De ce vom vota în două tururi la alegerile locale din 2028

Primul sondaj politic realizat anul acesta relevă o creştere importantă a partidului AUR, care este cotat cu 40,9%, faţă de 38% acum două luni. De partea cealaltă, toate cele patru partide din coaliţia de guvernare (PSD, PNL, USR şi UDMR) strâng împreună 48,3%, iar defalcat au următoarele scoruri: PSD - 18,2%, PNL - 13,5%, USR - 11,7%, UDMR - 4,9%.

Obiectiv vorbind, nu este nicio surpriză, după ce pachetul de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar implementat de coaliţia aflată la guvernare a afectat doar populaţia şi firmele mici, în timp ce marile reforme structurale, din administraţie, justiţie, pensii speciale şi ANAF, sunt în continuare la stadiul de vorbe-n vânt.

Iar avansul AUR va continua să crească, indiferent dacă Bolojan va reuşi până la urmă să schimbe câte ceva. Rezultatele eventualelor reforme nu se vor vedea cu siguranţă de azi pe mâine, iar buzunarele românilor de rând vor fi din ce în ce mai goale, astfel că este destul de logic ca opţiunile lor electorale să se îndrepte către "altcineva", chiar dacă acesta n-are nici program coerent, nici idei ingenioase, nici oameni de valoare.

Şi dacă, la nivel parlamentar, situaţia poate fi controlată, existând încă o majoritate, chiar dacă destul de fragilă, la nivel local se anunţă o mulţime de mici "cutremure" în 2028, ceea ce partidele aflate la guvernare, care acum controlează circa 90% din primăriile din ţară, sigur nu-şi doresc. Cu un scor ipotetic mai mult decât dublu faţă de principalii urmăritori, reprezentanţii AUR ar putea câştiga o mulţime de primării, chiar dacă nu se bucură de notorietatea de care au parte edilii în funcţie, care însă vor deconta "reuşitele" centrale ale partidelor proprii. Este de presupus, astfel, că nu vor rezista în funcţii decât primarii performanţi la nivel individual, iar cei aleşi de obicei cu sprijinul partidului îşi vor încheia cariera politică.

Există însă o soluţie, pe care partidele de la guvernare au respins-o categoric în ultimii foarte mulţi ani, ori de câte ori a fost adusă în discuţie de societatea civilă. Este vorba de desfăşurarea alegerilor pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene în două tururi de scrutin, modalitate care le-ar permite partidelor din coaliţie să-şi susţină reciproc candidaţii în runda finală şi să-şi păstreze majoritatea funcţiilor.

Faptul că această variantă, folosită ultima oară în România în 2008, oferă o reprezentativitate mai mare celor aleşi nu cred că va conta în ecuaţie, cum nu a contat nici la numeroasele propuneri legislative ajunse în legislativ după anul 2012. Dar pentru că în 2028 "interesul" o va cere, este foarte probabil ca unul dintre multele proiecte existente să fie scos de prin sertare şi prezentat drept un răspuns pozitiv la dorinţa poporului.

Bine că suntem la masă, nu pe masă!

Forumul Economic Mondial de la Davos şi-a închis ediţia 2026 fără o participare la vârf a României, preşedintele Nicuşor Dan declarând că nu umblă teleleu prin lume când are treburi mai importante de rezolvat în ţară. Care sunt treburile alea foarte presante care ar putea justifica absenţa de la reuniunea celor mai importanţi lideri ai planetei nu vom afla, probabil, niciodată, aşa cum nu vom afla nici de ce s-au anulat alegerile prezidenţiale de acum un an.

Dincolo de ironiile şi glumele care au umplut internetul, este clar că absenţa preşedintelui de la Davos reprezintă un eşec major al consilierilor săi (mai sunt încă în funcţie?), care n-au reuşit să-i alcătuiască o agendă cel puţin decentă, pentru că nu te poţi duce în Elveţia doar ca să-i admiri Alpii, când în jurul tău roieşte protipendada mondială. În lipsa lui Nicuşor Dan, România a fost reprezentată de miniştrii Oana Țoiu, Dragoș Pîslaru şi Bogdan Ivan, plus consilierul prezidențial Radu Burnete. Şi poate nu s-au dus doar să privească munţii...

Cea de-a doua ştire a săptămânii venită dinspre Cotroceni este primirea invitaţiei americane de a face parte din Consiliul pentru Pace, un organism cu ajutorul căruia Donald Trump vrea să ia faţa Naţiunilor Unite. Aşa cum ne-a obişnuit, preşedintele SUA, care priveşte politica externă ca o uriaşă investiţie imobiliară mondială, nu face nimic pe gratis, iar "invitaţia" costă nu mai puţin de un miliard de dolari. Suma de plată este una foarte importantă, iar părerile sunt împărţite. Dacă luăm în considerare că americanii, prin NATO, sunt principalul garant al apărării României, banii s-ar putea achita fără probleme, eventual din economiile făcute prin mult-promisele restructurări ale sistemului de pensii speciale şi ale administraţiei. Pe de altă parte, "valurile" de indignare stârnite de cele numai câteva zeci de milioane acordate Ucrainei pentru a rezista în faţa Rusiei nu anunţă o decizie tocmai uşoară.

Una peste alta, însă, numai circa 60 de state din cele aproape 200 ale lumii au primit astfel de invitaţii, aşa că se poate spune că România se află într-o poziţie privilegiată, printre meseni, nu pe masă, în meniu, aşa cum se întâmplă cu restul mapamondului, printre care se află şi ţări extrem de importante, inclusiv din Europa de Vest.

Bugetarii vă aşteaptă la taxe şi impozite

V-aţi plătit taxele şi impozitele locale? Nu? Ruşine! Păi armata de bugetari despre care ni s-a tot povestit, de la sfârşitul verii până spre toamnă, că va fi reformată, restructurată şi concediată din ce vreţi să-şi ia salariile? Nu vă gândiţi că pe 12 ianuarie oamenii au revenit deja la muncă, după o minivacanţă "extenuantă" de aproape o lună, în care este evident că au rămas fără bani, pentru că excursiile prin diverse paradisuri exotice sunt destul de scumpe?

Minivacanţa de care vorbeam nu e nicio glumă, deşi oficial au mai fost zile lucrătoare de pe la Crăciun încoace. Prin toamnă, am avut ceva treabă la o instituţie a statului. Cum, evident, urma să revin, pentru că, oricât ai fi de tipicar, niciodată n-ai la tine toate copiile alea abrogate prin lege, dar cerute în continuare de toţi funcţionarii statului, mi s-a atras atenţia s-o fac până pe 15 decembrie, că după aia nu mai este program cu publicul. Urma probabil doar program de "Solitaire", în liniştea biroului în care nu te mai deranjează diverşi contribuabili enervanţi de insistenţi să li se rezolve tot felul de probleme.

Revenind la reforma administraţiei publice, dezbătută intens timp de câteva luni şi ascunsă acum prin sertarele de la Palatul Victoria, au ieşit la iveală recent câteva cifre noi. În toamnă se vorbea de vreo 120.000 de angajaţi efectiv în administraţia locală, pe circa 180.000 de posturi aflate în organigrame, iar discuţiile s-au purtat la care dintre aceste cifre să se aplice reducerea. S-a vorbit la început de vreo 40.000 de disponibilizări, iar apoi s-a ajuns, pas cu pas, la cel mult 10-12.000. În cele din urmă, nu s-a mai făcut niciuna, iar reacţiile pozitive ale organizaţiilor internaţionale faţă de primele măsuri luate de guvern, cele care au afectat doar populaţia şi firmele, au dus la ascunderea sub preş a problemei administraţiei româneşti.

Ei bine, la final de an, s-a trezit şi Ministerul de Finanaţe să facă nişte calcule şi, ce tupeu!, să le mai şi dea publicităţii. Şi i-au ieşit 465.000 de persoane angajate în administrația publică locală, din care 285.000 în instituții finanțate integral din bugetele locale şi 180.000 în instituții finanțate integral sau parțial din venituri proprii, de genul societăţilor municipalităţii. Adică de vreo patru ori mai mulţi decât cifrele cu care ne-au îmbrobodit luni în şir Bolojan şi Grindeanu.
Mai mult, per total, din septembrie până în noiembrie, "restructurarea" administraţiei a însemnat de fapt o creştere cu peste 15.000 de angajaţi, astfel că numărul de posturi ocupate în instituții și autorități publice a ajuns la 1.280.562.

Aşa că hai repede la coadă la ghişee, că au sărmanii oameni portofelele goale şi acuş vine minivacanţa de Paşte! Ah, de concediul "medical" din vacanţa şcolară de schi era cât pe ce să uit!

Marele urss din ţara verde a lui Mercator

După ce timp de doi ani "a făcut pace" în Ucraina, s-ar părea că Trump s-a plictisit de "hazul" lui Putin, al cărui scop este, fără discuţie, cucerirea tuturor regiunilor ucrainene limitrofe Mării Negre, dincolo de "operaţiunea specială" din Donbas. Poate s-a şi prins că liderul rus, crescut la şcoala KGB-ului sovietic, îl tot duce cu preşul, evidenţă de care cam toată lumea şi-a dat seama înaintea lui.
Drept urmare, "marele lider morcoviu" a început s-o ia mai pe ocolite.

Prima ţintă a fost Venezuela, ţară care are cele mai mari rezerve de petrol din lume şi unde companiile americane au fost "naţionalizate" de cel puţin două ori până acum. Până-n trei ori, spune zicala. Aşa că, într-o operaţiune cu adevărat specială, de la care Putin ar avea serios de învăţat, a fost "extras" rapid preşedintele Maduro, iar de-acum urmează şi extragerea petrolului. La "pachet" cu Venezuela, este posibil să pice şi Cuba, dependentă în totalitate de petrolul sud-americanilor. Ambele ţări sunt susţinătoare făţişe ale Rusiei, să nu creadă cineva că Trump dă cu zarul când îşi alege ţintele.

Al doilea actual punct nevralgic al planetei pare Iranul, ai cărui locuitori protestează pe străzi de aproape două săptămâni. Nicio legătură cu America, s-ar putea spune la prima vedere. Însă "podul aerian" de la Washington către Orientul Mijlociu din ultima săptămână, plus recentul acces gratuit la Starlinkul lui Elon Musk ridică serioase semne de întrebare, mai ales în condiţiile în care Iranul îi ajută pe ruşi în Ucraina încă de la începutul războiului.

Evident, revine pe listă şi Groenlanda, "dragoste" mai veche a lui Trump, de care-şi aduce aminte din când în când, în vremuri de prea multă linişte planetară. Uriaşa insulă arctică, cu o suprafaţă de aproape zece ori cât România, are doar 50.000 de locuitori şi n-a părut să fie interesantă pentru nimeni până acum, în ciuda bogăţiilor minerale cunoscute ale subsolului său, pentru că valorificarea acestor rezerve nu este deloc facilă, din cauza climei, iar costurile de exploatare ar putea depăşi în cele din urmă beneficiile. Şi-atunci? Explicaţia e mai mult decât simplă şi devine evidentă dacă rotim un pic planiglobul lui Mercator (apropo, pe hărţile geografului flamand, care a trăit acum 500 de ani, apare o Groenlandă "verde", deşi insula nu fusese "descoperită" oficial de către europeni) şi îl centrăm la Polul Nord. Surpriză, Groenlanda devine "buricul" lumii, iar cel mai scurt traseu dintre nord-vestul extrem de nuclearizat al Rusiei şi foarte populata coastă de est a Americii trece fix prin mijlocul insulei ce aparţine acum (încă) Danemarcei. Şi ar fi locul ideal de lansare a unor rachete balistice de interceptare, în caz că... vă lipsea legătura cu urs(s)ul moscovit.

Joc de echipă mare, buget de echipă mică

Victoria senzaţională obţinută sâmbătă seara în Giuleşti, în faţa Rapidului, liderul la zi al campionatului, a reprezentat o mare surpriză pentru amatorii de fotbal... care n-au văzut meciul.

Pe teren, în ciuda diferenţei de poziţii în clasament şi a pronosticurilor "specialiştilor", cei care au condus jocul şi au dat permanent tonul au fost fotbaliştii Oţelului, a căror evoluţie a fost cu o clasă peste mult mai bine cotaţii jucători ai giuleştenilor. Practic, nu victoria gălăţenilor a impresionat, pentru că surprize s-au mai văzut în fotbal, ci maniera în care a fost obţinută, la capătul unui joc controlat aproape în totalitate, cu excepţia a 15-20 de minute din repriza secundă, când gazdele au pus ceva presiune la poarta Oţelului, fără a avea însă mari realizări.

Dincolo de succesul de sâmbătă şi evoluţia entuziasmantă a echipei pregătite de Laszlo Balint, publicul gălăţean rămâne cu un mare regret. Formaţia de la malul Dunării nu reuşeşte să adune în jurul ei suficienţi sponsori, care să-i asigure stabilitatea financiară necesară performanţei. Fundaşul Paul Iacob, autor al unui gol de manual, o "folha seca" cum rar se vede pe stadioanele româneşti, chiar s-a plâns, la interviurile de după meci, că jucătorii Oţelului n-au mai fost plătiţi de ceva vreme. Şi chiar dacă promisiunile conducătorilor clubului că salariile vor fi achitate în această săptămână se vor adeveri, nesiguranţa în privinţa banilor rămâne o problemă majoră a grupării gălăţene. Şi nu de ieri, de azi. Este clar că suma alocată Oţelului de Primărie nu este suficientă pentru o performanţă de vârf, iar sponsorii nu se înghesuie, în ciuda faptului că firme cu bani există destule în Galaţi.

Acest lucru a dus, în vară, la pierderea întregii osaturi a echipei care se conturase în sezonul trecut, în prim-plan cu Cisotti, ajuns să fie unul dintre cei mai buni jucători de la FCSB, împreună cu care au plecat Maciel, Teles, Miguel Silva, Bourard, Cisse, Stevanovici, Maftei, Tănasă, ca să-i amintim doar pe titulari.

Iar acum, în pauza de iarnă, sunt posbile din nou plecări, evident dintre jucătorii care au impresionat inclusiv în Giuleşti. Primul vizat este căpitanul Lameira, aflat anul trecut în umbra lui Cisotti, care a explodat în acest sezon în primul rând prin viziunea jocului, urmat de Joao Paulo, jucător calificat la Mondiale şi a cărui cotă a crescut exponenţial. Se pare că există oferte şi pentru Nuno Pedro, Conrado sau Paulinho.

Drept urmare, este posibil să urmeze o nouă reconstrucţie. Întrebarea este până când! Pentru că suporterii gălăţeni chiar îşi doresc o nouă performanţă, mai ales că de la titlul din 2010-2011 a trecut ceva vreme...

Combinatul aşteaptă o decizie, până nu se ofileşte de tot

Combinatul siderurgic a început, miercuri, plata salariilor restante pe luna octombrie şi, conform unor surse din cadrul companiei, toţi angajaţii vor primi în zilele următoare aceşti bani. Problema este, însă, că de-acum încolo, în lipsa unor decizii clare la nivel guvernamental, nu vor mai fi fonduri pentru plata salariilor. Iar de la Palatul Victoria nu se mai aude nimic de o bună bucată de vreme, deşi comitetul interministerial înfiinţat cu mare tam-tam se face că lucrează de peste două luni. Fără niciun rezultat, până în momentul de faţă.

Mai mult, şi vocalul administrator concordatar Remus Borza, care dădea des informaţii despre ceea ce se întâmplă la Liberty şi despre scenariile de salvare a combinatului gălăţean, pare să fi amuţit de la o vreme. Cel mai probabil, tăcerea sa este determinată de faptul că niciuna dintre variantele pe care le-a propus până acum nu a primit acceptul guvernului, care pare să aibă o viziune proprie de restructurare, destul de diferită, chiar dacă în esenţă ambele părţi sunt de acord cu salvarea industriei siderurgice gălăţene.

Nu mai există veşti nici despre mult-lăudatul contract de tolling (închirierea capacităţilor de producţie), prin care s-ar putea relua destul de rapid activitatea şi asigura astfel plata salariilor, deşi discuţii în acest sens există de câteva luni bune.

Ultimele informaţii "scurse" din Liberty spun doar că până pe 10 decembrie trebuie votat un nou plan de re­struc­turare, astfel încât în ianuarie sau februarie 2026 să poată fi organizată licita­ţia pentru vânzarea afacerii de bază. A "răsuflat" şi preţul de pornire, circa 670 milioane de euro, destul de sus faţă de evaluarea minimă a Combinatului, care este de 420 milioane de euro.

Dincolo de toate deficienţele de comunicare şi amânarea unei decizii, e clar că siderurgia gălăţeană este încă destul de atractivă, pentru că s-au înmulţit cei interesaţi să participe la licitaţie. Alături de Umbrărescu, ucraineanul Ahmetov, indianul Jindal şi turcii de KMC, nume care s-au tot vehiculat în ultimele luni, au mai apărut două alternative. Ambele sunt determinate de "frâna" pe care Comisia Europeană a decis să o pună dumpingului de oţel asiatic, iar marii producători din această parte a lumii au nevoie de un "cap de pod" pe continent. Cei doi noi pretendenţi sunt grupul irakian Galiawa (Van) şi chinezii de la Delong, semn clar că "mireasa" gălăţeană încă atrage multe priviri. Numai să fie şi guvernul dispus "să-i dea mâna", până nu se ofileşte!

Măsuri aplicate, măsuri anunţate

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a dat, joi, aviz negativ pentru reforma pensiilor magistraților. Avizul este doar consultativ şi Guvernul poate continua procedura de adoptare a legii prin asumarea răspunderii, însă a ratat termenul de 28 noiembrie, astfel că este foarte posibil ca România să piardă 231 milioane de euro din alocările Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). În acelaşi timp, miercuri, Consiliul de Supraveghere al Hidroelectrica a anulat procesul de numire a unui director general al companiei, obligaţie asumată de România pentru a primi alte 227 milioane de euro prin PNRR. Cu toate acestea, ministrul Finanţelor susţine că analiza Comisiei Europene a fost "îngheţată", iar evaluarea va fi făcută în primăvară, astfel că există totuşi şanse ca banii să nu fie pierduţi. În total, este vorba de circa 800 milioane de euro, sumă legată de îndeplinirea unor jaloane care ţin de modernizarea ţării.

Dincolo de toate rateurile şi negocierile bruxelezo-dâmboviţene, un lucru este cert, reforma structurală majoră pe care România s-a angajat să o facă bate pasul pe loc, iar semnalele pozitive primite de la agenţiile de rating şi de la Comisia Europeană se bazează deocamdată doar pe creşteri de taxe pentru firmele mici şi cetăţenii de rând, "greii" politicii, justiţiei şi administraţiei nefiind atinşi până acum absolut deloc, deşi de la majorarea TVA din vară au trecut deja patru luni, în care s-a tot discutat şi negociat cum să fie tăiate posturi în ministere, primării şi agenţii, să fie eficientizată colectarea fiscală, să fie reduse cheltuielile statului... Nu s-a întâmplat însă nimic, nici sub ameninţarea pierderii fondurilor europene, iar în aceste condiţii presiunea fiscală continuă să crească şi probabil va exploda anul viitor, pentru că reducerea deficitului bugetar, şi ea asumată în faţa Comisiei Europene, nu va putea fi susţinută doar din creşteri de taxe aplicate "prostimii".

În acest cadru, Iancu Guda, noul consultant pentru reformă al Guvernului, este foarte supărat pe analiştii care critică măsurile luate de premierul Bolojan şi se preface că nu vede nicio diferenţă între măsurile deja aplicate pentru românii de rând şi măsurile doar anunţate pentru clasa de sus. Într-un scurt joc de cuvinte, IUDA mediului privat, devenit RUDA guvernului, GUDA vrea să inducă DUDA că NUDA realitate a României nu e BUDA. LUDĂ!