Consilierii judeţeni vor trebui să voteze luni proiectul "Aprobarea
oportunității proiectului major de investiții Aeroport internațional în
județul Galaţi". Logic, toată lumea va spune da, pentru că, evident,
toţi ne dorim aeroport.
De fapt, însă, votul vizează doar efectuarea a două studii, unul de fundamentare şi altul de prefezabilitate, pentru care va
plăti Consiliul Judeţean, ca şi pentru cele două studii de trafic,
realizate în toamna trecută, care au costat în jur de 40.000 de euro.
Paşi procedurali necesari, nu zic nu, dar surpriza vine la punctul 3,
unde se precizează clar că aeroportul ar urma să fie construit în
parteneriat public-privat (PPP). Asta deşi toţi oficialii care au trecut
în campania electorală pe la Galaţi au promis alocarea de fonduri
guvernamentale sau europene pentru aeroport.
De-aici încolo
începe destrămarea visului de a avea aeroport la Galaţi. Metoda PPP este
patentată deja la nivelul actualului guvern pentru toate marile
proiecte de infrastructură pentru care nu există bani. Şi putem aminti
aici aeroportul Bucureşti Sud, canalul Siret - Bărăgan, complexul de
schi din Munţii Făgăraş, amenajarea pentru navigaţie a râurilor Argeş şi
Dâmboviţa, autostrada Bucureşti - Lugoj, autostrada Tg. Neamţ - Iaşi,
calea ferată de mare viteză Bucureşti - Craiova - Timişoara - Cluj,
hidrocentrala de la Turnu Măgurele - Nicopole şi, cu voia dumneavoastră,
spitalul regional Galaţi - Brăila, alături de multe altele. Investiţii
în valoare totală de câteva zeci de miliarde de euro, imposibile pentru
un buget aflat cam pe butuci.
Să revenim însă la PPP şi la
problemele lui. La nivelul întregii Europe, se fac astfel de proiecte în
valoare de 10-15 miliarde anual, deci sistemul PPP funcţionează, chiar
dacă nu la dimensiunea dorită de Guvernul României. La noi, însă, în cei
30 de ani de democraţie originală, s-a realizat un singur proiect PPP,
de o valoare minusculă (10-12 milioane de euro) - parcarea subterană de
la Universitatea din Bucureşti.
În esenţă, parteneriatul
public-privat presupune ca un investitor să construiască pe banii lui,
urmând ca apoi să-şi recupereze sumele cheltuite din ceea ce produce
respectivul obiectiv (taxe de drum, venituri turistice, etc).
Să presupunem că ar exista un astfel de investitor pentru aeroportul de
la Galaţi, care din punct de vedere economic nu este rentabil, pentru că
altfel ar fi fost la fel de mulţi amatori de a-l construi ca în cazul
supermarketurilor. Trebuie precizat în context faptul că, într-un
răspuns dat la o întrebare a senatorului Stângă, Consiliul Judeţului
spunea, acum două săptămâni, că NU a fost identificată o sursă de
finanţare pentru construcţia aeroportului.
Pe de altă parte,
conform specialiştilor, un aeroport devine rentabil la peste 800.000 de
călători pe an. În acelaşi timp, studiul plătit de CJ anul trecut
avansează această cifră de trafic pentru Galaţi în anul 15 de
funcţionare. Aşadar, investitorul minune trebuie să vină cu banii de
construcţie (cel puţin 100 milioane de euro), trebuie să suporte
pierderile de funcţionare timp de cel puţin 15 ani şi abia după aia să
spere că-şi va recupera sumele cheltuite. Adică peste câteva zeci de
ani! E mult prea mult pentru orice investitor, oricât ar fi el de potent
financiar. Poate doar vreo dinastie gen Rockefeller să se încumete la
aşa ceva, cu speranţa că nepotul investitorului va scoate cândva ceva
profit!
Concluzia ar fi una singură: aeroportul de la Galaţi nu
se va face prin PPP, aşa cum vor vota luni consilierii judeţeni.
Aeroportul este extrem de necesar Galaţiului, asta-i clar, dar el
trebuie privit ca o investiţie de dezvoltare a zonei, iar banii trebuie
alocaţi de Guvern sau atraşi din fondurile europene de dezvoltare
regională. Până atunci, nu vom face decât să plătim studii peste studii
(şi suntem experţi în asta) şi să visăm în continuare la prinţul pe cal
alb care să ducă Galaţiul în Europa.
miercuri, septembrie 25, 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu