Cineva a furat săgeata şi a ascuns cheia

După rezultatul obținut de PNL Galaţi la alegerile locale din iunie, din categoria "ridică-mă la cer", da' pe invers, s-a tot bătut monedă pe schimbarea conducerii, considerate de cei mai mulţi vinovată pentru eşec. S-a vorbit şi s-a scris în gol mai bine de două luni, de regulă fiecare în bula proprie de pe internet sau în bisericuţele pe care cei mai vechi şi mai puţin deprinşi cu tehnologia le au din plin. De altfel, se povesteşte că liberalii din Covurlui sunt experţi în bârfit pe la spate şi săpat groapa colegilor de partid încă de pe vremea când statuia de pe faleză mişca şi punea ţara la cale. Rezultatul a fost cel logic, nu s-a întâmplat nimic.

Pe la jumătatea lui august, senatoarea Nicoleta Pauliuc a descins în capitala Moldovei de Sud cu patalama de la statul major şi, după primele întâlniri loco, ne-a asigurat că de la Bucureşti, sau cel puţin de pe terenurile sale de lângă, PNL Galaţi se vede ca "o structură cu un potenţial politic şi electoral uriaş". Potenţial care şi-a arătat mai mult nulul decât faza prin cele 7.000 de voturi (8,5%) obţinute la Consiliul Local, că de împământarea de 4.500 (5,2%) de la Primărie parcă mi-e şi jenă să mai amintesc! Cât despre liderul judeţean al liberalilor, acesta aproape că a fost mângâiat părinteşte pe creştet, nu pus la colţ pe coji de nucă, aşa cum se aşteptau votanţii ăia mulţi de dreapta care anul ăsta n-au mai plecat pe fenta de stânga.

Două săptămâni mai târziu, biroul judeţean a fost dizolvat şi conducerea interimară a fost preluată fix de acelaşi lider, căruia abilitatea de a se învârti cu succes prin politica autohtonă nu i-a adus şi priză la public. Pe principiul făcut nemuritor de Caragiale, "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimica!", dus, iată, la perfecţiune de deciziile care taie-n carne... flască ale liberalilor.

Între timp, "naşa bogătaşa" de Ilfov s-a întors la Bucureşti, pentru că trebuia să facă o recenzie la cartea în care generalul povesteşte cum a plecat din Pleniţa pe jos (sau cu CFR-ul, nu e foarte clar) şi a ajuns la Nassiriya la fix un an după ce se dăduse lupta aia care-o să intre în manualele de istorie în caz că...

Alegerile se apropie însă rapid, iar prin alte partide, mult mai disciplinate electoral, s-au stabilit deja candiaţii şi a început curăţarea lor de mucegaiurile prinse în fostele legislaturi. La PNL Galaţi, în schimb, e linişte şi pace, fiecare îşi vede de sinecurile lui ca până acum, de făcut şi refăcut bule şi bisericuţe sau de căutat sprijin pentru un loc eligibil (vorba vine!) pe viitoarele liste parlamentare.

De altfel, anectodic vorbind, de şeful liberalilor gălăţeni s-a auzit prima dată în urbe după ce a schimbat broasca de la biroul fostului lider al partidului şi i-a dat clanţă celui care-l promovase şi sprijinise. De data asta, s-ar părea că a furat săgeata liberală cu totul şi a ascuns cheia! Cheie despre care un băiat de la BEC susţine că i s-a arătat pe fundul unei urne de vot cam goale!

Începe şcoala condusă de ciolaci, ciuci şi clauşi

Sună iarăşi clopoţelul! De fapt, habar n-am dacă obiceiul acesta desuet se mai menţine în şcolile dotate cu table inteligente, calculatoare de ultimă generaţie şi sisteme audio performante

Cel puţin aşa se laudă autorităţile că sunt dotate clasele în toate şcolile recent modernizate, deşi părinţii elevilor susţin că multe dintre echipamentele necesare lipsesc şi se cumpără din arhaicul fond al clasei, desfiinţat de jure de foarte multă vreme, însă mutat de facto pe grupurile de whatsapp.

Numai la nivelul municipiului există, conform Primăriei, 45 de unităţi de învăţământ complet modernizate, iar în alte zeci se realizează an de an lucrări de întreţinere şi reparaţii. Cu toate acestea, deşi ni se spune că se investeşte masiv de o grămadă de vreme, avem încă zeci de şcoli şi grădiniţe în situaţia de a începe şcoala pe bază de semnătură, pentru că nu pot primi autorizaţie sanitară sau de securitate la incendiu. Mai mult, pe la ţară există şi şcoli fără apă curentă! Iar situaţia asta se perpetuează de ani de zile, fără să se vadă prea multe îmbunătăţiri, în ciuda declaraţiilor pompoase despre zecile de milioane de euro investite pentru "a le oferi copiilor noştri un viitor mai bun". Oare nu cu şcolile şi grădiniţele cu probleme trebuia începută modernizarea? Sau e mai simplu să modernizezi ce ai reparat anul trecut, pe sistemul alţi bani, altă distracţie? Şi, obligatoriu, cu aceleaşi firme abonate la contractele de partid, pe care le câştigă... transparent, prin licitaţii publice. Doar nu credeţi că în România se întâmplă altfel?

Şi elevii primesc, teoretic, ajutoare din toate părţile, de la donaţii de ghiozdane şi rechizite, la "cornul şi laptele" imposibil de mâncat, plus burse de toate felurile. Rezultatul concret este însă că din ce în ce mai mulţi copii abandonează şcoala foarte de timpuriu (după clasa a VIII-a, cei mai mulţi), în ciuda învăţământului obligatoriu de 13 ani (Ghinion!, vorba cuiva important din România Educată), perioadă care este printre cele mai lungi din Europa. Iar cei care termină şcoala au dificultăţi din ce în ce mai mari să înţeleagă un text scris sau să facă un raţionament simplu. Avem şi vârfuri, e drept, copii care câştigă medalii internaţionale, dar meritul şcolii în cazul lor este în general doar că sunt înregistraţi acolo.

Ar mai fi foarte multe de spus despre şcoala românească, dar a sunat clopoţelul că mi s-a terminat spaţiul... Succes, copii, în noul an şcolar! Şi s-aveţi parte ca din şcoala asta imperfectă, deşi se vrea perfect compusă, să iasă generaţii mai mult ca perfecte, care să vă asigure un viitor mai bun decât prezentul pe care ni-l oferă nouă ciolacii, ciucii şi clauşii care ne înconjoară.