În timp ce se chinuie din răsputeri să dreagă busuiocul deficitului bugetar, împovărând cu noi şi noi taxe diverse domenii de activitate şi categorii sociale, măsuri care se vor răsfrânge în cele din urmă tot asupra omului de rând, o categorie de persoane, extrem de numeroasă, pare să-şi fi păstrat privilegiile. Nu, nu-i vorba despre pensionarii speciali, cu ale căror venituri nesimţite aproape că ne-am obişnuit, aşa cum ne-am obişnuit şi cu promisiunile deşarte ale atâtor guverne de a rezolva problema.
Este vorba despre cei opt milioane de şoferi din România, cam jumătate din populaţia adultă a ţării. Codul rutier stipulează că valoarea punctului de amendă este 10 la sută din salariul minim brut pe economie. Ultima actualizare a fost pusă în practică în 2017, atunci când salariul minim brut era 1.450 de lei şi, în consecinţă, valoarea punctului de amendă a fost stabilită la 145 de lei. De atunci, în cei aproape şapte ani care au trecut, salariul minim s-a majorat de şapte ori (1.900 de lei în 2018, 2.080 de lei în 2019, 2.230 de lei în 2020, 2.300 de lei în 2021, 2.550 de lei în 2022, 3.000 de lei în 2023) şi a ajuns astăzi la 3.300 de lei, existând toate şansele să crească din nou la începutul anului viitor. An după an, însă, valoarea punctului de amendă a fost "îngheţată" prin diverse acte normative emise în prag de an nou şi a rămas tot 145 de lei. O încercare timidă recentă a Ministerului de Interne de a creşte valoarea punctului de amendă cu 20 de lei (de fapt, o scădere la 5 la sută din salariul minim brut) s-a rătăcit prin cine ştie ce sertare guvernamentale.
Ultima măsură legislativă în domeniu datează din 9 decembrie 2022 şi menţine punctul de amendă la 145 de lei pentru tot anul 2023. Dacă va exista o nouă decizie similară în decembrie anul acesta rămâne de văzut, dar cel mai probabil ea va fi cuprinsă în vreo ordonanţă de urgenţă ce va fi adoptată pe şest cu puţin timp înainte de Revelion, pentru că, să nu uităm, urmează un an cu patru rânduri de alegeri, iar enervarea atâtor milioane de şoferi ar reduce serios din voturile unei coaliţii guvernamentale care doreşte să-şi prelungească perioada de "domnie" cu încă patru ani.
Dincolo de factorul strict electoral, ceea ce-i face pe guvernanţi să-i mângâie pe cap pe şoferii care încalcă legea rămâne un mister. Şi aici nu este deloc vorba numai de bani, ci mai ales de faptul că menţinerea amenzilor la un nivel scăzut îi încurajează pe cei aflaţi la volan să comită din ce în ce mai multe nereguli. Iar o bună parte dintre aceste ilegalităţi se "traduc" în pierderi de vieţi omeneşti în accidente rutiere, capitol la care România este de multă vreme pe primul loc în Uniunea Europeană. Şi în loc să încerce să stopeze fenomenul, guvernul îl încurajează. Curat murdar, coane Marcelică!
miercuri, noiembrie 01, 2023
miercuri, octombrie 25, 2023
Austeritatea baronului Marcelhausen
Mai că-mi vine să-l cred pe premierul Marcel când îl văd la televizor vorbind despre austeritate şi despre cum se sacrifică politicienii pentru binele poporului! Cu morgă de om serios, prim-ministrul României spune minciuni cu atâta convingere, încât până şi baronul Munchhausen s-ar răsuci în mormânt dacă l-ar auzi.
Aşa-zisa ordonanţă a austerităţii a ajuns aproape de promulgare şi am tot scris cât de absurde din punct de vedere economic sunt măsurile pe care şi-au propus guvernanţii să le ia pentru a reduce deficitul bugetar. Mai toate prevederile par concepute de un contabil care lucrează doar pe foaia din faţa sa, încă uscată, în timp ce masa pe care se află hârtia este plină de apă, care va cuprinde şi foaia cât de curând, realitate pe care contabilul o ignoră însă total. La fel, guvernanţii ignoră faptul că economia este interdependentă şi toate măsurile populiste aplaudate acum se vor dovedi dezastruoase când vor fi transpuse în lumea reală. Taxa pe bănci se va răsfrânge tot în buzunarele oamenilor de rând, taxa pe profitul marilor comercianţi va atenta tot la portofelul celui mai sărman cumpărător ş.a.m.d.
Dincolo de asta, pe care o putem numi prostie cu ştaif, avem de-a face şi cu minciuni de-a dreptul sfruntate. Afirmaţiile despre eliminarea pensiilor speciale, de exemplu, sunt culmea nesimţirii, în condiţiile în care unele dintre acestea se apropie de 100.000 de lei, iar un milion de români trăiesc cu pensia socială de 1.125 de lei. S-a ajuns, iată, la un raport de aproape 1:100, în timp ce declaraţiile politice ne povestesc despre maximum 1:12 în România.
Restructurarea aparatului bugetar este o altă gogoriţă servită românilor dimineaţa, la prânz şi seara, în timp ce instituţiile se întrec în a-şi ajusta în plus organigramele, în top fiind şi Primăria Galaţi, cu o creştere de 20% a numărului de funcţionari. Nici salariile angajaţilor la stat nu vor mai creşte, zice-se, decât pe bază de performanţă, după ce au tot fost "plafonate" de-au ajuns la sume care au dat peste cap o piaţă a muncii încă instabilă şi au făcut ca orice încercare de recrutare a unei firme private să fie luată în râs.
Aşa-zisa ordonanţă a austerităţii a ajuns aproape de promulgare şi am tot scris cât de absurde din punct de vedere economic sunt măsurile pe care şi-au propus guvernanţii să le ia pentru a reduce deficitul bugetar. Mai toate prevederile par concepute de un contabil care lucrează doar pe foaia din faţa sa, încă uscată, în timp ce masa pe care se află hârtia este plină de apă, care va cuprinde şi foaia cât de curând, realitate pe care contabilul o ignoră însă total. La fel, guvernanţii ignoră faptul că economia este interdependentă şi toate măsurile populiste aplaudate acum se vor dovedi dezastruoase când vor fi transpuse în lumea reală. Taxa pe bănci se va răsfrânge tot în buzunarele oamenilor de rând, taxa pe profitul marilor comercianţi va atenta tot la portofelul celui mai sărman cumpărător ş.a.m.d.
Dincolo de asta, pe care o putem numi prostie cu ştaif, avem de-a face şi cu minciuni de-a dreptul sfruntate. Afirmaţiile despre eliminarea pensiilor speciale, de exemplu, sunt culmea nesimţirii, în condiţiile în care unele dintre acestea se apropie de 100.000 de lei, iar un milion de români trăiesc cu pensia socială de 1.125 de lei. S-a ajuns, iată, la un raport de aproape 1:100, în timp ce declaraţiile politice ne povestesc despre maximum 1:12 în România.
Restructurarea aparatului bugetar este o altă gogoriţă servită românilor dimineaţa, la prânz şi seara, în timp ce instituţiile se întrec în a-şi ajusta în plus organigramele, în top fiind şi Primăria Galaţi, cu o creştere de 20% a numărului de funcţionari. Nici salariile angajaţilor la stat nu vor mai creşte, zice-se, decât pe bază de performanţă, după ce au tot fost "plafonate" de-au ajuns la sume care au dat peste cap o piaţă a muncii încă instabilă şi au făcut ca orice încercare de recrutare a unei firme private să fie luată în râs.
Şi cheltuielile cu petrecerile de Crăciun şi Anul Nou se vor reduce, tot în declaraţii, bineînţeles, în realitate municipalităţile din toată ţara întrecându-se în licitaţii pentru concerte care mai de care mai extravagante.
În rest, totul e bine în România, premierul dă în continuare declaraţii sforăitoare pentru adormit vigilenţa poporului, şmecherii "se descurcă" învârtind la negru 40% din banii din piaţă, iar indicatorii macroeconomici scârţâie din toate încheieturile, dar vor rezista ei cumva până la alegeri. După aia, când vor începe să se spargă oalele, s-ar putea trezi şi poporul, dar mă tem că va fi cam târziu...
În rest, totul e bine în România, premierul dă în continuare declaraţii sforăitoare pentru adormit vigilenţa poporului, şmecherii "se descurcă" învârtind la negru 40% din banii din piaţă, iar indicatorii macroeconomici scârţâie din toate încheieturile, dar vor rezista ei cumva până la alegeri. După aia, când vor începe să se spargă oalele, s-ar putea trezi şi poporul, dar mă tem că va fi cam târziu...
marți, octombrie 17, 2023
Da' aeroportul, unde-i aeroportul? Sau măcar proiectul!
După o lungă perioadă de inactivitate, în ultima vreme se lucrează din nou la modernizarea drumului de centură, mai exact la finalizarea podului hobanat, care ar urma să fie gata până la sfârşitul anului. În totalitate, Centura mică va fi dată în folosinţă cel mai probabil în vara viitoare, în prag de alegeri, evident, deşi ar fi trebuit finalizată încă din aprilie 2022.
Până atunci, avem parte de "comunicări" din două-n două zile despre câte roabe de asfalt s-au mai turnat şi câte hobane s-au mai încordat. Bune şi-astea, în lipsă de altceva, pentru că despre celelalte investiţii judeţene majore nu se mai suflă o vorbă cam de multişor. Spre exemplu, contractul pentru Centura mare, care va fi o şosea ocolitoare de 33 de kilometri, la nord de oraş, între DN 25 şi Giurgiuleşti, a fost semnat în ianuarie 2021, cu 12 luni prevăzute de proiectare şi 42 de luni de execuţie, iar lucrările urmau să înceapă, potrivit constructorului, pe 4 aprilie 2022. A trecut, iată, un an şi jumătate de atunci şi pe şantier nu există niciun utilaj. De fapt, nu există nici măcar şantier...
Asemănător, pe 28 decembrie 2022, s-a semnat, cu mare tam-tam, contractul pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru aeroportul Galaţi-Brăila din zona Braniştea-Schela. Cele 17 firme care au câştigat licitaţia au avut termen de predare nouă luni. Au trecut deja nouă luni şi jumătate, iar în tot acest timp nu a existat nici măcar o informare despre stadiul studiului. Măcar să ne fi spus cineva că s-a terminat hârtia pe care se făceau planurile sau că a plouat la Braniştea şi a rămas topometristul în noroi.
Termenele se depăşesc aproape întotdeauna în România, nu-i asta nicio noutate, numai că, dacă în cazul şoselelor amintite, întârzierea n-o să fie o problemă majoră şi o să înjure doar adversarii politici şi câţiva şoferi păgubiţi de traseele mai lungi, la aeroport este mult mai grav, pentru că s-ar putea pierde singura finanţare posibilă.
Bugetul naţional ştie toată lumea cât este de gol, Comisia Europeană nu mai finanţează construcţia de aeroporturi noi din 2014, parteneriate public-private de o asemenea amploare există în România doar pe hârtie, aşa că singura şansă ar fi fondurile comunitare de mobilitate militară, recent suplimentate, în contextul războiului din Ucraina. Iar din cele vreo 2,5 miliarde de euro, şi-ar putea rupe de la gură oamenii ăia să ne dea şi nouă 150 de milioane pentru un aeroport cargo, care poate fi upgradat pentru persoane şi cu fonduri locale. Da' dacă noi nici proiectul nu reuşim să-l facem...
Până atunci, avem parte de "comunicări" din două-n două zile despre câte roabe de asfalt s-au mai turnat şi câte hobane s-au mai încordat. Bune şi-astea, în lipsă de altceva, pentru că despre celelalte investiţii judeţene majore nu se mai suflă o vorbă cam de multişor. Spre exemplu, contractul pentru Centura mare, care va fi o şosea ocolitoare de 33 de kilometri, la nord de oraş, între DN 25 şi Giurgiuleşti, a fost semnat în ianuarie 2021, cu 12 luni prevăzute de proiectare şi 42 de luni de execuţie, iar lucrările urmau să înceapă, potrivit constructorului, pe 4 aprilie 2022. A trecut, iată, un an şi jumătate de atunci şi pe şantier nu există niciun utilaj. De fapt, nu există nici măcar şantier...
Asemănător, pe 28 decembrie 2022, s-a semnat, cu mare tam-tam, contractul pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru aeroportul Galaţi-Brăila din zona Braniştea-Schela. Cele 17 firme care au câştigat licitaţia au avut termen de predare nouă luni. Au trecut deja nouă luni şi jumătate, iar în tot acest timp nu a existat nici măcar o informare despre stadiul studiului. Măcar să ne fi spus cineva că s-a terminat hârtia pe care se făceau planurile sau că a plouat la Braniştea şi a rămas topometristul în noroi.
Termenele se depăşesc aproape întotdeauna în România, nu-i asta nicio noutate, numai că, dacă în cazul şoselelor amintite, întârzierea n-o să fie o problemă majoră şi o să înjure doar adversarii politici şi câţiva şoferi păgubiţi de traseele mai lungi, la aeroport este mult mai grav, pentru că s-ar putea pierde singura finanţare posibilă.
Bugetul naţional ştie toată lumea cât este de gol, Comisia Europeană nu mai finanţează construcţia de aeroporturi noi din 2014, parteneriate public-private de o asemenea amploare există în România doar pe hârtie, aşa că singura şansă ar fi fondurile comunitare de mobilitate militară, recent suplimentate, în contextul războiului din Ucraina. Iar din cele vreo 2,5 miliarde de euro, şi-ar putea rupe de la gură oamenii ăia să ne dea şi nouă 150 de milioane pentru un aeroport cargo, care poate fi upgradat pentru persoane şi cu fonduri locale. Da' dacă noi nici proiectul nu reuşim să-l facem...
luni, octombrie 09, 2023
În pragul unui nou război
Atacul Hamas asupra Israelului a deschis un nou conflict, într-o lume care stă de ani buni pe un butoi cu pulbere. Miile de rachete lansate cu succes asupra unor oraşe importante şi asaltul terestru soldat cu mii de prizonieri demonstrează o pregătire minuţioasă, nu doar o acţiune de comando, aşa cum palestinienii au mai avut în ultima vreme. Au început deja lupte şi în Cisiordania, iar atacurile din Liban ale Hezbollah au blocat şi ele o parte a armatei israeliene. Iar o dovadă cât de mică a implicării Iranului în acest conflict va da legitimitate Israelului să atace capacităţile militare iraniene, iar de aici până la un război regional de amploare nu mai este decât un pas.
Dincolo de asta, la nivel global, este evident că se încearcă divizarea forţelor americane pe mai multe fronturi, ceea ce SUA nu îşi doresc deloc, mai ales în condiţiile problemelor politico-economice interne cu care se confruntă. De altfel, retragerea precipitată din Afganistan, când era destul de previzibil războiul din Ucraina, demonstrează faptul că americanilor nu le place să lupte pe mai multe fronturi. Iar implicarea SUA în Israel este certă, astfel că ar putea slăbi ajutorul american pentru Ucraina. Într-o astfel de situaţie, statele europene, care par din ce în ce mai divizate de câteva luni încoace, cu probleme interne legate de migranţi sau recesiune, nu vor reuşi să facă faţă singure maşinii de război ruseşti, mai ales că în curând începe iarna, iar ofensiva ucraineană se va stinge natural.
O privire şi mai de ansamblu a situaţiei ne arată o situaţie mult mai complicată. Coreea de Nord a început să trimită artilerie şi muniţie în Rusia, China se "joacă" militar în jurul Taiwanului de o bună bucată de vreme, iar statele importante din emisfera sudică fac tot ce pot pentru a limita influenţa americană, cel puţin în zonele lor. Un singur conflict în plus ar aduce SUA în postura de a renunţa la unul dintre fronturi, ceea ce ar echivala cu un dezastru în plan global. De altfel, graba cu care Joe Biden a solicitat o întrevedere urgentă cu preşedintele chinez, fiind chiar dispus să meargă la Beijing pentru asta, arată că perspectivele nu sunt deloc roz la Washington, iar americanii sunt conştienţi de asta.
Cum China e gata de o prăbuşire economică majoră, e suficient ca liderii săi politici să fie dispuşi să înlocuiască imobiliarele cu războiul ca principal motor de creştere economică şi lumea va ajunge în pragul unui nou război mondial. Care, iată, se poate declanşa de la rachetele trimise peste graniţă de Hamas...
Dincolo de asta, la nivel global, este evident că se încearcă divizarea forţelor americane pe mai multe fronturi, ceea ce SUA nu îşi doresc deloc, mai ales în condiţiile problemelor politico-economice interne cu care se confruntă. De altfel, retragerea precipitată din Afganistan, când era destul de previzibil războiul din Ucraina, demonstrează faptul că americanilor nu le place să lupte pe mai multe fronturi. Iar implicarea SUA în Israel este certă, astfel că ar putea slăbi ajutorul american pentru Ucraina. Într-o astfel de situaţie, statele europene, care par din ce în ce mai divizate de câteva luni încoace, cu probleme interne legate de migranţi sau recesiune, nu vor reuşi să facă faţă singure maşinii de război ruseşti, mai ales că în curând începe iarna, iar ofensiva ucraineană se va stinge natural.
O privire şi mai de ansamblu a situaţiei ne arată o situaţie mult mai complicată. Coreea de Nord a început să trimită artilerie şi muniţie în Rusia, China se "joacă" militar în jurul Taiwanului de o bună bucată de vreme, iar statele importante din emisfera sudică fac tot ce pot pentru a limita influenţa americană, cel puţin în zonele lor. Un singur conflict în plus ar aduce SUA în postura de a renunţa la unul dintre fronturi, ceea ce ar echivala cu un dezastru în plan global. De altfel, graba cu care Joe Biden a solicitat o întrevedere urgentă cu preşedintele chinez, fiind chiar dispus să meargă la Beijing pentru asta, arată că perspectivele nu sunt deloc roz la Washington, iar americanii sunt conştienţi de asta.
Cum China e gata de o prăbuşire economică majoră, e suficient ca liderii săi politici să fie dispuşi să înlocuiască imobiliarele cu războiul ca principal motor de creştere economică şi lumea va ajunge în pragul unui nou război mondial. Care, iată, se poate declanşa de la rachetele trimise peste graniţă de Hamas...
duminică, octombrie 01, 2023
Ro-Alert de creier neted
Avertizarea Ro-Alert de la miezul nopţii de vineri spre sâmbătă, care a anunţat "căderea unor obiecte din spaţiul aerian", a băgat în sperieţi mii de gălăţeni, oraşul nostru fiind singurul important din raza de acţiune a mesajului. După ce pe unii i-a trezit din somn, iar altora le-a deranjat petrecerile, Ro-Alertul nocturn s-a dovedit în final un mare fâs, pentru că sutele de oameni mobilizaţi să caute "ozn"-ul, atât în noaptea cu pricina, cât şi în dimineaţa următoare, nu i-au găsit nici măcar urma. Ulterior, s-a aflat că toată tevatura a plecat de la un apel la 112, prin care un cetăţean "responsabil", ca toţi cei 50% care dau alarme false, anunţa că a auzit o bubuitură în cartierul Cantemir. E drept că radarele indicaseră ele ceva, cel mai probabil drone care se îndreptau spre zona de graniţă, dovadă fiind avioanele ridicate în aer de NATO, dar de la o alertă militară normală în situaţia de conflict până la a da peste cap viaţa a sute de mii de oameni e cale lungă.
Nu suntem în război, iar dronele care pot cădea accidental pe teritoriul nostru nu reprezintă decât o ameninţare teoretică pentru populaţie, care de altfel nici nu prea are timp să se adăpostească, în caz că alerta se dovedeşte reală. La Galaţi, de exemplu, adăposturile de apărare civilă sunt încuiate, iar cheile se află undeva într-un birou al Primăriei, aşa că până la punerea lor la dispoziţia oamenilor ar trece sigur mai mult de 90 de minute, cât durează în mod normal alerta. Mai mult, să ne imaginăm că o astfel de alertă ar fi venit cu o oră mai devreme, când 13.000 de oameni erau înghesuiţi pe Stadionul "Oţelul" şi s-ar fi bulucit panicaţi spre porţile arenei.
Şi-atunci care e rostul unei alerte care practic nu ajută pe nimeni, ba chiar ar putea provoca victime, în loc să salveze? La trimiterea alertelor de cutremur (erau doar câteva zeci de secunde, e drept) s-a renunţat fix din acest motiv, pentru că panica ar face mai multe victime decât seismul. Oare trebuie ca Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) să dea impresia că face treabă? Riscul de 0,0001, cum cataloga Raed Arafat, şeful DSU, cazul de faţă, e depăşit clar de "şansa" de a-ţi cădea un ghiveci în cap de la balcon sau, specific Galaţiului, o bucată de tencuială dintr-una din multele clădiri lăsate în paragină. De maşinile conduse de şoferi beţi sau drogaţi, care sunt deja la ordinea zilei pe străzile oraşului, nici nu mai trebuie să amintim.
Şi să nu uităm nici de morala basmului "Petrică şi lupul", pe care unii se pare că nu l-au citit în copilărie şi îl experimentează acum pe pielea românilor. Una peste alta, nu ştiu cine-a luat decizia de a alerta inutil populaţia în astfel de situaţii, dar sigur n-are doar chelia netedă, ci şi ce e sub ea!
Nu suntem în război, iar dronele care pot cădea accidental pe teritoriul nostru nu reprezintă decât o ameninţare teoretică pentru populaţie, care de altfel nici nu prea are timp să se adăpostească, în caz că alerta se dovedeşte reală. La Galaţi, de exemplu, adăposturile de apărare civilă sunt încuiate, iar cheile se află undeva într-un birou al Primăriei, aşa că până la punerea lor la dispoziţia oamenilor ar trece sigur mai mult de 90 de minute, cât durează în mod normal alerta. Mai mult, să ne imaginăm că o astfel de alertă ar fi venit cu o oră mai devreme, când 13.000 de oameni erau înghesuiţi pe Stadionul "Oţelul" şi s-ar fi bulucit panicaţi spre porţile arenei.
Şi-atunci care e rostul unei alerte care practic nu ajută pe nimeni, ba chiar ar putea provoca victime, în loc să salveze? La trimiterea alertelor de cutremur (erau doar câteva zeci de secunde, e drept) s-a renunţat fix din acest motiv, pentru că panica ar face mai multe victime decât seismul. Oare trebuie ca Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) să dea impresia că face treabă? Riscul de 0,0001, cum cataloga Raed Arafat, şeful DSU, cazul de faţă, e depăşit clar de "şansa" de a-ţi cădea un ghiveci în cap de la balcon sau, specific Galaţiului, o bucată de tencuială dintr-una din multele clădiri lăsate în paragină. De maşinile conduse de şoferi beţi sau drogaţi, care sunt deja la ordinea zilei pe străzile oraşului, nici nu mai trebuie să amintim.
Şi să nu uităm nici de morala basmului "Petrică şi lupul", pe care unii se pare că nu l-au citit în copilărie şi îl experimentează acum pe pielea românilor. Una peste alta, nu ştiu cine-a luat decizia de a alerta inutil populaţia în astfel de situaţii, dar sigur n-are doar chelia netedă, ci şi ce e sub ea!
vineri, septembrie 22, 2023
Dezinteres total pentru proiectul care ar duce Galaţiul în Europa
La recenta reuniune de la Bucureşti a "Iniţiativei celor trei mări" (I3M), principalele teme de discuţie au vizat coridoarele de transport Nord-Sud, în curs de materializare prin "Via Carpathia" (rutier) și "Rail2Sea" (feroviar), proiecte majore de infrastructură a căror importanţă este de netăgăduit. "Via Carpathia" este o cale transport rutier care cuprinde 1.700 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres, între Klaipeda (Lituania) şi Salonic (Grecia), în timp ce "Rail2Sea" presupune o cale ferată de 3.663 de kilometri lungime, care va conecta porturile Gdansk (Polonia) și Constanța (România).
Deşi ambele investiţii vor traversa şi teritoriul României, în niciunul dintre proiecte nu este cuprinsă zona Moldovei şi, evident, nici Galaţiul.
Ca ţară-gazdă a reuniunii 3M, la care au participat reprezentanţii a 13 state din centrul şi estul Europei, România putea impune pe agenda discuţiilor o investiţie care ar fi putut (re)aduce Galaţiul pe harta Europei. Este vorba despre Canalul Gdansk - Galaţi, proiect pus pe hârtie încă de pe vremea Regelui Carol I şi readus periodic în atenţie de zeci de ori, inclusiv cu ocazia altor reuniuni ale I3M.
Trebuie spus că realizarea unui astfel de canal care să unească Marea Baltică şi Marea Neagră, dincolo de faptul că ar maximiza potenţialul Galaţiului şi pe al Moldovei, ar reconfigura aproape în totalitate rutele europene de transport de mărfuri, pentru că ar reprezenta, în mod evident, o alternativă mult mai ieftină decât variantele pe şosea şi pe calea ferată, în curs de realizare.
Traseul propus încă de la începutul secolului al XX-lea, Marea Baltică - Vistula - Nistru - Prut - Dunăre - Marea Neagră, are o lungime de circa 1.900 de kilometri, din care numai 72 de kilometri ar trebuie realizaţi prin excavarea unor canale artificiale. Cu toate acestea, standardele actuale presupun asigurarea condițiilor de navigație pentru nave cu dimensiuni de 85 de metri lungime, 9,5 metri lățime și pescaj de până la 4,5-5,5 metri, pe tot parcursul anului. În aceste condiţii, toate râurile mari de pe traseu (Vistula, Nistru şi Prut) ar trebui să fie reamenajate serios pentru a atinge aceste standarde.
Din păcate, însă, costurile estimate pentru aceste lucrări sunt uriaşe, ceea ce a tot dus la amânarea proiectului, de-a lungul zecilor de ani de la lansarea sa, chiar dacă o astfel de investiţie se înscrie fără probleme în strategia de transport a Uniunii Europene şi ar putea fi finanţată din fonduri comunitare în proporţie de 70 la sută.
În plus, dezinteresul de care a dat dovadă România faţă de proiect, prin neincluderea acestuia pe agenda discuţiilor I3M, demonstrează, o dată în plus, că politicienii noştri nu au de fapt niciun proiect coerent de dezvoltare a ţării, ci doar interese care vizează câştigarea următoarelor runde de alegeri.
Deşi ambele investiţii vor traversa şi teritoriul României, în niciunul dintre proiecte nu este cuprinsă zona Moldovei şi, evident, nici Galaţiul.
Ca ţară-gazdă a reuniunii 3M, la care au participat reprezentanţii a 13 state din centrul şi estul Europei, România putea impune pe agenda discuţiilor o investiţie care ar fi putut (re)aduce Galaţiul pe harta Europei. Este vorba despre Canalul Gdansk - Galaţi, proiect pus pe hârtie încă de pe vremea Regelui Carol I şi readus periodic în atenţie de zeci de ori, inclusiv cu ocazia altor reuniuni ale I3M.
Trebuie spus că realizarea unui astfel de canal care să unească Marea Baltică şi Marea Neagră, dincolo de faptul că ar maximiza potenţialul Galaţiului şi pe al Moldovei, ar reconfigura aproape în totalitate rutele europene de transport de mărfuri, pentru că ar reprezenta, în mod evident, o alternativă mult mai ieftină decât variantele pe şosea şi pe calea ferată, în curs de realizare.
Traseul propus încă de la începutul secolului al XX-lea, Marea Baltică - Vistula - Nistru - Prut - Dunăre - Marea Neagră, are o lungime de circa 1.900 de kilometri, din care numai 72 de kilometri ar trebuie realizaţi prin excavarea unor canale artificiale. Cu toate acestea, standardele actuale presupun asigurarea condițiilor de navigație pentru nave cu dimensiuni de 85 de metri lungime, 9,5 metri lățime și pescaj de până la 4,5-5,5 metri, pe tot parcursul anului. În aceste condiţii, toate râurile mari de pe traseu (Vistula, Nistru şi Prut) ar trebui să fie reamenajate serios pentru a atinge aceste standarde.
Din păcate, însă, costurile estimate pentru aceste lucrări sunt uriaşe, ceea ce a tot dus la amânarea proiectului, de-a lungul zecilor de ani de la lansarea sa, chiar dacă o astfel de investiţie se înscrie fără probleme în strategia de transport a Uniunii Europene şi ar putea fi finanţată din fonduri comunitare în proporţie de 70 la sută.
În plus, dezinteresul de care a dat dovadă România faţă de proiect, prin neincluderea acestuia pe agenda discuţiilor I3M, demonstrează, o dată în plus, că politicienii noştri nu au de fapt niciun proiect coerent de dezvoltare a ţării, ci doar interese care vizează câştigarea următoarelor runde de alegeri.
duminică, septembrie 17, 2023
Dacă n-aveţi pâine, mâncaţi cozonac!
"Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac", se spune că ar fi zis regina franceză Maria Antoaneta, când a aflat că ţăranii se plâng că nu mai au ce mânca, din cauza sărăciei. Nu este clar dacă ultima regină a Franţei dinaintea Revoluţiei din 1789 a spus aceste cuvine, cel mai probabil nu, mai ales că originalul (cu brioşe, în loc de cozonac) apare într-un roman al filosofului Jean-Jacques Rousseau cu vreo 30 de ani înainte de revoluţie. Un lucru este însă sigur, artistocraţii (şi numai cei francezi) erau extrem de aroganţi şi total rupţi de realităţile cu care se confruntau păturile sărace din ţară.
În acest context, informaţia aruncată recent pe piaţă de Florin Barbu, ministrul Agriculturii, pare să demonstreze că "aristocraţia" românească (doar unii se cred "baroni", nu-i aşa?) nu a reuşit să scape de aroganţă şi nici să se conecteze la realitate, deşi au trecut de-atunci câteva sute de ani. Concret, conform ministrului Barbu, cozonacul ar putea fi introdus în ordonanţa privind limitarea adaosurilor comerciale la alimentele de bază, motivaţia fiind că este un produs foarte consumat de români în perioada sărbătorilor de iarnă.
Dincolo de faptul că măsura de limitare a adaosurilor comerciale la alimentele de bază, implementată în luna august, n-a produs mari ieftiniri (cu excepţia fructelor şi legumelor, al căror preţ oricum scădea natural în perioada de vară, în timp ce reducerea preţului la ulei are alte cauze, mai "războinice"), introducerea cozonacului pe această listă demonstrează cât de departe este clasa politică de aşteptările românilor.
În condiţiile în care măsurile anunţate de guvern pentru reducerea deficitului fiscal uriaş vor pune presiune ca întotdeauna tot pe clasa de jos, cu venituri mici şi foarte mici, în timp ce de bugetarii de lux şi pensionarii speciali nu se va atinge nimeni, eventuala ieftinire cu un leu sau doi a cozonacului, pe care sărmanii oricum nu şi-l permiteau şi cu siguranţă nu şi-l vor permite nici la "preţ redus", arată cât de "conectaţi" sunt cei care ne conduc la viaţa de zi cu zi a românilor de rând.
Mare amatoare de jocuri de noroc, petreceri somptuoase, extravaganţe de toate felurile şi considerată un simbol al exceselor claselor conducătoare din Europa acelei vremi, Maria Antoaneta a sfârşit decapitată de ghilotina amplasată de revoluţionari în Place de la Concorde. Iar dacă vor continua cu astfel de aroganţe, cred că nici politicienilor noştri nu le va fi prea uşoară ieşirea din scenă, când va fi să fie...
În acest context, informaţia aruncată recent pe piaţă de Florin Barbu, ministrul Agriculturii, pare să demonstreze că "aristocraţia" românească (doar unii se cred "baroni", nu-i aşa?) nu a reuşit să scape de aroganţă şi nici să se conecteze la realitate, deşi au trecut de-atunci câteva sute de ani. Concret, conform ministrului Barbu, cozonacul ar putea fi introdus în ordonanţa privind limitarea adaosurilor comerciale la alimentele de bază, motivaţia fiind că este un produs foarte consumat de români în perioada sărbătorilor de iarnă.
Dincolo de faptul că măsura de limitare a adaosurilor comerciale la alimentele de bază, implementată în luna august, n-a produs mari ieftiniri (cu excepţia fructelor şi legumelor, al căror preţ oricum scădea natural în perioada de vară, în timp ce reducerea preţului la ulei are alte cauze, mai "războinice"), introducerea cozonacului pe această listă demonstrează cât de departe este clasa politică de aşteptările românilor.
În condiţiile în care măsurile anunţate de guvern pentru reducerea deficitului fiscal uriaş vor pune presiune ca întotdeauna tot pe clasa de jos, cu venituri mici şi foarte mici, în timp ce de bugetarii de lux şi pensionarii speciali nu se va atinge nimeni, eventuala ieftinire cu un leu sau doi a cozonacului, pe care sărmanii oricum nu şi-l permiteau şi cu siguranţă nu şi-l vor permite nici la "preţ redus", arată cât de "conectaţi" sunt cei care ne conduc la viaţa de zi cu zi a românilor de rând.
Mare amatoare de jocuri de noroc, petreceri somptuoase, extravaganţe de toate felurile şi considerată un simbol al exceselor claselor conducătoare din Europa acelei vremi, Maria Antoaneta a sfârşit decapitată de ghilotina amplasată de revoluţionari în Place de la Concorde. Iar dacă vor continua cu astfel de aroganţe, cred că nici politicienilor noştri nu le va fi prea uşoară ieşirea din scenă, când va fi să fie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
1.jpg)
mic.jpg){kind=small}
