După anunţarea suspendării licitaţiilor pentru drumul expres şi Centura
mare, au apărut din nou pesimişti care susţin că acestea nu se vor mai
face deloc.
Când se va relua licitaţia curentă nu ştiu, dar cele
două drumuri (care în final ar putea să fie unul singur, prin
modificarea traseului centurii) se vor face, indiferent de ce partid va
guverna România!
Drumurile au fost impuse de Comisa Europeană (dovadă fiind şi aducerea lor în exerciţiul financiar european 2014-2020, deşi
masterplanul le plasa mult mai târziu, spre 2030), ca o condiţie pentru
aprobarea finanţării podului de la Brăila, care ar fi rămas "în aer",
conform planurilor românilor.
Drept urmare, podul va fi legat de
toate rutele europene importante, respectiv Brăila - Galaţi -
Giurgiuleşti, Brăila - Focşani, Brăila - Buzău şi Brăila - Tulcea -
Constanţa (vezi harta), toate finanţările fiind incluse în perioada
2014-2020, astfel că ar trebui să fie gata până prin 2023.
vineri, noiembrie 22, 2019
Medalii sau diplome de participare?
An de an, sportivii de la cluburile gălăţene de karate se laudă cu zeci
de medalii la Campionatele Mondiale. De exemplu, săptămâna trecută, la
Sindelfingen, gălăţenii susţin că au câştigat 64 de medalii, tecucenii -
12, ba chiar şi "metropola" Eforie a luat 11 medalii. Practic, nu
există oraş în România care să nu "raporteze" câştigarea a zeci de
medalii mondiale, aşa că, la nivel naţional, avem probabil în jur de
1.000. Şi un lot naţional alcătuit din câteva sute bune de sportivi. Evident mai sunt câteva zeci de ţări în competiţie, care nu sunt nici ele mai prejos.
Dincolo de faptul că aceste cifre frizează absurdul, pentru că la un singur concurs ar trebui să se decerneze cam tot atâtea medalii câte s-au dat în toată istoria de 125 de ani a olimpiadelor, tabelul cu iz oficial de mai jos, preluat de pe pagina de Facebook a competiţiei, spune cu totul altceva, că România a câştigat doar trei medalii!
Habar n-am cum se decernează medaliile la karate, sport despre care ştiu doar că nu se joacă cu mingea :P , dar ceva pute rău în toată povestea asta.
Ştie cineva explicaţia acestor zeci/sute de medalii, care mie îmi seamănă mai mult a diplome de participare?
Dincolo de faptul că aceste cifre frizează absurdul, pentru că la un singur concurs ar trebui să se decerneze cam tot atâtea medalii câte s-au dat în toată istoria de 125 de ani a olimpiadelor, tabelul cu iz oficial de mai jos, preluat de pe pagina de Facebook a competiţiei, spune cu totul altceva, că România a câştigat doar trei medalii!
Habar n-am cum se decernează medaliile la karate, sport despre care ştiu doar că nu se joacă cu mingea :P , dar ceva pute rău în toată povestea asta.
Ştie cineva explicaţia acestor zeci/sute de medalii, care mie îmi seamănă mai mult a diplome de participare?
Presa de click
"Vezi aici în exclusivitate ce-a făcut Iohannis azi-dimineaţă" (cu
răspunsul "s-a spălat pe dinţi") sau "Este uluitor ce-a putut să facă
Dăncilă cu doi morcovi şi un dovlecel. N-o să-ţi vină să crezi!"
("ciorbă") reprezintă ceea ce se cheamă presa de click (click-bait).
În fapt, în opinia mea, reprezintă moartea presei. "Ştirile" se fac uşor, nu trebuie să documentezi nimic, nu trebuie să ai nici măcar ziarişti, 2-3 oameni cu puţină imaginaţie sunt suficienţi. Mai adaugi câteva ştiri reale, furate de pe site-urile agenţiilor de presă, vreo două postări de pe Facebook ale unor persoane cunoscute şi gata "ziarul on-line". Distribui totul în câteva zeci de grupuri de Facebook şi asta-i tot.
Din ce în ce mai multe ziare româneşti au aplicat în ultimii ani metoda asta de a face "presă", în care nu mai contează informaţia şi nici măcar scrierea corectă în limba română. Este, probabil, extrem de profitabil pe termen scurt, însă efectele în timp sunt devastatoare. Şi duc la moartea presei, cu urmări catastrofale asupra democraţiei.
Aşa s-au "stins" pe rând, în ultimii ani, multe publicaţii tipărite, iar altele au ajuns la tiraje minuscule, care nu le mai pot susţine financiar. Iar în on-line, oricâtă imaginaţie ai avea, n-ai să poţi menţine pe linia de plutire un ziar care de fapt nu are cititori, ci doar amatori de senzaţii tari, care a doua zi nu revin pe site-ul tău, ci se duc la alţii, cu titluri mai bombastice. Iar populaţia cititoare nu creşte proporţional cu numărul de site-uri de acest gen.
Dincolo de cloaca politică în care s-au afundat ziarele noastre şi de situaţia economică generală nu foarte roz, click-baitul ne va lăsa în curând fără presă adevărată. Şi vorba aia cu "a patra putere în stat" nu e deloc o glumă...
În fapt, în opinia mea, reprezintă moartea presei. "Ştirile" se fac uşor, nu trebuie să documentezi nimic, nu trebuie să ai nici măcar ziarişti, 2-3 oameni cu puţină imaginaţie sunt suficienţi. Mai adaugi câteva ştiri reale, furate de pe site-urile agenţiilor de presă, vreo două postări de pe Facebook ale unor persoane cunoscute şi gata "ziarul on-line". Distribui totul în câteva zeci de grupuri de Facebook şi asta-i tot.
Din ce în ce mai multe ziare româneşti au aplicat în ultimii ani metoda asta de a face "presă", în care nu mai contează informaţia şi nici măcar scrierea corectă în limba română. Este, probabil, extrem de profitabil pe termen scurt, însă efectele în timp sunt devastatoare. Şi duc la moartea presei, cu urmări catastrofale asupra democraţiei.
Aşa s-au "stins" pe rând, în ultimii ani, multe publicaţii tipărite, iar altele au ajuns la tiraje minuscule, care nu le mai pot susţine financiar. Iar în on-line, oricâtă imaginaţie ai avea, n-ai să poţi menţine pe linia de plutire un ziar care de fapt nu are cititori, ci doar amatori de senzaţii tari, care a doua zi nu revin pe site-ul tău, ci se duc la alţii, cu titluri mai bombastice. Iar populaţia cititoare nu creşte proporţional cu numărul de site-uri de acest gen.
Dincolo de cloaca politică în care s-au afundat ziarele noastre şi de situaţia economică generală nu foarte roz, click-baitul ne va lăsa în curând fără presă adevărată. Şi vorba aia cu "a patra putere în stat" nu e deloc o glumă...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)