Ne-am luat ţara înapoi, ce facem cu ea

Bucurie maximă, ne-am luat din nou ţara înapoi! Întrebarea e ce facem cu ea. Vocea străzii s-a dovedit foarte puternică, dar acum, în momentele de după, pare uluită de victorie şi, mai ales, extrem de incoerentă. Au apărut deja o mulţime de revendicări utopice sau care încalcă flagrant orice norme democratice. Şi pe care lumea le sprijină şi le crede realizabile, doar pentru că sună bine. Din păcate, nu-i deloc aşa.
Este, evident, nevoie de o resetare a actualei clase politice, dar o generaţie de lideri care să poată prelua din mers conducerea unei ţări nu poate să apară peste noapte. Iar o schimbare de mentalitate la nivel colectiv e practic imposibilă în mai puţin de o generaţie.

În fapt, toată lumea vrea o schimbare, dar nimeni nu este, la nivel individual, dispus să se schimbe. Acuzăm şpaga la nivel instituţional, dar ne bucurăm când îi plătim şoferului de autobuz doar jumătate din preţul biletului. Înfierăm faptul că oamenii politici nu respectă regulile, dar trecem cu nonşalanţă strada când semaforul e roşu. Incriminăm traficul de influenţă la nivel înalt, dar ne întrebăm prietenii dacă n-au o "intrare" la doctorul de care avem nevoie. Nu cerem bonul fiscal nici dacă putem fi premiaţi pentru asta, dar ne revoltăm când vreun comeciant este prins cu mâţa-n sac şi scos ţap ispăţitor. Deplângem subfinanţarea sistemului cronică a de învăţământ, dar îi plătim la negru copilului ore de pregătire. Ţipăm că autorităţile nu sunt în stare să pună la punct un sistem funcţional de colectare selectivă, dar aruncăm gunoiul în tronsonul blocului, direct de pe geamul de la baie. Ne lamentăm că trăim într-un oraş mizerabil, dar scăpăm chiştocul ţigării pe jos, fără nicio remuşcare. Şi exemplele pot continua. Aproape la infinit...
Până la urmă, şi această mişcare civică se va solda, ca şi altele din ultimii ani, cu o trecere a liniei a doua de politicieni în linia întâi. Asta nu rezolvă, însă, pe termen lung, aproape nimic. Pentru a realiza o schimbare reală trebuie să ne schimbăm în primul rând pe noi. Şi până nu vom fi conştienţi de asta şi dispuşi să o facem nu vom reuşi decât să organizăm din când în cand spectacole stradale frumoase, dar total ineficiente. Şi, o dată sau de două ori pe an, ne vom lua ţara înapoi, deşi nici n-am realizat cine şi când ne-a subtilizat-o de sub nas!