumii personalităţi de marcă precum Hariclea Darclee, Panait Istrati, Ana Aslan sau Maria Filotti, alături de o întreagă pleiadă de muzicieni, scriitori sau artişti plastici, a căror simplă înşiruire ne-ar ocupa tot spaţiul. Chiar dacă în epocă a rămas celebră şi "tanti Elvira", Brăila este fără îndoială reprezentată în lume de numele artiştilor săi. Ne-am trezit astfel cu un trecut impresionant, pe care avem obligaţia de a-l continua. Numai că astăzi, la Brăila, muzica este aproape în agonie, neexistând nici măcar o sală de spectacole pusă la punct aşa cum trebuie, iar talentele locale, din toate domeniile, îşi caută celebritatea pe alte meleaguri. Comerţul - altădată atracţia oraşului - se prezintă vizitatorului actual aproape de zero, în condiţiile în care la noi de-abia au apărut primele hipermarketuri, în timp ce în alte părţi ale ţării acestea au răsărit ca ciupercile după ploaie. Facilităţile lumii moderne se lasă şi ele aşteptate. Brăila nu are aeroport, nu are autostrăzi, nu are un pod peste Dunăre. Îi lipsesc atât de multe încât, comparativ, o eclipsează trecutul. Am putea spune, parafrazându-l pe Perpessicius, că Brăila este o frumoasă adormită la mal de Dunăre, deşi vitalitatea pe care a dovedit-o de-a lungul secolelor nu poate fi îngropată şi nici nu are cum să dispară în neant. E nevoie doar de un pic de interes. Al nostru, al tuturor. Ne poate împiedica, oare, cineva?

P.S. Editorial scris pentru "Ziarul de Brăila" (www.zbr.ro)