marți, februarie 18, 2020

Cine va câştiga alegerile pentru Primăria Galaţi


Chiar dacă data alegerilor locale este încă incertă şi nu se ştie nici modalitatea în care se va desfăşura scrutinul, în unul sau două tururi, mi-am propus o analiză a şansele candidaţilor înscrişi în cursă pentru Primăria Galaţi, deşi nici nominalizările nu sunt foarte clare în momentul de faţă.
PSD. Partidul lui Ionuţ Pucheanu, actualul primar al Galaţiului, este creditat în municipiu, conform ultimelor două runde de alegeri (europarlamentare şi prezidenţiale), cu aproximativ 20% din voturi. În cei patru ani aflaţi la conducerea oraşului, notorietatea lui Pucheanu a crescut foarte mult, în ciuda controverselor referitoare la ne/realizările sale, astfel că el poate obţine fără probleme un scor de 30%, poate chiar ceva mai mult, în funcţie de numele contracandidaţilor importanţi pe care-i va avea. Dacă PSD nu-l va nominaliza pe Pucheanu, scorul celui desemnat (printre numele vehiculate aflându-se preşedintele Consiliului Judeţean, Costel Fotea, şi city managerul oraşului, Marius Humelnicu), mai puţin cunoscut alegătorilor decât primarul în funcţie, nu va trece probabil de 25%.
PNL. Partidul aflat acum la guvernare se află încă în căutarea candidatului ideal. Oficial, sunt în cursă consilierul local Onuţ Atanasiu, şeful filialei municipale, Alexandru Şerban, şi omul de afaceri Petrişor Potec, dar pe la colţuri sunt vehiculate şi alte nume, printre care şi cel al prefectului Gabriel Avrămescu. Niciunul dintre aceştia nu are însă notorietatea lui Klaus Iohannis, care le-a adus liberalilor din municipiu peste 30% la ultimul scrutin, aşa că scorul oricăruia dintre ei se va situa undeva la 15-20%, în marja obţinută de partid la europarlamentare.
USR-PLUS. Şi în acest caz avem o variaţie foarte mare între partidul în sine (27,5% la europarlamentare) şi liderul acestuia (17,5% la prezidenţiale), USR şi PLUS nereuşind să impună la Galaţi un nume care să fie foarte cunoscut electoratului. Cel mai probabil, la Primărie va candida Bogdan Rodeanu, şeful local al USR, iar scorul său se va situa tot în jur de 15-20%. Varianta PLUS, cu cvasinecunoscuta Flavia Susnoschi, ar putea să fie o opţiune şi mai proastă, chiar dacă respectiva doamnă se bucură de aprecieri unanime în anturajul său.
ÎPM. Candidatura lui Marius Stan va conta în proporţie de 99% în opţiunile exprimate pentru un partid nou înfiinţat, dar notorietatea sa, fără o bază reală de alegători, nu-i poate aduce mai mult de 15%, în cel mai bun caz.
PMP. Extrem de vocalul lider local Cătălin Cristache are dezavantajul de a pleca de pe poziţia unui partid care nu prea a reuşit să se desprindă de pragul de 5%, astfel că, oricât ar fi de insistent, nu poate să obţină mai mult de 10% din voturile gălăţenilor.
ProROMÂNIA. Nucleul dur al acestei formaţiuni, constituit în jurul lui Eugen Durbacă, a rezistat de-a lungul vremii şi, indiferent ce candidat va arunca în luptă - un tânăr, cel mai probabil - se va menţine la circa 10%.
ALDE. Fără alegători stabili şi fără candidat nominalizat, partidul lui Cristi Dima nu va obţine, cel mai probabil, mai mult de 5% din opţiuni.
Ceilalţi pretendenţi, pentru că sigur vor mai exista candidaţi ai partidelor mici şi temerari de gen Telegan, nu vor conta în mod real în cursă, chiar dacă vor da culoare campaniei electorale.
Punând estimările cap la cap, rezultă o victorie clară a lui Ionuţ Pucheanu, dacă alegerile se vor desfăşura într-un singur tur, şi un posibil succes al celui mai bine clasat opozant (Rodeanu, Atanasiu, Stan sau, eventual, Cristache), în cazul în care sistemul electoral va fi schimbat şi se va vota în două tururi.

Anularea pensiilor speciale, circ pentru popor


Parlamentul a aprobat, marţi, cu o majoritate covârşitoare, anularea pensiilor speciale ale magistraţilor, personalului din instanţe, aviatorilor, diplomaţilor, funcţionarilor parlamentari şi beneficiarilor Curţii de Conturi. Simplul fapt că politicienii şi-au dat mâna şi au votat în mare grabă o lege pe care românii de rând o consideră total injustă de ani de zile naşte semne de întrebare. Mai mult, toţi îşi revendică marea reuşită, ca şi când nu parlamentarii aceloraşi partide ar fi pus umărul la naşterea acestei aberaţii, care a dus la apariţia unor pensii de 70.000 de lei pe lună pentru unii români “speciali”, în timp ce oamenii de rând se chinuie să-şi drămuiască mia de lei de la o lună la alta.
Că marea realizare a parlamentarilor este doar praf în ochii electoratului poate fi demonstrat uşor cu datele publice existente. Concret, din cele 187.480 de pensii speciale aflate în plată anul trecut, nu mai puţin de 178.168 erau militare, astfel că de fapt s-au anulat doar 9.312, respectiv mai puţin de 5 la sută din total.
În plus, potrivit specialiştilor, şansele ca prevederile actului normativ să fie declarate neconstituţionale sunt practic de sută la sută. Iar asta explică totul, şi graba adoptării, şi unanimitatea, şi autolaudele în faţa poporului votant. Singura incertitudine vizează momentul când se va pronunţa Curtea Constituţională, dar la cât de politizate au fost deciziile acesteia în ultimii ani aş putea să pun pariu că răspunsul va veni fix DUPĂ alegeri, indiferent dacă acestea vor fi anticipate sau nu.
Dincolo de asta, privind problema pensiilor speciale pe fond, aceste avantaje primite de diversele categorii socio-profesionale de-a lungul vremii au distorsionat pe termen lung un sistem aflat şi-aşa în moarte clinică şi care este alimentat masiv de la bugetul de stat. S-a ajuns astfel la ieşiri la pensie la 40-45 de ani, la pensii mult mai mari decât salariul sau la declararea ca “special” a plutonierului care a schimbat toată viaţa izmene la intendenţa unităţii, a jandarmului care păzeşte intrarea într-o instituţie publică, a şoferului unui demnitar militar sau a funcţionarului care primeşte actele pentru schimbarea buletinului.
Că există şi cazuri care chiar merită astfel de pensii speciale, de la militari care au luptat efectiv în teatrele de operaţiuni la judecători care au rezolvat dosare grele de crimă organizată, nu neagă nimeni. Dar de aici până la aberaţia existentă e cale lungă…
Hei, ai auzit?, s-au anulat pensiile speciale! Uraaa! Să fie circ pentru popor, că pâine poate nu-i mai trebuie...

Ziare online pentru tot poporul

Acum câteva zile a mai apărut o publicaţie online de Galaţi, a nu ştiu câta. Am să încerc o trecere în revistă (în ordine alfabetică) a site-urilor (funcţionale) pe care pot fi găsite ştiri şi articole cu şi despre Galaţi:
Adevărul de Galaţi
Alternativa - Fără mogul
Antidotul
Express de Dunăre
Express Sud-Est
Galaţi 365
Gazeta Galaţiului
Impact Est
Imparţial
Monitorul de Galaţi
Ne Pasă de Galaţi
Presa Galaţi
Pro Lider FM (numai Facebook)
Realitatea de Galaţi
Regional Press
Reperul
Sport Galaţi
Sud-Est Forum
Ştiri de Galaţi
Viaţa liberă
Ziarul Realitatea

La numărătoare ies 21, dar probabil mai sunt şi altele. Din păcate, ziarişti nu prea mai sunt în Galaţi (s-au angajat la stat!), aşa că, în mare parte, respectivele site-uri sunt scrise de... pseudonime.

Câinele de pază al democraţiei, pus cu botul pe labe

Câinele de pază al democraţiei a fost pus cu botul pe labe de către parlamentari, printr-o simplă ridicare de mână, care a determinat asmuţirea furiei populare asupra ziariştilor, cea mai nouă categorie care beneficiază în România de scutire de impozit pe venit. Cuvintele "mită" şi "cumpăraţi" sunt acum pe buzele tuturor.
Cât de perversă este lovitura se poate demonstra uşor prin numai câteva cifre. În Galaţi, spre exemplu, nu cred că sunt mai mult de 50 de beneficiari ai acestei scutiri, iar sumele sunt minime (câteva sute, puţine, de lei), astfel că întregul "efort" financiar este mai mic decât salariul unui singur parlamentar din cei 13 pe care îi are judeţul.
În plus, menţinerea în plată a pensiei "speciale" pentru jurnalişti contribuie şi ea la decredibilizarea presei. Nu mai contează că în Galaţi sunt doar vreo 20-30 de beneficiari, dintre cei deja ieşiţi la pensie demult, pentru că generaţia activă după '90 nu prea mai ajunge (şi sunt multe exemple celebre) la vârsta de pensionare. O mare parte dintre jurnaliştii pensionari "speciali" au şi cărţi publicate, aşa că primesc sporul ca membri ai Uniunii Scriitorilor. Iar acest plus este de fapt un spor de 50% la pensia contributivă (minimă, cel mai adesea), aşa că sumele în discuţie sunt la fel de insignifiante, cam 15.000 de lei pe lună în total. Dacă am avea doar doi parlamentari mai puţin, am acoperi toate cheltuielile cu ziariştii, şi scutirea de impozit, şi sporul la pensie
Dacă parlamentarii chiar mor de grija presei, soluţii există. Se pot subvenţiona difuzarea presei şi distribuţia abonamentelor (VL şi-a închis singurul chioşc de la Tecuci pentru că nu era rentabil economic şi sunt zeci de localităţi în ţară în care nu ai de unde să cumperi un ziar, iar tirajele celor mai vândute publicaţii naţionale nu mai trec de 10.000 de exemplare). Se pot acorda facilităţi la cumpărarea de echipamente (mi-e ruşine să vă spun configuraţia calculatorului de pe care scriu acum ). Se pot elabora legi care să împiedice hărţuirea în justiţie a jurnaliştilor (personal, am avut vreo cinci procese fără să scriu un rând!). Se pot institui reguli clare de acces la informaţiile de interes public, aşa încât legile existente să nu mai poată fi interpretate după bunul plac al unui funcţionar.
Şi sunt multe, multe altele. Dar toate astea costă şi nici n-au impactul populist al pensiilor speciale şi scutirilor de impozit.