Ce-ar fi să avem doi primari? Aşa rezultă din sondaje

Toată lumea face sondaje, care mai de care mai optimiste.
Ciumacenco şi Durbacă susţin că au vreo 25%, Pucheanu, Stan şi Cristache se laudă cu minimum 20%, alţi trei candidaţi (Telegan, Aramă şi Comşa) speră la 10%, că altfel nu s-ar băga în cursă, ar mai fi 2-3 partide (M10, PRU, PND) care nu şi-au desemnat candidaţi, dar au convingerea că bat cam în acelaşi interval, eventual vor apărea şi câţiva independenţi de măcar 5%, plus că vreo 40% dintre alegători sunt nehotărâţi ce să aleagă dintre atâtea valori.
Cum, am trecut deja de 100%? Ba chiar se fac lejer 200%! Păi, în condiţiile astea, eu propun să alegem doi primari, poate-aşa iese şi oraşul ăsta din mocirlă!

O altfel de politică. De jos în sus

Într-o discuţie pe care am avut-o ieri, cineva m-a întrebat cum văd viitorul politicii româneşti. M-am abţinut să spun "sumbru", aşa cum mi-a venit pe limbă din prima, şi am încercat ceva mai concret: "Altfel. De jos în sus". N-am intrat în detalii, dar am să încerc s-o fac acum...
Până în acest moment, politica românească s-a bazat pe două mari tipuri de partide, de doctrină (să zicem!) şi de lider. Construcţiile care s-au realizat pe grupurile cu opţiuni tradiţionale, de stânga şi, respectiv, dreapta, au reprezentat şi vor reprezenta, în continuare, polii politici de bază, indiferent de cine au fost (sunt) conduse. Şi e normal să fie aşa, pentru că masa celor care se regăsesc în ideile socialiste/liberale este foarte mare.
Pe lângă acestea, în România au existat şi continuă să existe partidele de lider, care s-au coalizat în jurul unei personalităţi carismatice şi în cadrul cărora nu prea a contat de ce parte a eşichierului politic se aflau opţiunile membrilor. De la Vadim Tudor şi Dan Diaconescu la Traian Băsescu şi Monica Macovei, astfel de structuri sunt condamnate la o viaţă efemeră, care durează, mai mult sau mai puţin, doar atâta timp cât liderul cu pricina este în vogă. Dar unii lideri mor, alţii ajung la puşcărie, iar partidul lor se face praf în secunda imediat următoare. De obicei, votanţii acestora îşi găsesc repede un alt refugiu, cel mai adesea de aceeaşi natură. Ar mai fi de menţionat în această categorie, dar la "şi altele", partidele celor care se cred lideri, gen (în momentul de faţă) Mircea Geoană sau Bogdan Diaconu, dar care nu au suficient potenţial de a atrage masele.
Buuun, avem deci un partid mare de stânga, unul mare de dreapta (din ce în ce mai amestecate, în materie de doctrine, în ultima vreme, cu numeroase migrări dintr-o parte în alta) şi câteva mici ale unor şefi de trib. Ar mai fi vreo altă variantă de a face politică? Eu cred că da! Pentru că, să fim bine înţeleşi, democraţia presupune politică, nu există altă variantă, iar "nu fac politică" nu reprezintă o opţiune.
Deşi habar n-am dacă sunt original sau nu (şi nici nu mă interesează aspectul), o să vă expun ideea care mi-a trecut prin cap în secundele în care am căutat răspunsul de la care am pornit textul de faţă.
Ce-ar fi dacă această altfel de cale de a face politică n-ar mai începe de la vârf (clasicul model strâns uniţi cu toţii în jurul conducătorului iubit), ca tot ceea ce s-a făcut până acum, ci ar lua-o invers, de jos în sus? De la membru la lider. De ce un om care vrea să facă politică să fie nevoit să "adere", nu să construiască?
Şi eu sunt convins că se poate! Dacă măcar o parte din cei cărora "le pute" tot ce se întâmplă în oraşul ăsta ar încerca nu numai să critice, ci ar începe să se implice. Dacă s-ar dezvolta un nucleu de oameni care să vină cu propuneri şi soluţii practice (democraţia participativă are deja succes în multe locuri), să interacţioneze permanent cu autorităţile şi să ajungă să cunoască hibele "sistemului" atât de bine astfel încât să le poată remedia (nu sistemul în sine e problema, cred eu, ci oamenii care îl conduc), nu doar blama.
Să zicem că se poate realizea un astfel de nucleu în plan local (deşi e foarte greu, pentru că mai toţi vor vrea să fie lideri, e în firea noastră :P) care să cuprindă oameni din online, într-o primă fază. Odată demarat procesul undeva, cu succes, grupul "galateni.net" ( :D cu titlu de exemplu, trebuie să-i zicem cumva) va atrage iniţiative similare şi în alte părţi. Drept urmare, vor apărea "braileni.net", "constanteni.net", etc, grupuri care în final pot ajunge la un partid politic de nivel naţional, ale cărui obiective strategice să fie rezolvarea punctelor comune ale organizaţiilor locale. Iar un eventual lider executiv să fie ales (schimbat) periodic tot de jos în sus.
Şi chiar dacă iniţiativa rămâne în plan local ("desenele animate" cu denumiri asemănătoare existente la ora actuală în politica din Galaţi nu se pun) şi va reuşi să obţină câteva posturi de consilier, comunitatea respectivă nu va avea decât de câştigat. Va putea conta pe un grup politic care va face exact ceea ce îşi doresc cetăţenii locului, nu ce dictează Bucureştiul. Şi asta nu-i puţin lucru, în condiţiile în care parlamentarii (cel puţin la Galaţi) nu prea mai au tangenţă cu oamenii care i-au trimis să-i reprezinte.
Şi-acum, trezirea la realitate. Pentru cei ce se visează deja politicieni trebuie precizat că un astfel de proces este clar unul de lungă durată şi o eventuală participare la alegerile din vară e practic exclusă, pentru a nu compromite seriozitatea unei astfel de construcţii.
P.S. Oricine vrea să împrumute vreo idee din textul de faţă e liber s-o facă! O fi bine, o fi rău, numai cine încearcă se va lămuri!

Să punem lacăt pe supermarket

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, s-a dat în stambă astăzi, declarând că este pentru închiderea supermarketurilor în weekend, pentru a susţine economia românească!
Păi, bine, domnu' Nilă, parcă te-a pus Cioloş să te ocupi de agricultură, nu de comerţ. Asta înseamnă să ajuţi agricultura prin legislaţie, prin fonduri europene distribuite acolo unde trebuie, nu la mişto, ca acum, prin încurajarea asocierii fermierilor, prin stimularea sectoarelor care pot deveni competitive, prin eliminarea falşilor producători din pieţe (adică majoritatea, cu patalama obţinută pe şpagă de la instituţiile statului), etc. Dacă închizi magazinele concurenţei, nu creşte producţia, creşte specula (şi asta se vede, cu ochiul liber, la ţigări, unde piaţa neagră înfloreşte la fiecare majorare de taxe). Cică aşa e în Europa! Poate e, dar cauzele sunt cu totul altele, printre care salarii foarte mari în zilele libere, astfel că patronii îşi pun singuri lacătul pe uşă duminica. Astea cu programul de două ore sau circulaţia în duminica fără soţ seamănă a altceva. Şi n-a trecut chiar aşa de mult. Sau ţi-a plăcut perioada?
P.S. A doua zi... "Ministrul Agriculturii face precizari: Nu putem impune hipermarketurilor sa isi scurteze programul, pentru ca riscam sanctiuni europene".

Cum votează aleşii noştri

La şedinţa de azi a CJ Galaţi, unul dintre proiectele de hotărâre viza încetarea contractului de manager al Centrului Cultural al lui Sergiu Dumitrescu, decedat săptămâna trecută.
Ei bine, unul dintre consilieri a "reuşit performanţa" de a vota împotrivă, adică pentru menţinerea lui Sergiu Dumitrescu în funcţie!
Din păcate, din fericire pentru el, votul pentru hotărârea respectivă a fost secret, aşa că nu se ştie cine e respectivul... Situaţia s-a constatat la centralizarea şi numărarea buletinelor de vot.
Ca să vă daţi seama ce oameni ne conduc...

Aţi vrut autostradă? Na-vă autostradă!

Consiliul Local Galaţi a aprobat bugetul pentru o reabilitare (foarte necesară, ce-i drept) pe Calea Prutului şi o parte din strada Basarabiei, pe o lungime totală de 4,1 kilometri. S-au alocat 145 milioane de lei, deci 35,3 milioane de lei/km.
Conform CNADR, standardul de cost pentru reabilitarea unui drum naţional este de 3,1 milioane lei/km, pentru un drum naţional nou este de 5,3 milioane lei/km, iar pentru autostradă se ridică la 5,9 milioane lei/km (cifrele sunt stabilite în 2010 şi trebuie actualizate pe baza datelor Statisticii, însă diferenţele în plus nu sunt semnificative, în acest context).
Buuun! Cifre avem şi par enorme! Întrebarea e ce dracu' se face de fapt pe Calea Prutului, de costă de ŞASE ori mai mult decât o autostradă normală de şes şi de UNSPREZECE ori mai mult decât reabilitarea unui drum naţional, că în proiectul de hotărâre aprobat nu există detalii tehnice?
Poate vreo autostradă intergalactică cu gaură de vierme inclusă sau poate începe tunelul direct de la Baia Comunală. :D

Ştiri moralizatoare servite pe tavă

Mă enervează la maxim "ştirile" servite de poliţie pe post de poveşti moralizatoare (asta de azi, cu pensionarul jefuit într-un bloc din centrul oraşului, nu lipseşte din nicio publicaţie gălăţeană). Cazul respectiv, însă, beneficiază de o conjunctură atât de favorabilă încât probabil se întâlneşte o dată la un milion (un pensionar cu o statură impresionantă, pe care hoţul nu l-a putut doborî, şi care a plecat în urmărirea tâlharului; un câine care l-a speriat pe hoţ şi l-a pus pe fugă; o nevastă care a sunat la 112; o patrulă aflată în apropriere; un hoţ tâmpit, care a coborât zece etaje pe scări).
Ce ne facem, însă, cu A.N.-urile rămase după atacurile asupra unor bătrâne aflate în tronsonul vreunui bloc, fără nici măcar un telefon la îndemână? Ca să nu mai spun că şi vreo două jafuri bancare sunt în aşteptare de ani buni... ba chiar unul a "beneficiat" de o eroare judiciară majoră, care s-a lăsat cu despăgubiri, după o arestare fără dovezi.

Să ai bani şi să n-ai ce face cu ei

Nu mai pot cu exemplele despre comuna constănţeană Peştera, unde laptele şi mierea sunt pe toate coclaurile şi toată lumea îl laudă pe dom' primar ce mare gospodar este. Când, de fapt, omul aruncă bani în stânga şi-n dreapta, după modelul maneliştilor, fără să facă mare lucru, la modul concret.
Oameni buni, s-a uitat cineva vreodată la ce bani are comuna asta? Bani care n-au nicio legătură cu performanţele edililor, ci cu faptul că bate vântul mai tare pe-acolo.
Păi, dacă o comună normală din ţara asta se chinuie să supravieţuiască dintr-un buget maxim de 1,5 milioane de lei, iar oraşele mici au 6 milioane de lei, la Peştera - o comună relativ mică, cu 3.000 de locuitori - numai din eoliene vin 10-12 milioane de lei, la care se adaugă, evident, celelalte venituri. Păi, în condiţiile astea, să tot faci performanţă administrativă...
Extrapolând un pic în local, imaginaţi-vă ce s-ar putea face în Galaţi cu 1.200 de milioane de lei, în loc de 500 de milioane de lei...