Pacea olimpică, un concept rămas fără adepţi

Vineri, 26 iulie, va avea loc ceremonia de deschidere a celei de-a 33-a ediţii a Jocurilor Olimpice de vară, competiţie care se va desfăşura pentru a treia oară la Paris. Şi-au anunţat participarea peste 10.500 de sportivi din circa 200 de state, care se vor întrece la 32 de sporturi. Disputele au început de fapt de miercuri, 24 iulie, pentru că unele discipline nu s-ar fi putut încadra în cele 17 zile ale Olimpiadei.

Olimpiada reprezenta de fapt, în viziunea anticilor, intervalul de patru ani dintre două ediţii ale Jocurilor Olimpice, însă astăzi cei doi termeni au devenit cumva sinonimi. În Antichitate, cu o lună înainte de începerea jocurilor, încetau toate conflictele politice şi militare între oraşe (instituindu-se aşa-numita "pace olimpică"), regulă care s-a respectat cu sfinţenie aproape 1.200 de ani (776 î.C - 393 d.C.), cât timp s-au desfăşurat fără întrerupere Jocurile Olimpice în Grecia Antică, adică de-a lungul a nu mai puţin de 293 de ediţii. Mai mult, ritualul Jurământului garanta pedepsirea celor care nu respectau "pacea olimpică", însă nu există dovezi că acest concept a fost încălcat vreodată.

Pe lângă perioada antică, cei 128 de ani de întreceri moderne (33 de ediţii) par o glumă, la nivelul istoriei. Şi totuşi, principala regulă a Jocurilor Olimpice, cea de a fi oprite războaiele de orice fel, nu se mai aplică în vremurile noastre. Dovadă că ne-am "modernizat", nu-i aşa? Ba chiar, în acest scurt interval, trei ediţii ale Olimpiadei (cele din 1916, 1940 şi 1944) au fost anulate din cauza războaielor. Multe altele au "beneficiat" de boicoturi (1956, 1976, 1980, 1984), unele masive, tot din cauza conflictelor armate de pe glob. În plus, au existat episoade de violenţă extremă şi chiar atentate sângeroase (1972, 1996), care au îndoliat un eveniment ce prin tradiţie este menit să celebreze pacea.

Iar Olimpiada din 2024 se desfăşoară tot într-o lume aflată în război. Invazia Ucrainei de către Rusia şi războiul dintre Israel şi palestinieni sunt cele mai mediatizate, dar conflicte mai mult sau mai puţin mocnite mai sunt destule pe glob (Siria, Yemen, Africa), aşa că dictonul roman "Când armele vorbesc, muzele tac" pare mult mai potrivit pentru aceste Jocuri decât "învechita" pace olimpică.

Şi totuşi, ediţie după ediţie, omenirea speră că flacăra olimpică ne va lumina calea spre o lume mai paşnică şi vom reuşi cândva să revenim la vechea tradiţie a armistiţiului olimpic. Organizaţia Naţiunilor Unite a impus chiar, în 1993, reintroducerea acestui concept pe perioada Jocurilor Olimpice moderne, însă iniţiativa a rămas fără ecou. Poate din 2028...

Copiii de 10 care nu ştiu cât fac 2+2

Absolvenţii claselor a VIII-a au susţinut examenele contând pentru Evaluarea Naţională, rata de promovare fiind în judeţul Galaţi de 79,2%. În cifre absolute, 3.054 de elevi gălăţeni au luat cel puţin media 5.00, din cei 3.854 prezenţi la examene (şi 4.069 care au finalizat cursurile gimnaziale). Rezultatul este unul bun, care ne plasează printre cele mai bune judeţe din ţară.

Cu toate acestea, la o simplă parcurgere a rezultatelor afişate de Ministerul Educaţiei, sar în ochi diferenţele foarte mari dintre mediile obţinute la clasă în timpul gimnaziului şi notele de la examenele de Evaluare. Şi nu sunt excepţii, ca să poţi presupune că unii elevi s-au pierdut cu firea în faţa foii de examen şi n-au reuşit să se ridice la nivelul de la clasă. Nu, anomaliile sunt atât de multe - sute, dacă nu mii! - încât singura explicaţie este că notarea de la clasă este mult, mult umflată faţă de ceea ce ştiu de fapt elevii.

Iată câteva exemple luate pur şi simplu la întâmplare. Elevii cu media de la Evaluare 6.20 au obţinut în cei patru ani de gimnaziu medii de 9.79, 9.50, 9.43, 9.41, 9.24, 9.02, 8.98, 8.96 şi aşa mai departe. A doua pagină pe care am nimerit-o a fost cea cu media de examen 4.92, deci elevi care nu au obţinut note de trecere. Aceştia au mediile din gimnaziu 8.99, 8.89, 8.83, 8.48, 8.39, 8.30 şi 8.20. Note de elevi buni şi foarte buni, nu-i aşa? Iar exemplele pot continua cu zeci de pagini în care situaţia este asemănătoare, cu diferenţe "normale" de 3-4 puncte între media din gimnaziu şi nota de la Evaluare. Şi nu, copiii nu sunt preponderent de la ţară, aşa cum aţi putea presupune, cel puţin jumătate sunt de la şcoli din oraş. De altfel, o profesoară îmi mărturisea recent că directoarea nu le dă voie să pună note sub 8, ca "să nu strice prestigiul" şcolii.

Ministerul a sesizat această situaţie anormală, care ducea la perturbări grave ale ierarhiei de admitere la liceu, astfel că a renunţat, de anul trecut, la media din gimnaziu, iar repartizarea la clasa a IX-a se face acum doar pe baza notelor de la Evaluare. Asta a rămas însă singura măsură, pentru că notele de la clasă continuă să crească precum Făt-Frumos, în timp ce primul examen îi dărâmă rapid de pe soclu pe elevii "eminenţi" care nu ştiu cât fac 2+2, pentru că, între timp, şi dificultatea subiectelor de examen s-a redus atât de mult încât pentru obţinerea unei note de 5 trebuie să ai cunoştinţe cam de nivelul clasei a IV-a.

Ne mirăm apoi că suntem ultimii în Europa la testele PISA, care demonstrează fără dubii că jumătate dintre elevii români de clasa a VIII-a sunt analfabeţi funcţional şi n-au nici urmă de raţionament logic. Oare cui foloseşte această raportare de elevi geniali la hectar, când de fapt adevărul e mai mult decât sumbru?