Schimbarea regulilor în timpul jocului îi alungă pe investitori

Legea dării în plată (înapoiezi casa ipotecată băncii şi scapi de credit) este la un pas de intra în plen şi, după toate probabilităţile, va fi adoptată. N-am de gând să plâng de mila bancherilor, că nu e cazul, nici să aplaud măsura vădit populistă de ajutorare a celor care şi-au luat case la preţuri supraevaluate, că nu-s deloc de acord cu ea. În schimb, vreau să semnalez încă o dată amatorismul de care dau dovadă politicienii, schimbând pentru a nu ştiu câta oară regulile în timpul jocului. Şi după aia stăm şi ne plângem pe la televizor că nu vin investitori în România, deşi noi le acordăm toate facilităţile din lume. Nu, domnilor, un om de afaceri n-are nevoie de ciubucăreli de genul teren mai în centru de la primărie sau comisioane (şpăgi) mai mici pentru acordarea avizelor necesare. Primul lucru de care are nevoie investitorul este stabilitate legislativă, ca să-şi poată face un plan de business pe 10-20 de ani, să vadă cât de rentabilă poate fi relocarea unei afaceri în România sau deschiderea uneia noi aici. Ori în condiţiile în care, la noi, orice lege, de la cele minore ca impact economic până la Codul fiscal, se schimbă de două ori pe an, nu va veni nimeni să-şi bage banii într-o gaură neagră, din care nu ştie ce va mai putea recupera mâine, poimâine, când îi va trece vreunui parlamentar prin cap să mai schimbe o lege. O să-mi spuneţi că au venit Ford, Renault, ArcelorMittal, dar nu giganţii sunt cei mai importanţi, pentru că ei îşi permit nişte pierderi în schimbul câştigării influenţei regionale. Importanţi sunt oamenii de afaceri din middle-class, care reprezintă motorul oricărei economii serioase din lume şi care la noi practic nu există. Şi în condiţiile în care vom continua să schimbăm legile ca pe ciorapi nici nu vor exista!

p.s.1
Apropo de legea de la care am pornit mai jos. După ce a marşat în public pe varianta ajutării celor sărmani, iniţiatorul său s-a demascat în faţa deputaţilor jurişti, când s-a pus problema să se introducă un amendament care să stabilească niscaiva criterii sociale de acordare: "Nu facem o lege pentru cazuri sociale", a declarat deputatul Daniel Zamfir (profit.ro). Ok, am înţeles, sărmanii rechini imobiliari ai anilor 2007-2008 erau problema domnului. La mulţi ani! De-ăia, ştiţi voi!
p.s.2
Legea a fost adoptată, cu 233 de voturi "pentru", un vot "împotrivă" şi o abţinere

Unde au dispărut 330 de milioane de lei?

Prin 2005-2006, fostul ministru Codruţ Sereş cerea într-o şedinţă de guvern achitarea sumei de 190 de milioane de lei, reprezentând datoriile populaţiei Galaţiului către Electrocentrale (CET), companie aflată în curtea ministerului Economiei, pe care-l conducea la acea vreme.
Anii au trecut, datoriile, evident, au crescut şi s-a ajuns, prin 2011, la o sumă de circa 330 de milioane de lei, pe care Apaterm trebuia s-o plătească Electrocentrale. Au fost ceva discuţii asupra cuantumului sumei, Apaterm acuzând modul defectuos în care s-a făcut calculul penalităţilor, dar existenţa unei datorii de bază n-a fost contestată niciodată.
Puţin timp după aceea, Apaterm a intrat în insolvenţă, iar banii respectivi au fost pur şi simplu şterşi, în planul de reorganizare, de pixul unui judecător. Chestie care, însă, nu anula datoria, ci doar o amâna la plată, până după eventuala ieşire din insolvenţă. Reorganizarea a picat, însă, în perioada imediat următoare, Apaterm a intrat în faliment şi, apoi, în lichidare, iar suma în discuţie a... dispărut, pur şi simplu, din toate scriptele. Nici Apaterm nu şi-a mai amintit, evident, că o are de plată, nici Electrocentrale nu şi-a mai amintit să o ceară!
Au urmat câteva procese, dar banii au rămas dispăruţi în ceaţă. Apaterm s-a reinventat în Calorgal, curat şi uscat, acceptând doar o creanţă de vreo 50 de milioane de lei, acumulată în ultima iarnă (2014-2015), iar CET se plânge că n-are bani să-şi achite datoriile de vreo 100 de milioane de lei către Romgaz, dar despre creanţa istorică nu scoate un cuvânt. Chestie cel puţin ciudată, în condiţiile în care banii aceştia i-ar fi asigurat o existenţă liniştită mulţi ani de-acum încolo, ba poate chiar şi o retehnologizare mai mult decât necesară.
La modul practic, banii n-au dispărut nicăieri, au rămas în buzunarele gălăţenilor care nu şi-au plătit apa caldă şi căldura ani la rând. În scripte, însă, este foarte ciudat modul în care au fost şterşi pur şi simplu de un judecător şi şterşi au rămas, fără ca nimeni să pară că-şi mai aminteşte ceva...
P.S. Sumele sunt aproximative, redate din memorie, dar nu cred că sunt foarte departe de cele reale.

Cum se va sparge noul PNL

În timp ce liderii noului PNL îşi fac iluzii pe la toate colţurile disponibile că noul şi marele partid este pe val, realitatea pare să-i contrazică flagrant, cu fiecare zi ce trece. Degeaba pozează liberalii în mare partid, pentru că sondajele care-i creditau după alegerile prezidenţiale cu 40-45% sunt în scădere continuă.
La vremea respectivă, pe partea dreaptă a politicii româneşti era un mare gol, iar cei cu opţiuni de dreapta chiar nu aveau ce alege. Între timp, lucrurile s-au mai nuanţat, iar singurii care par să nu-şi dea seama de treaba asta sau nu vor s-o recunoască public sunt liderii PNL. Înclin spre varianta a doua, pentru că oricum liderii proveniţi din PNL şi cei sosiţi din PDL s-au înţeles mai tot timpul ca şoarecele şi pisica, iar singura lor grijă a fost să "facă" frumos în faţa mulţimii.
Practic, acum, după instalarea guvernului lui Iohannis, o bună parte din opţiunile electoratului de dreapta au migrat către acesta, deşi încă nu există o formaţiune care să-l sprijine. Dar aceasta va apărea cât de curând, mai ales dacă Dacian Cioloş nu va face vreo gafă monumetală! Şi, probabil, nu va fi cazul, pentru că noul premier a demonstrat deja că-şi poate schimba rapid opţiunile, prin înlocuirea a doi miniştri în doar câteva ore, doar pentru că aceştia reuşiseră să stârneacă antipatia publică. Astfel, putem lua în calcul că partidul prezidenţial va atrage 10-15 procente din cele 40 pe care mizează acum PNL-ul.
Într-o altă zonă a eşichierului politic, dar tot cu fundamente de dreapta, se situează MP-ul lui Traian Băsescu, din ce în ce mai vocal în ultima vreme, dar şi mai şiret în negocieri subterane decât toţi actualii lideri liberali. Cum fostul şef al statului va prinde cu siguranţă în plasă şi halca naţionalistă (cel puţin 10-15%) rămasă fără busolă după ce PDD şi PRM au dispărut din peisaj, chiar dacă votanţii acestora sunt mai degrabă de stânga, rezultă un partid MP de cel puţin 15-20%. De-aici încolo, abilitatea lui Traian Băsescu de a-şi readuce alături oamenii pe care i-a făcut politicieni în fostul PD şi care nu au tinichele de coadă cred că va mai adăuga formaţiunii încă cel puţin 5-10%.
Au dispărut astfel, până acum, din PNL cam 15-25% din cei 40-45% de acum un an. Iar cum cozile de topor din fostul PD nu-şi vor găsi locul în altă parte, vor rămâne să tragă sfori în PNL şi să contribuie în continuare la decredibilizarea unui partid care părea pe val la un moment dat. Iar primul prilej va fi "strălucita" idee a Alinei Gorghiu de a-l impune ca lider unic de filială pe candidatul la primărie. Cel puţin la Galaţi, chestia asta va genera multă dihonie, pentru că liberalii vechi nu vor deloc fericiţi să fie conduşi de un fost viceprimar PSD.
Din păcate, lipsa unor lideri credibili, cu idei reformatoare şi cu priză la public a făcut ca noul PNL să nu devină forţa acea unică de dreapta, care emitea la un moment dat pretenţia de a guverna fără ajutorul altor formaţiuni. La finalul acestor procese, noul PNL va redeveni, practic, ceea ce a fost până acum câţiva ani, un partid de 20%, care doar poate ajuta pe cineva să facă jocurile, nu să le facă el însuşi.
E drept că există şi varianta ca liberalii să accepte să treacă, cu arme şi bagaje, sub conducerea pe care le-o va impune (din nou) Iohannis, rezultând astfel un partid liberalo-prezidenţial ce ar putea rămâne în prim-planul politicii româneşti. Iar la câte compromisuri au făcut liberalii în ultimii ani, numai pentru a mirosi ciolanul puterii, nu este deloc exclusă o astfel de construcţie.