Cine plăteşte nota?

Acum câteva zile, agenţia Fitch a anunţat revizuirea la negativ a pespectivei ratingului României, în acelaşi timp cu menţinerea ratingului propriu-zis la BBB-, treapta cea mai nefavorabilă din zona acceptabilă pentru investitori. Trebuie spus că acest BBB- se află imediat deasupra ratingului "junk" (gunoi), iar perspectiva negativă (de scădere) duce România la un pas de deveni o ţară "interzisă" pentru afaceri. Potrivit Fitch, chiar dacă are un risc scăzut de insovabilitate, România are vulnerabilități financiare importante, printre care instabilitatea politică, deficitul bugetar foarte mare și creșterea în ritm susținut a datoriei externe.

O singură zi mai târziu, neînţelegerile coaliţiei proeuropene au confirmat instabilitatea politică de care amintea agenţia de rating. Toată lumea a început să se "retragă" pe rând de la guvernare, acuzând declaraţii pe care nişte oameni politici responsabili n-ar trebui să le facă nici în baia proprie, cu atât mai puţin în spaţiul public, mai ales în condiţiile ascensiunii extremismului peste tot în Europa şi necesităţii unirii eforturilor pentru stoparea lui.
În cele din urmă, pe dinafară a rămas doar USR, celelalte partide, PSD, PNL şi UDMR, reuşind să treacă peste vorbele "de duh" şi, foarte probabil, vor alcătui viitorul guvern. Unul de sacrificiu, cu o susţinere parlamentară minimă şi căruia 2-3 aleşi plecaţi în vacanţă mai devreme i-ar putea amâna numirea.

Mult mai important, dincolo de disputele politicianiste, noul guvern va avea misiunea de a stabiliza cumva dezmăţul bugetar din ultimii ani, care a dus deficitul la un nivel imprevizibil şi pentru cei mai pesimişti analişti. Faptul că în faţa României se află câţiva ani grei din punct de vedere economic este evident de multă vreme, însă dimensiunea reală a dezastrului a luat prin surprindere pe toată lumea, iar noul guvern va trebui să achite nota de plată.

Prima măsură de austeritate vehiculată este cea de amânare a creşterii pensiilor de la 1 ianuarie, decizie "urgentată" şi de respingerea de către Curtea Constituţională a impozitării progresive a pensiilor speciale, care mai face o gaură în bugetul şi-aşa cârpit cu chiu, cu vai. Nici vorbă de tăierea finanţării partidelor, de reducerea birocraţiei, de scăderea cheltuielilor statului, de eficientizarea colectării, de stoparea risipirii banilor publici pe borduri şi panseluţe, practic nu se va lua nicio măsură care să afecteze cumva clasa politică şi pe reprezentanţii săi de la vârf.

Ca de obicei, oamenii de rând sunt cei care vor plăti, deşi discursurile despre "am înţeles mesajul poporul" erau pe buzele tuturor politicienilor, imediat după alegeri. N-au înţeles nimic, se pare, iar cel mai grav este faptul că, de fapt, nici nu vor să înţeleagă, ci doar să tragă pe spuza lor cât se va mai putea, indiferent de consecinţe. Nota asta o va plăti poporul într-un final, dar pe următoarele s-ar putea ca românii să nu le mai poată duce. Sau să nu mai fie dispuşi...