Ştiri moralizatoare servite pe tavă

Mă enervează la maxim "ştirile" servite de poliţie pe post de poveşti moralizatoare (asta de azi, cu pensionarul jefuit într-un bloc din centrul oraşului, nu lipseşte din nicio publicaţie gălăţeană). Cazul respectiv, însă, beneficiază de o conjunctură atât de favorabilă încât probabil se întâlneşte o dată la un milion (un pensionar cu o statură impresionantă, pe care hoţul nu l-a putut doborî, şi care a plecat în urmărirea tâlharului; un câine care l-a speriat pe hoţ şi l-a pus pe fugă; o nevastă care a sunat la 112; o patrulă aflată în apropriere; un hoţ tâmpit, care a coborât zece etaje pe scări).
Ce ne facem, însă, cu A.N.-urile rămase după atacurile asupra unor bătrâne aflate în tronsonul vreunui bloc, fără nici măcar un telefon la îndemână? Ca să nu mai spun că şi vreo două jafuri bancare sunt în aşteptare de ani buni... ba chiar unul a "beneficiat" de o eroare judiciară majoră, care s-a lăsat cu despăgubiri, după o arestare fără dovezi.

Să ai bani şi să n-ai ce face cu ei

Nu mai pot cu exemplele despre comuna constănţeană Peştera, unde laptele şi mierea sunt pe toate coclaurile şi toată lumea îl laudă pe dom' primar ce mare gospodar este. Când, de fapt, omul aruncă bani în stânga şi-n dreapta, după modelul maneliştilor, fără să facă mare lucru, la modul concret.
Oameni buni, s-a uitat cineva vreodată la ce bani are comuna asta? Bani care n-au nicio legătură cu performanţele edililor, ci cu faptul că bate vântul mai tare pe-acolo.
Păi, dacă o comună normală din ţara asta se chinuie să supravieţuiască dintr-un buget maxim de 1,5 milioane de lei, iar oraşele mici au 6 milioane de lei, la Peştera - o comună relativ mică, cu 3.000 de locuitori - numai din eoliene vin 10-12 milioane de lei, la care se adaugă, evident, celelalte venituri. Păi, în condiţiile astea, să tot faci performanţă administrativă...
Extrapolând un pic în local, imaginaţi-vă ce s-ar putea face în Galaţi cu 1.200 de milioane de lei, în loc de 500 de milioane de lei...

Misterele ministerelor sau hoţul şi prostul

Noul ministru al Economiei, Costin Borc, începe să descopere din ce în ce mai adânc disfuncţionalităţile din ministerul pe care îl conduce. Ba că salariile sunt prea mici, ba că oamenii se dau permanent în gât unul pe altul, ba că angajaţii sunt deprofesionalizaţi (i-a fost jenă să spună proşti, se înţelege din context), ba că toţi au diverse contacte/contracte de care se ocupă cu prioritate în dauna ministerului, ba că unicul lor scop este să obţină un loc într-un CA, toate acestea par să reprezinte o mirare continuă pentru noul ministru. Evident, problemele nu sunt deloc noi, ci sunt cunoscute de toată lumea, ele ţinând practic pe loc dezvoltarea României de mai bine de două decenii încoace. De mirare este doar faptul că Borc pare să nu le fi ştiut, deşi a lucrat în ţară, dacă am reţinut eu bine când i s-a prezentat biografia.
În context, un nene care s-a autopropus prim-ministru, imediat după demia lui Ponta, a fost mult mai tranşant, când a venit vorba despre înalţii funcţionari din zona de decizie a ministerelor: la salariile pe care le oferă statul, nu poţi să angajezi decât proşti sau hoţi!

Schimbarea regulilor în timpul jocului îi alungă pe investitori

Legea dării în plată (înapoiezi casa ipotecată băncii şi scapi de credit) este la un pas de intra în plen şi, după toate probabilităţile, va fi adoptată. N-am de gând să plâng de mila bancherilor, că nu e cazul, nici să aplaud măsura vădit populistă de ajutorare a celor care şi-au luat case la preţuri supraevaluate, că nu-s deloc de acord cu ea. În schimb, vreau să semnalez încă o dată amatorismul de care dau dovadă politicienii, schimbând pentru a nu ştiu câta oară regulile în timpul jocului. Şi după aia stăm şi ne plângem pe la televizor că nu vin investitori în România, deşi noi le acordăm toate facilităţile din lume. Nu, domnilor, un om de afaceri n-are nevoie de ciubucăreli de genul teren mai în centru de la primărie sau comisioane (şpăgi) mai mici pentru acordarea avizelor necesare. Primul lucru de care are nevoie investitorul este stabilitate legislativă, ca să-şi poată face un plan de business pe 10-20 de ani, să vadă cât de rentabilă poate fi relocarea unei afaceri în România sau deschiderea uneia noi aici. Ori în condiţiile în care, la noi, orice lege, de la cele minore ca impact economic până la Codul fiscal, se schimbă de două ori pe an, nu va veni nimeni să-şi bage banii într-o gaură neagră, din care nu ştie ce va mai putea recupera mâine, poimâine, când îi va trece vreunui parlamentar prin cap să mai schimbe o lege. O să-mi spuneţi că au venit Ford, Renault, ArcelorMittal, dar nu giganţii sunt cei mai importanţi, pentru că ei îşi permit nişte pierderi în schimbul câştigării influenţei regionale. Importanţi sunt oamenii de afaceri din middle-class, care reprezintă motorul oricărei economii serioase din lume şi care la noi practic nu există. Şi în condiţiile în care vom continua să schimbăm legile ca pe ciorapi nici nu vor exista!

p.s.1
Apropo de legea de la care am pornit mai jos. După ce a marşat în public pe varianta ajutării celor sărmani, iniţiatorul său s-a demascat în faţa deputaţilor jurişti, când s-a pus problema să se introducă un amendament care să stabilească niscaiva criterii sociale de acordare: "Nu facem o lege pentru cazuri sociale", a declarat deputatul Daniel Zamfir (profit.ro). Ok, am înţeles, sărmanii rechini imobiliari ai anilor 2007-2008 erau problema domnului. La mulţi ani! De-ăia, ştiţi voi!
p.s.2
Legea a fost adoptată, cu 233 de voturi "pentru", un vot "împotrivă" şi o abţinere

Unde au dispărut 330 de milioane de lei?

Prin 2005-2006, fostul ministru Codruţ Sereş cerea într-o şedinţă de guvern achitarea sumei de 190 de milioane de lei, reprezentând datoriile populaţiei Galaţiului către Electrocentrale (CET), companie aflată în curtea ministerului Economiei, pe care-l conducea la acea vreme.
Anii au trecut, datoriile, evident, au crescut şi s-a ajuns, prin 2011, la o sumă de circa 330 de milioane de lei, pe care Apaterm trebuia s-o plătească Electrocentrale. Au fost ceva discuţii asupra cuantumului sumei, Apaterm acuzând modul defectuos în care s-a făcut calculul penalităţilor, dar existenţa unei datorii de bază n-a fost contestată niciodată.
Puţin timp după aceea, Apaterm a intrat în insolvenţă, iar banii respectivi au fost pur şi simplu şterşi, în planul de reorganizare, de pixul unui judecător. Chestie care, însă, nu anula datoria, ci doar o amâna la plată, până după eventuala ieşire din insolvenţă. Reorganizarea a picat, însă, în perioada imediat următoare, Apaterm a intrat în faliment şi, apoi, în lichidare, iar suma în discuţie a... dispărut, pur şi simplu, din toate scriptele. Nici Apaterm nu şi-a mai amintit, evident, că o are de plată, nici Electrocentrale nu şi-a mai amintit să o ceară!
Au urmat câteva procese, dar banii au rămas dispăruţi în ceaţă. Apaterm s-a reinventat în Calorgal, curat şi uscat, acceptând doar o creanţă de vreo 50 de milioane de lei, acumulată în ultima iarnă (2014-2015), iar CET se plânge că n-are bani să-şi achite datoriile de vreo 100 de milioane de lei către Romgaz, dar despre creanţa istorică nu scoate un cuvânt. Chestie cel puţin ciudată, în condiţiile în care banii aceştia i-ar fi asigurat o existenţă liniştită mulţi ani de-acum încolo, ba poate chiar şi o retehnologizare mai mult decât necesară.
La modul practic, banii n-au dispărut nicăieri, au rămas în buzunarele gălăţenilor care nu şi-au plătit apa caldă şi căldura ani la rând. În scripte, însă, este foarte ciudat modul în care au fost şterşi pur şi simplu de un judecător şi şterşi au rămas, fără ca nimeni să pară că-şi mai aminteşte ceva...
P.S. Sumele sunt aproximative, redate din memorie, dar nu cred că sunt foarte departe de cele reale.

Cum se va sparge noul PNL

În timp ce liderii noului PNL îşi fac iluzii pe la toate colţurile disponibile că noul şi marele partid este pe val, realitatea pare să-i contrazică flagrant, cu fiecare zi ce trece. Degeaba pozează liberalii în mare partid, pentru că sondajele care-i creditau după alegerile prezidenţiale cu 40-45% sunt în scădere continuă.
La vremea respectivă, pe partea dreaptă a politicii româneşti era un mare gol, iar cei cu opţiuni de dreapta chiar nu aveau ce alege. Între timp, lucrurile s-au mai nuanţat, iar singurii care par să nu-şi dea seama de treaba asta sau nu vor s-o recunoască public sunt liderii PNL. Înclin spre varianta a doua, pentru că oricum liderii proveniţi din PNL şi cei sosiţi din PDL s-au înţeles mai tot timpul ca şoarecele şi pisica, iar singura lor grijă a fost să "facă" frumos în faţa mulţimii.
Practic, acum, după instalarea guvernului lui Iohannis, o bună parte din opţiunile electoratului de dreapta au migrat către acesta, deşi încă nu există o formaţiune care să-l sprijine. Dar aceasta va apărea cât de curând, mai ales dacă Dacian Cioloş nu va face vreo gafă monumetală! Şi, probabil, nu va fi cazul, pentru că noul premier a demonstrat deja că-şi poate schimba rapid opţiunile, prin înlocuirea a doi miniştri în doar câteva ore, doar pentru că aceştia reuşiseră să stârneacă antipatia publică. Astfel, putem lua în calcul că partidul prezidenţial va atrage 10-15 procente din cele 40 pe care mizează acum PNL-ul.
Într-o altă zonă a eşichierului politic, dar tot cu fundamente de dreapta, se situează MP-ul lui Traian Băsescu, din ce în ce mai vocal în ultima vreme, dar şi mai şiret în negocieri subterane decât toţi actualii lideri liberali. Cum fostul şef al statului va prinde cu siguranţă în plasă şi halca naţionalistă (cel puţin 10-15%) rămasă fără busolă după ce PDD şi PRM au dispărut din peisaj, chiar dacă votanţii acestora sunt mai degrabă de stânga, rezultă un partid MP de cel puţin 15-20%. De-aici încolo, abilitatea lui Traian Băsescu de a-şi readuce alături oamenii pe care i-a făcut politicieni în fostul PD şi care nu au tinichele de coadă cred că va mai adăuga formaţiunii încă cel puţin 5-10%.
Au dispărut astfel, până acum, din PNL cam 15-25% din cei 40-45% de acum un an. Iar cum cozile de topor din fostul PD nu-şi vor găsi locul în altă parte, vor rămâne să tragă sfori în PNL şi să contribuie în continuare la decredibilizarea unui partid care părea pe val la un moment dat. Iar primul prilej va fi "strălucita" idee a Alinei Gorghiu de a-l impune ca lider unic de filială pe candidatul la primărie. Cel puţin la Galaţi, chestia asta va genera multă dihonie, pentru că liberalii vechi nu vor deloc fericiţi să fie conduşi de un fost viceprimar PSD.
Din păcate, lipsa unor lideri credibili, cu idei reformatoare şi cu priză la public a făcut ca noul PNL să nu devină forţa acea unică de dreapta, care emitea la un moment dat pretenţia de a guverna fără ajutorul altor formaţiuni. La finalul acestor procese, noul PNL va redeveni, practic, ceea ce a fost până acum câţiva ani, un partid de 20%, care doar poate ajuta pe cineva să facă jocurile, nu să le facă el însuşi.
E drept că există şi varianta ca liberalii să accepte să treacă, cu arme şi bagaje, sub conducerea pe care le-o va impune (din nou) Iohannis, rezultând astfel un partid liberalo-prezidenţial ce ar putea rămâne în prim-planul politicii româneşti. Iar la câte compromisuri au făcut liberalii în ultimii ani, numai pentru a mirosi ciolanul puterii, nu este deloc exclusă o astfel de construcţie.

Ne-am luat ţara înapoi, ce facem cu ea

Bucurie maximă, ne-am luat din nou ţara înapoi! Întrebarea e ce facem cu ea. Vocea străzii s-a dovedit foarte puternică, dar acum, în momentele de după, pare uluită de victorie şi, mai ales, extrem de incoerentă. Au apărut deja o mulţime de revendicări utopice sau care încalcă flagrant orice norme democratice. Şi pe care lumea le sprijină şi le crede realizabile, doar pentru că sună bine. Din păcate, nu-i deloc aşa.
Este, evident, nevoie de o resetare a actualei clase politice, dar o generaţie de lideri care să poată prelua din mers conducerea unei ţări nu poate să apară peste noapte. Iar o schimbare de mentalitate la nivel colectiv e practic imposibilă în mai puţin de o generaţie.

În fapt, toată lumea vrea o schimbare, dar nimeni nu este, la nivel individual, dispus să se schimbe. Acuzăm şpaga la nivel instituţional, dar ne bucurăm când îi plătim şoferului de autobuz doar jumătate din preţul biletului. Înfierăm faptul că oamenii politici nu respectă regulile, dar trecem cu nonşalanţă strada când semaforul e roşu. Incriminăm traficul de influenţă la nivel înalt, dar ne întrebăm prietenii dacă n-au o "intrare" la doctorul de care avem nevoie. Nu cerem bonul fiscal nici dacă putem fi premiaţi pentru asta, dar ne revoltăm când vreun comeciant este prins cu mâţa-n sac şi scos ţap ispăţitor. Deplângem subfinanţarea sistemului cronică a de învăţământ, dar îi plătim la negru copilului ore de pregătire. Ţipăm că autorităţile nu sunt în stare să pună la punct un sistem funcţional de colectare selectivă, dar aruncăm gunoiul în tronsonul blocului, direct de pe geamul de la baie. Ne lamentăm că trăim într-un oraş mizerabil, dar scăpăm chiştocul ţigării pe jos, fără nicio remuşcare. Şi exemplele pot continua. Aproape la infinit...
Până la urmă, şi această mişcare civică se va solda, ca şi altele din ultimii ani, cu o trecere a liniei a doua de politicieni în linia întâi. Asta nu rezolvă, însă, pe termen lung, aproape nimic. Pentru a realiza o schimbare reală trebuie să ne schimbăm în primul rând pe noi. Şi până nu vom fi conştienţi de asta şi dispuşi să o facem nu vom reuşi decât să organizăm din când în cand spectacole stradale frumoase, dar total ineficiente. Şi, o dată sau de două ori pe an, ne vom lua ţara înapoi, deşi nici n-am realizat cine şi când ne-a subtilizat-o de sub nas!

ArcelorMittal Galaţi a pierdut 110 milioane euro în 2014

Combinatul Siderurgic a raportat, pentru anul 2014, o cifră de afaceri de 808 milioane de euro

Combinatul Siderurgic ArcelorMittal Galaţi a raportat, pentru anul 2014, o cifră de afaceri de 3,5 miliarde de lei (circa 808 milioane de euro) şi pierderi de 480 de milioane de lei (110 milioane euro), potrivit zf.ro.
Afa­cerile firmei gălăţene au fost puternic afectate de reducerea cererii de oţel pe plan mondial, de scăderea pre­ţu­lui oţe­lului în întreaga lume şi de concurenţa Turciei şi Ucrai­nei. Pentru comparaţie, în urmă cu zece ani, în cea mai bună perioadă a sa de după preluarea de către miliardarul indian Laksh­mi Mittal, combinatul din Galaţi înregistra o cifră de afaceri de peste 6,3 miliarde de lei.

În ultimul deceniu, fostul colos siderurgic Sidex Galaţi a traversat o perioadă dezastruoasă, afacerile înjumătăţindu-i-se. Ultimii şase ani s-au încheiat pe pierdere, iar profit s-a înregistrat doar în trei din ultimii zece ani. De asemenea, numărul de angajaţi s-a redus drastic, cu peste 10.000 de oameni. Cu toate acestea, combinatul rămâne cel mai mare angajator şi, în acelaşi timp, com­pania care înregistrează cea mai mare cifră de afaceri, din judeţul Galaţi.
Combinatul Sidex Galaţi a fost privatizat de statul român în anul 2001. Preţul plătit de fostul Mittal Steel, actualul ArcelorMittal, pentru acţiunile deţinute de stat a fost de 70,7 milioane de dolari. La momentul priva­tizării, com­binatul avea 27.000 de salariaţi şi o capacitate de producţie de 5 mi­lioane de tone de oţel pe an.
În prezent, ArcelorMittal Galaţi are o capacitate de producţie de circa 3 milioane de tone de oţel, însă a produs în 2014 circa 1,7 milioane de tone. În acelaşi timp, numărul de angajaţi a scăzut la mai puţin de 7.000 de persoane.
Într-o declaraţie recentă, Ionel Borş, country manager pentru România al companiei, a spus că ArcelorMittal Galaţi ar trebui să investească 100 de milioane euro pentru a ajunge la performanţele unui combinat siderurgic modern. Pe de altă parte, directorul general al firmei gălăţene, Bruno Ribo, susţine că, de la preluare, grupul ArcelorMittal a injectat în unitatea siderurgică gălăţeană circa 700 de milioane de euro.
(13/05/2015)

Rămaşi fără poliţişti de circulaţie, brăilenii au cerut ajutorul Galaţiului

* 22 de agenţi ai Poliţiei Rutiere din Brăila sunt cercetaţi de procurorii anticorupţie

Oraşul Brăila a rămas, de la începutul acestei săptămâni, fără poliţişti de circulaţie şi a cerut ajutorul vecinilor din Galaţi, deşi disensiunile dintre cele două municipii au devenit în timp proverbiale. "În momentul de faţă, este o problemă cu modul în care se reglementează traficul în oraş şi în judeţ. Fiind vorba despre un număr mare de agenţi de poliţie lipsă, zona de rutieră este practic goală. S-au făcut demersuri către Galaţi, ca să se mai înlocuiască din poliţişti. Dacă vom fi solicitaţi, Poliţia Locală cu atribuţii rutiere poate să îi suplinească pe agenţii lipsă, în oraş, cel puţin", a declarat, astăzi, Aurel Simionescu, primarul Brăilei, citat de Agerpres.
Nu mai puţin de 22 de agenţi ai Poliţiei Rutiere din Brăila sunt cercetaţi de procurorii anticorupţie, fiind acuzaţi că le-ar fi cerut mită şoferilor prinşi că încălcau regulamentele rutiere. Cinci dintre poliţişti sunt arestaţi preventiv pentru 30 de zile, alţi şase se află în arest la domiciliu, iar ceilalţi 11 au fost puşi sub control judiciar. Practic, doar patru angajaţi ai Rutierei brăilene nu sunt cercetaţi, doi dintre aceştia fiind în concediu în timpul desfăşurării acţiunii procurorilor, iar ceilalţi doi având muncă de birou.
Poliţiştii vizaţi în acest caz ar fi primit sume cuprinse între 1.000 şi 1.500 de lei, în special pentru a nu-i sancţiona pe şoferii prinşi în ofsaid pe străzile oraşului. Existau însă şi "atenţii" de 100-200 de lei, pentru încălcări minore ale legislaţiei.
După o perioadă de monitorizare, de câteva luni, printre agenţi a fost infiltrată o poliţistă de la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), care a reuşit să probeze toate suspiciunile. Alţi patru ofiţeri de la DGA au fost folosiţi ca şoferi care încălcau regulamentele rutiere şi care, după ce erau "surprinşi" de agenţi, se arătau dispuşi să ofere mită. Faptele incriminate de procurori ar fi fost comise anul acesta, în perioada ianuarie - aprilie. Monitorizarea a început în urma numeroaselor reclamaţii ale şoferilor, care-i acuzau pe agenţii de la Rutieră că îi opresc în trafic şi le cer bani.
Poliţiştii arestaţi preventiv au fost suspendaţi din funcţiile deţinute şi vor putea reveni la serviciu doar în cazul în care nu vor fi condamnaţi.

(Publicat pe 14 mai 2015)