Statistica pulimii

O cifră găsită astăzi în căutările mele pe net indică faptul că populaţia Galaţiului se cifrează la 249.400 de locuitori, conform unui document al Institutului Naţional de Statistică (INS), care invocă date de la 1 ianuarie 2014. Am preluat textul şi mi-am aruncat ochii la postul de deasupra, din luna mai, unde scria negru pe alb că populaţia Galaţiului la acelaşi 1 ianuarie 2014 era de 286.165 de locuitori!

Iniţial, înainte să consult datele de referinţă, m-am gândit că depopularea Galaţiului este un fenomen normal, date fiind condiţiile socio-economice locale, deşi diferenţa dintre cele două cifre, de aproape 37.000 de locuitori, mi s-a părut cam mare.
Când am studiat un pic mai atent cele două coloane de cifre, am observat că în cazul tuturor oraşelor mari ale ţării sunt diferenţe uriaşe, în plus sau în minus (Cluj +20.000, Iaşi -31.000, Timişoara +16.000, Craiova -25.000, Braşov -22.000, etc), deşi data de referinţă (1 ianuarie 2014) este anunţată ca fiind aceeaşi.
Păi dacă două documente făcute publice, la numai câteva luni distanţă, de singurul organism naţional abilitat oficial prezintă asemenea discrepanţe, care nu sunt credibile absolut deloc, oricât de îngăduitor ai fi, nu rezultă practic decât la un singur lucru: cifrele Statisticii (sau măcar unele dintre ele) sunt scose din burtă!
Iar dacă la capitolul numărării pulimii, unde cu puţină atenţie ne putem da seama de aberaţiile prezentate drept realitate, INS-ul îşi permite să facă asemenea măgării, nici nu vreau să-mi închipui ce se întâmplă în cazurile în care observatorul neutru nu are nicio posibilitate intuitivă de control, gen producţii, investiţii, salarii. Nu cumva tocmai de-aia nu ne dăm seama cât de bine trăim în ţara asta în care totul creşte şi înfloreşte?