Drumul expres şi Centura mare, impuse de Comisa Europeană

După anunţarea suspendării licitaţiilor pentru drumul expres şi Centura mare, au apărut din nou pesimişti care susţin că acestea nu se vor mai face deloc.
Când se va relua licitaţia curentă nu ştiu, dar cele două drumuri (care în final ar putea să fie unul singur, prin modificarea traseului centurii) se vor face, indiferent de ce partid va guverna România!
Drumurile au fost impuse de Comisa Europeană (dovadă fiind şi aducerea lor în exerciţiul financiar european 2014-2020, deşi masterplanul le plasa mult mai târziu, spre 2030), ca o condiţie pentru aprobarea finanţării podului de la Brăila, care ar fi rămas "în aer", conform planurilor românilor.
Drept urmare, podul va fi legat de toate rutele europene importante, respectiv Brăila - Galaţi - Giurgiuleşti, Brăila - Focşani, Brăila - Buzău şi Brăila - Tulcea - Constanţa (vezi harta), toate finanţările fiind incluse în perioada 2014-2020, astfel că ar trebui să fie gata până prin 2023.

Medalii sau diplome de participare?

An de an, sportivii de la cluburile gălăţene de karate se laudă cu zeci de medalii la Campionatele Mondiale. De exemplu, săptămâna trecută, la Sindelfingen, gălăţenii susţin că au câştigat 64 de medalii, tecucenii - 12, ba chiar şi "metropola" Eforie a luat 11 medalii. Practic, nu există oraş în România care să nu "raporteze" câştigarea a zeci de medalii mondiale, aşa că, la nivel naţional, avem probabil în jur de 1.000. Şi un lot naţional alcătuit din câteva sute bune de sportivi. Evident mai sunt câteva zeci de ţări în competiţie, care nu sunt nici ele mai prejos.
Dincolo de faptul că aceste cifre frizează absurdul, pentru că la un singur concurs ar trebui să se decerneze cam tot atâtea medalii câte s-au dat în toată istoria de 125 de ani a olimpiadelor, tabelul cu iz oficial de mai jos, preluat de pe pagina de Facebook a competiţiei, spune cu totul altceva, că România a câştigat doar trei medalii!
Habar n-am cum se decernează medaliile la karate, sport despre care ştiu doar că nu se joacă cu mingea :P , dar ceva pute rău în toată povestea asta.
Ştie cineva explicaţia acestor zeci/sute de medalii, care mie îmi seamănă mai mult a diplome de participare?

Presa de click

"Vezi aici în exclusivitate ce-a făcut Iohannis azi-dimineaţă" (cu răspunsul "s-a spălat pe dinţi") sau "Este uluitor ce-a putut să facă Dăncilă cu doi morcovi şi un dovlecel. N-o să-ţi vină să crezi!" ("ciorbă") reprezintă ceea ce se cheamă presa de click (click-bait).
În fapt, în opinia mea, reprezintă moartea presei. "Ştirile" se fac uşor, nu trebuie să documentezi nimic, nu trebuie să ai nici măcar ziarişti, 2-3 oameni cu puţină imaginaţie sunt suficienţi. Mai adaugi câteva ştiri reale, furate de pe site-urile agenţiilor de presă, vreo două postări de pe Facebook ale unor persoane cunoscute şi gata "ziarul on-line". Distribui totul în câteva zeci de grupuri de Facebook şi asta-i tot.
Din ce în ce mai multe ziare româneşti au aplicat în ultimii ani metoda asta de a face "presă", în care nu mai contează informaţia şi nici măcar scrierea corectă în limba română. Este, probabil, extrem de profitabil pe termen scurt, însă efectele în timp sunt devastatoare. Şi duc la moartea presei, cu urmări catastrofale asupra democraţiei.
Aşa s-au "stins" pe rând, în ultimii ani, multe publicaţii tipărite, iar altele au ajuns la tiraje minuscule, care nu le mai pot susţine financiar. Iar în on-line, oricâtă imaginaţie ai avea, n-ai să poţi menţine pe linia de plutire un ziar care de fapt nu are cititori, ci doar amatori de senzaţii tari, care a doua zi nu revin pe site-ul tău, ci se duc la alţii, cu titluri mai bombastice. Iar populaţia cititoare nu creşte proporţional cu numărul de site-uri de acest gen.
Dincolo de cloaca politică în care s-au afundat ziarele noastre şi de situaţia economică generală nu foarte roz, click-baitul ne va lăsa în curând fără presă adevărată. Şi vorba aia cu "a patra putere în stat" nu e deloc o glumă...

Cum va fi îngropat aeroportul de la Galaţi

Consilierii judeţeni vor trebui să voteze luni proiectul "Aprobarea oportunității proiectului major de investiții Aeroport internațional în județul Galaţi". Logic, toată lumea va spune da, pentru că, evident, toţi ne dorim aeroport.

De fapt, însă, votul vizează doar efectuarea a două studii, unul de fundamentare şi altul de prefezabilitate, pentru care va plăti Consiliul Judeţean, ca şi pentru cele două studii de trafic, realizate în toamna trecută, care au costat în jur de 40.000 de euro.

Paşi procedurali necesari, nu zic nu, dar surpriza vine la punctul 3, unde se precizează clar că aeroportul ar urma să fie construit în parteneriat public-privat (PPP). Asta deşi toţi oficialii care au trecut în campania electorală pe la Galaţi au promis alocarea de fonduri guvernamentale sau europene pentru aeroport.

De-aici încolo începe destrămarea visului de a avea aeroport la Galaţi. Metoda PPP este patentată deja la nivelul actualului guvern pentru toate marile proiecte de infrastructură pentru care nu există bani. Şi putem aminti aici aeroportul Bucureşti Sud, canalul Siret - Bărăgan, complexul de schi din Munţii Făgăraş, amenajarea pentru navigaţie a râurilor Argeş şi Dâmboviţa, autostrada Bucureşti - Lugoj, autostrada Tg. Neamţ - Iaşi, calea ferată de mare viteză Bucureşti - Craiova - Timişoara - Cluj, hidrocentrala de la Turnu Măgurele - Nicopole şi, cu voia dumneavoastră, spitalul regional Galaţi - Brăila, alături de multe altele. Investiţii în valoare totală de câteva zeci de miliarde de euro, imposibile pentru un buget aflat cam pe butuci.

Să revenim însă la PPP şi la problemele lui. La nivelul întregii Europe, se fac astfel de proiecte în valoare de 10-15 miliarde anual, deci sistemul PPP funcţionează, chiar dacă nu la dimensiunea dorită de Guvernul României. La noi, însă, în cei 30 de ani de democraţie originală, s-a realizat un singur proiect PPP, de o valoare minusculă (10-12 milioane de euro) - parcarea subterană de la Universitatea din Bucureşti.

În esenţă, parteneriatul public-privat presupune ca un investitor să construiască pe banii lui, urmând ca apoi să-şi recupereze sumele cheltuite din ceea ce produce respectivul obiectiv (taxe de drum, venituri turistice, etc).

Să presupunem că ar exista un astfel de investitor pentru aeroportul de la Galaţi, care din punct de vedere economic nu este rentabil, pentru că altfel ar fi fost la fel de mulţi amatori de a-l construi ca în cazul supermarketurilor. Trebuie precizat în context faptul că, într-un răspuns dat la o întrebare a senatorului Stângă, Consiliul Judeţului spunea, acum două săptămâni, că NU a fost identificată o sursă de finanţare pentru construcţia aeroportului.

Pe de altă parte, conform specialiştilor, un aeroport devine rentabil la peste 800.000 de călători pe an. În acelaşi timp, studiul plătit de CJ anul trecut avansează această cifră de trafic pentru Galaţi în anul 15 de funcţionare. Aşadar, investitorul minune trebuie să vină cu banii de construcţie (cel puţin 100 milioane de euro), trebuie să suporte pierderile de funcţionare timp de cel puţin 15 ani şi abia după aia să spere că-şi va recupera sumele cheltuite. Adică peste câteva zeci de ani! E mult prea mult pentru orice investitor, oricât ar fi el de potent financiar. Poate doar vreo dinastie gen Rockefeller să se încumete la aşa ceva, cu speranţa că nepotul investitorului va scoate cândva ceva profit!

Concluzia ar fi una singură: aeroportul de la Galaţi nu se va face prin PPP, aşa cum vor vota luni consilierii judeţeni. Aeroportul este extrem de necesar Galaţiului, asta-i clar, dar el trebuie privit ca o investiţie de dezvoltare a zonei, iar banii trebuie alocaţi de Guvern sau atraşi din fondurile europene de dezvoltare regională. Până atunci, nu vom face decât să plătim studii peste studii (şi suntem experţi în asta) şi să visăm în continuare la prinţul pe cal alb care să ducă Galaţiul în Europa.

Evaluarea Națională și analfabeții funcțional

Ministerul Educaţiei raportază cu mândrie patriotică faptul că 73,2% dintre elevii români au luat cel puţin 5.00 la Evaluarea Națională 2019. Avem copii deştepţi, normal!
Şi, totuşi, de unde-s atâţia analfabeţi funcţional în jurul nostru? Hai să ne jucăm un pic cu cifrele "coafate" (corect metodologic, nimic de zis) de minister.
Procentajul de 73,2% a fost calculat din cei 146.105 elevi prezenţi la examen. Dar... La începutul anului, în clasa a VIII-a erau înscrişi 175.463 de elevi. Unde-au dispărut 30.000 de elevi nu se ştie! Bârfesc unii că n-au fost lăsaţi să intre în examen ca să nu strice media şcolii, dar...
Pe de altă parte, la matematică au obţinut notă de trecere 91.774 de candidați. Din totalul elevilor intraţi în clasa a VIII-a, asta înseamnă 52,30%.
Practic, doar jumătate de generaţie ştie să calculeze 25-20:5, cât înseamnă 10% din 1.500 sau cât este perimetrul unui pătrat cu latura de 10.
Cam la 40-45% este estimat procentajul analfabeţilor funcţional în România, nu? Şi par să se înmulţească de la an la an. În calculul de mai sus am obţinut 47,70%. Ce se mai pupă cifrele când nu ne ascundem după metodologie!
Bonus. Cât şi cum "ascund" judeţele elevii care n-au şanse să ia examenul e o discuţie conexă. Chiar nu i se pare nimănui suspect că brăilenii sunt cei mai deștepți din țară de vreo șapte ani încoace, iar cei din Giurgiu şi Ilfov sunt cei mai proşti?
facebook.com