Un popor fără cultură este uşor de manipulat

Ordonanţa austerităţii 2023, care se coace de zor prin catacombele de la Palatul Victoria, ar putea (re)aduce instituţiile de cultură din toată ţara în dezastruoasa situaţie prin care au mai trecut acum vreo zece ani, după o altă ordonanţă la fel de stupidă elaborată de Guvernul Boc în 2010.

Pentru cine nu-şi mai aminteşte acel episod deloc de reţinut, să spunem că se ajunsese în situaţia în care teatrele, de exemplu, nu (prea) mai aveau angajaţi artişti, ci numai funcţionari publici, cea mai mare parte a actorilor, păpuşarilor, balerinilor, coriştilor sau instrumentiştilor fiind "pasaţi" unei fundaţii, în care se mai regăseau bibliotecari, muzeografi şi chiar sportivi. Respectiva fundaţie a fost "găselniţa" născocită de municipalitatea gălăţeană pentru a salva cât de cât personalul teatrelor, pentru că au existat localităţi unde instituţiile de cultură s-au desfiinţat pur şi simplu sau au fost (multi)decimate. Ca exemplu concret, să amintim că Teatrul Muzical rămăsese cu numai 37 de angajaţi, în majoritate "afoni", la fundaţie ajungând nu mai puţin de 200 de oameni, practic toţi cei cu veleităţi artistice. Şi "iarna" teatrelor gălăţene a durat destul de mult timp, abia prin 2017 reuşindu-se restaurarea completă a organigramelor artistice.

Din păcate, de data aceasta, primăriile nu vor mai avea probabil niciun cuvânt de spus în restructurarea ciolacă, iar un compromis de genul celui de atunci nu mai pare posibil. Aşa că n-ar fi deloc exclus ca în viitoarea operă pe care veţi dori să o ascultaţi să vedeţi pe scenă contabili, jurişti şi personal TESA lătrând unii la alţii pe o muzică mai mult decât gheboasă!

Dincolo de rictusul acestei glume amare, un lucru e cert, iar guvernanţii îl ştiu prea bine şi încearcă să-l speculeze neîncetat: un popor fără cultură este un popor uşor de manipulat. Acest adevăr fundamental a fost rostit acum mai bine de 250 de ani de marele filosof Immanuel Kant, însă este valabil de când lumea. Marii lideri ai ţărilor nebananiere au înţeles pe deplin acest lucru şi au lăsat cultura în pace, însă la noi tot felul de şefi şi şefuleţi aflaţi vremelnic la butoane şi-au băgat nasul şi pixul în domeniu, deşi n-aveau niciun fel de competenţe.

Influenţa culturii a rămas însă la fel de puternică şi aşa va fi multă vreme de-acum încolo, chiar dacă, din când în când, câte-un guvern mai tragicomic decât altul fură notele de pe portativ sau schimbă replicile pieselor. Lumea oricum le ştie pe dinafară, ca-n clasicul "Fahrenheit 451", iar uitarea se va aşterne doar peste numele celor ce semnează ordonanţe prin care speră să manipuleze nu un popor, ci însăşi natura umană.