Cine-ar fi mai bine să cumpere Combinatul?

Dincolo de ancheta pe care procurorii o desfăşoară la Combinat, care nu ştim când şi cum se va finaliza, problema stringentă a Galaţiului rămâne reluarea producţiei pe platforma siderurgică, în condiţiile în care alte câteva luni de inactivitate ar putea însemna sfârşitul.

Există în momentul de faţă trei oferte de preluare, chiar dacă la o eventuală licitaţie internaţională, variantă agreată de administratorii concordatari, ar putea apărea şi alţi amatori. Întrebarea este cine e cel mai potrivit investitor pentru Galaţi şi o să-i analizăm pe cei trei ale căror nume au fost făcute publice.

Dorinel Umbrărescu are marele avantaj că este român, un punct forte într-o ţară în care naţionalismul ia amploare pe zi ce trece. Faptul că nu are probleme cu banii, băncile făcând coadă la uşa lui când vrea un împrumut, este un alt atu important. De asemenea, la plusuri se poate adăuga faptul că îşi plăteşte foarte bine angajaţii, ba chiar a început să le construiască un... oraş. Este extrem de exigent, ce-i drept, ceea ce ar putea fi o problemă pentru siderurgiştii gălăţeni, care n-au mai muncit de vreun an şi jumătate. Şi de-aici încep minusurile, deloc de neglijat. N-a făcut niciodată oţel, iar faptul că se chinuie de un an să repornească combinatul de la Oţelu Roşu, care e cam cât o secţie a Liberty Galaţi, poate da de gândit. Mai mult, este cel mai în vârstă dintre cei trei investitori şi a început deja să-şi transfere afacerile către copiii săi, a căror pricepere în business nu a fost încă dovedită.

Ucraineanul Rinat Ahmetov pare să aibă, la prima vedere, numai atuuri. Este "oţelar" cu o mare experienţă metalurgică şi minieră, este foarte bogat, are la dispoziţie sute de muncitori specializaţi, pe care i-a salvat de la uzina distrusă din Mariupol şi i-a relocat în vestul Ucrainei, o bună parte din ei fiind chiar vorbitori de română din zona Bugeacului. În plus, dispune şi de resurse proprii de materii prime, aşa că probabil ar putea să reia producţia extrem de rapid. Dezavantajul este că ar putea activa la Galaţi doar până va finaliza reconstrucţia oţelăriei de la Piombino (Italia), preluată în această vară.

Indianul Naveen Jindal este şi el producător de oţel, are şi bani, dar are un dezavantaj care va conta enorm pentru gălăţeni - este indian! Chiar dacă Mittal a redresat practic combinatul, Gupta a "reuşit" să-şi anatemizeze ţara natală prin "ingineriile" care au adus Liberty în situaţia dezastruoasă de astăzi. Revenind la Jindal, acesta are şi un interes pe termen lung, deoarece cotele şi taxele pe care le va impune Comisia Europeană de anul viitor îl obligă practic să-şi găsească rapid un "cap de pod" în Europa, dacă nu vrea să iasă din joc. Iar Galaţiul, cu specialişti indieni şi un preţ accesibil, i-ar pica mănuşă!

Din păcate, dacă se va ajunge la licitaţie, probabil că nu vor conta decât banii, plătiţi şi/sau investiţi, deşi, evident, ar fi mult mai multe elemente de luat în calcul.

Uite pisica, Gupta!

Comunicatul Parchetului General despre delapidarea uriaşă realizată la Liberty Galaţi prin tranzacţiile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră a făcut valuri uriaşe la sfârşitul săptămânii, mai ales că a fost menţionată şi o implicare a ruşilor de la Gazprom.

Nu este prima şi cu siguranţă nu va fi nici ultima oară în România când descinderile mediatizate ale procuorilor sunt mult mai spectaculoase decât rezultatul final al anchetei. Publicul larg rămâne cu impresii frumoase despre cum se stârpeşte corupţia la noi, chiar dacă procesele se finalizează de multe ori doar cu pedepse cu suspendare sau chiar cu achitări în baza diverselor tertipuri bine ascunse prin legislaţie.

Revenind la Combinat, despre tranzacţiile respective cu certificate de carbon s-a scris în presă încă de prin 2021, la momentul respectiv fiind menţionat directorul de atunci drept "artizan" al afacerii, director care a căzut alcaponian, imediat după aceea, în urma unei "găinării" cu tablă.

Cât despre "ingineriile financiare" ale lui Sanjeev Gupta, acestea sunt binecunoscute încă de la momentul preluării combinatului gălăţean, iar de atunci au început să fie demascate peste tot în lume, patronul Liberty fiind cercetat în mai multe ţări. Omul nu este şi n-a fost niciodată "oţelar", precum fostul Mittal sau poate viitorul Jindal, ci un "contabil" foarte inventiv, aflat mereu cu un pas în faţa legilor şi anchetatorilor.

Şi dacă toată povestea era cunoscută de o bună bucată de vreme, de ce a explodat tocmai acum? Mai ales că, de fapt, statul român n-a pierdut nimic în tranzacţiile cu certificate puse la cale de Gupta, însă s-a văzut acum, din cauza lor, în faţa perspectivei de a nu-şi mai putea recupera împrumuturile acordate prin EximBank. Ca o paranteză, poate n-ar strica, în context, o vizită a procurorilor la respectiva bancă şi la ministerul care aprobă şi eliberează certificatele de carbon.

Revenind la subiect, nu cumva la mijloc este interesul statului de a-i plasa rapid combinatul unui cumpărător solvabil, de la care să-şi poată recupera banii? Iar acest lucru nu se poate face fără ca Gupta să-şi cedeze acţiunile, pentru că un eventual cumpărător al activelor gajate nu are ce face cu mormanul de fiare, fără să aibă şi documentele aflate în posesia actualului patron. Şi cum, cel mai probabil, Gupta nu este dispus să le cedeze, trebuie convins într-un fel sau altul! Iar pentru început i se "arată pisica", poate se sperie şi cedează p(i)sihic!