Uite pisica, Gupta!

Comunicatul Parchetului General despre delapidarea uriaşă realizată la Liberty Galaţi prin tranzacţiile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră a făcut valuri uriaşe la sfârşitul săptămânii, mai ales că a fost menţionată şi o implicare a ruşilor de la Gazprom.

Nu este prima şi cu siguranţă nu va fi nici ultima oară în România când descinderile mediatizate ale procuorilor sunt mult mai spectaculoase decât rezultatul final al anchetei. Publicul larg rămâne cu impresii frumoase despre cum se stârpeşte corupţia la noi, chiar dacă procesele se finalizează de multe ori doar cu pedepse cu suspendare sau chiar cu achitări în baza diverselor tertipuri bine ascunse prin legislaţie.

Revenind la Combinat, despre tranzacţiile respective cu certificate de carbon s-a scris în presă încă de prin 2021, la momentul respectiv fiind menţionat directorul de atunci drept "artizan" al afacerii, director care a căzut alcaponian, imediat după aceea, în urma unei "găinării" cu tablă.

Cât despre "ingineriile financiare" ale lui Sanjeev Gupta, acestea sunt binecunoscute încă de la momentul preluării combinatului gălăţean, iar de atunci au început să fie demascate peste tot în lume, patronul Liberty fiind cercetat în mai multe ţări. Omul nu este şi n-a fost niciodată "oţelar", precum fostul Mittal sau poate viitorul Jindal, ci un "contabil" foarte inventiv, aflat mereu cu un pas în faţa legilor şi anchetatorilor.

Şi dacă toată povestea era cunoscută de o bună bucată de vreme, de ce a explodat tocmai acum? Mai ales că, de fapt, statul român n-a pierdut nimic în tranzacţiile cu certificate puse la cale de Gupta, însă s-a văzut acum, din cauza lor, în faţa perspectivei de a nu-şi mai putea recupera împrumuturile acordate prin EximBank. Ca o paranteză, poate n-ar strica, în context, o vizită a procurorilor la respectiva bancă şi la ministerul care aprobă şi eliberează certificatele de carbon.

Revenind la subiect, nu cumva la mijloc este interesul statului de a-i plasa rapid combinatul unui cumpărător solvabil, de la care să-şi poată recupera banii? Iar acest lucru nu se poate face fără ca Gupta să-şi cedeze acţiunile, pentru că un eventual cumpărător al activelor gajate nu are ce face cu mormanul de fiare, fără să aibă şi documentele aflate în posesia actualului patron. Şi cum, cel mai probabil, Gupta nu este dispus să le cedeze, trebuie convins într-un fel sau altul! Iar pentru început i se "arată pisica", poate se sperie şi cedează p(i)sihic!

Când ţi-e teamă că ieşi pe locul 2, deşi eşti singur în cursă

Cu cât se apropie mai mult Congresul PSD, la care Sorin Grindeanu va deveni, de jure, nu numai de facto, preşedintele partidului, liderul social-democrat pare să fie într-o campanie electorală continuă. Aproape că nu există declaraţie publică sau eveniment derulat pe scena social-politică sau economică românească la care Grindeanu să nu aibă ceva de spus, de comentat sau de contrazis.

Bolojan putea să nu crească TVA dacă accepta soluţia PSD, reforma pensiilor magistraţilor se putea rezolva prin negocieri pe persoană fizică, Oana Gheorghiu nu e potrivită pentru funcţia de vicepremier pentru că l-a criticat cândva pe Trump, Bulgaria ne sabotează pe Dunăre ca să-şi menţină porturile maritime la capacitate maximă şi multe, multe altele, la care se adaugă turneul prelungit prin filialele din ţară, unde încearcă să-şi fidelizeze activul de partid, prin funcţii şi promisiuni. Cum Grindeanu n-are contracandidat la congresul din 7 noiembrie, am putea crede că se teme să nu piardă alegerile la care va concura de unul singur.

Între timp, în lumea reală, de care politicienii români sunt din ce în ce mai decuplaţi şi pe care, mai grav, de la o vreme chiar o ignoră, inflaţia se menţine la 10%, de departe cea mai ridicată din Europa, economia dă semne de stagnare şi există chiar riscuri de recesiune, prognozele indică o devalorizare importantă a leului, agenţiile de rating trag semnale de alarmă, comisarul european pentru economie a venit la Bucureşti să ne atragă atenţia, toate din cauza deficitului bugetar pe care coaliţia aflată la guvernare nu reuşeşte (nu vrea, de fapt!) să-l ţină sub control, în condiţiile în care mimează reformele structurale de câteva luni bune, dar fără să fi luat vreo măsură concretă, în afara celor din primul pachet, care au afectat doar populaţia şi firmele mici.

Astfel, pare din ce în ce mai probabilă o încercare de înlăturare a lui Bolojan din funcţia de premier înainte de termenul stabilit de rotativă, primăvara lui 2027. Evident, peste câteva luni, după ce acesta îşi va asuma reformele pe care pesediştii nu le vor implementate, deşi sunt conştienţi că altfel nu se poate. Iar, în aceste condiţii, actuala campanie electorală solitară a lui Sorin Grindeanu începe să aibă logică, ea vizând de fapt preluarea puterii peste rând, deoarece PNL-ul nu are în momentul de faţă un alt lider care şi-ar putea asuma guvernarea, chiar dacă au apărut în partid grupări care-l contestă pe Bolojan. Şi cum "mingea" desemnării premierului e în terenul lui Nicuşor Dan, avem răspunsul şi la întrebarea de ce preşedintele ţării este singurul om politic pe care liderul PSD nu-l "desfiinţează" în aceste zile. Iar teama lui Sorin Grindeanu de locul 2 este probabil chiar reală, având în vedere antecedentele, el fiind singurul premier român post-decembrist demis de propriul partid!

Cât timp se poate analiza cu atenţie şi îngrijorare

Au trecut trei săptămâni de când comitetul interministerial de protejare a interesului statului la Liberty Galaţi, "inventat" de Guvern luna trecută (deşi trebuia înfiinţat cu mult timp în urmă, pentru că datoriile nu sunt de ieri, de azi), este aşteptat să ia o decizie şi încă nu s-a întâmplat nimic. S-au derulat câteva şedinţe de analiză, ce-i drept, însă totul s-a deasfăşurat cu uşile închise, astfel că până acum n-a "transpirat" nimic, pentru că probabil nici nu s-a stabilit nimic. Iar datoriile de jumătate de miliard de euro pe care Sanjeev Gupta le-a acumulat către statul român îi permit Guvernului să-l "execute" pe patronul indiano-britanic încă de la 1 octombrie.

Doi mari investitori, Dorinel Umbrărescu şi ucraineanul Rinat Ahmetov, şi-au anunţat intenţia de a prelua activele combinatului siderurgic gălăţean, iar alte două firme, una germană cu patron indian, alta turcească, au depus oferte de a relua activitatea, pe baza unor contracte de tolling (închirierea capacităţilor de producţie). Cei doi "grei" şi-au trimis staffurile la Galaţi, să analizeze situaţia, iar faptul că niciunul dintre ei nu şi-a retras oferta este un semn cât se poate de bun, o dovadă clară că Liberty Galaţi are şi viitor, nu numai trecut. Mai mult, o altă firmă germană, lider în industria de profil, s-a oferit să asigure în totalitate retehnologizarea combinatului, odată ce se va lua decizia de continuare a producţiei.

Între timp, angajaţii buni de la Liberty au început să-şi caute de lucru în ţară sau în străinătate, sătui de şomajul tehnic în urma căruia nu primesc bani decât pe hârtie (salariile sunt restante de două luni, bonurile de masă nu s-au mai dat de trei luni), iar utilajele se degradează, în condiţiile în care n-au funcţionat decât câteva săptămâni în ultimul an şi jumătate. Oamenii au facturi de plătit, copii de dus la şcoală, unii au şi rate la bănci, iar situaţia multora a devenit extrem de dificilă, după atâtea luni de aşteptare zadarnică.

Aşa cum sublinia şi administratorul concordatar Remus Borza, la momentul depunerii dosarului în instanţă, interes pentru repornirea combinatului există, la fel cum există și furnizori de echipamente și soluții tehnice. Trebuie luată însă o decizie cât mai repede, înainte ca dezafectarea echipamentelor şi plecarea salariaților calificați să devină un obstacol major în calea reluării activităţii.

Deşi un oraş întreg este ameninţat de o adevărată bombă socială, comitetul lui Bolojan se scarpină liniştit în cap (analizează cu atenţie şi îngrijorare, în termeni politici), tergiversând lucrurile la nesfârşit, ca orice comisie înfiinţată în România să rezolve o problemă. Poate nu va fi prea târziu, când se vor trezi stimabilii din "analiză"...

Ce mai e suta în ziua de azi

Guvernul Bolojan a aniversat săptămâna trecută 100 de zile de când se află la cârma ţării. Premierul a ţinut cu ocazia asta un discurs autolaudativ, în care ne-a explicat cum a reușit să salveze România de intrarea în incapacitate de plată şi a crescut veniturile fiscale prin măsuri de "responsabilitate, nu de austeritate".

Prima "ameninţare" este o mare gogoriţă, pentru că România este departe de ajunge în incapacitate de plată, cu datorii de 55-60% din PIB (cele pe termen scurt putând fi achitate în totalitate din rezervele BNR!) şi curs valutar stabil, singurul derapaj fiind deficitul bugetar mare (pe care chiar politicienii nu vor să-l reducă!). Cea mai bună dovadă de solvabilitate este că la ultimele emisiuni de obligaţiuni externe lansate de Ministerul de Finanţe a fost pur şi simplu "bătaie" (ofertă de peste 9 miliarde de euro, pentru cele 4 miliarde de euro solicitate de România). Iar "marfă" falimentară, evident, nu cumpără nimeni.

Cea de-a doua afirmaţie boloja(l)nică este la fel de falsă, pentru că "responsabilitate" nu înseamnă măriri de taxe şi impozite, tăieri de facilităţi şi inventarea de biruri NUMAI pentru populaţie şi firme, ci reforme profunde în administraţie, reforme pe care, ce-i drept, guvernanţii ni le-au fluturat o vreme pe sub nas, dar apoi le-au ascuns sub preş, unde probabil vor şi rămâne. Mai mult, ineficienţa instituţiilor de stat conduse politic este pe cale să ajungă la fel de proverbială ca întârzierile CFR-ului, ANAF trimiţând către DNA, de exemplu, doar patru mari evazionişti pe tot parcursul anului, în condiţiile în care ţara colcăie de "bani negri", unele estimări vorbind chiar de 40% din PIB. Despre ANAF ca "lingură de lemn" a colectării în Europa încă de la intrarea României în UE, ce să mai vorbim...

E drept că agenţiile de rating au fost păcălite în vară de promisiunile frumos ambalate despre reforme structurale, iar Comisia Europeană a acceptat recent încă o încălcare a promisiunilor guvernului (creşterea deficitului permis de la 7 la 8,4%), dar asta nu se va mai întâmpla de multe ori.

Între timp, în lumea reală, "responsabilitatea" a început să-şi facă simţită prezenţa: inflaţia a ajuns la 10%, consumul lunar a scăzut cu 7% şi s-au redus astfel şi încasările la buget, cheltuielile statului au continuat să crească, investiţiile străine s-au împuţinat, multe companii mari au anunţat concedieri ş.a.m.d.

Iar în corul de osanale la adresa guvernului, singurul om din coaliţie care a ieşit din rând a fost şeful UDMR, Kelemen Hunor, care a şoptit din colţul lui de masă că "încă n-am făcut reforme; să crești TVA nu este reformă". Nu l-a auzit însă prea multă lume, pentru că o sută de zile trec repede şi a început deja să fie pregătită (cu mare atenţie la "rinocerii" care văd în jur doar "rinoceri") următoarea "autolaudatio" despre salvarea naţiunii din ghearele nimănui. De fapt, singurele gheare din peisaj sunt cele ale politicienilor...

În aşteptarea celui de-al treilea incident mondial

După incidentele de săptămâna trecută, când spaţiul său aerian a fost încălcat de trei avioane de vânătoare rusești, Estonia a solicitat întrunirea Consiliului de Securitate al ONU şi activarea Articolului 4 din Tratatul NATO, care prevede consultări când unul dintre aliaţi consideră că teritoriul, independența și securitatea sa sunt amenințate. Consultări în baza Articolului 4 au fost solicitate şi de Polonia, care a reclamat că spațiul său aerian a fost încălcat de cel puțin 19 drone rusești în noaptea de 9 spre 10 septembrie. România, în schimb, "n-a mişcat în front" după incidentul din 13 septembrie, când o dronă rusească s-a "plimbat" timp de 50 de minute prin spațiul aerian al ţării.

Iar o astfel de indecizie ne poate costa scump. În cea mai recentă declaraţie, președintele SUA, Donald Trump, care numai diplomat nu este, a confirmat că ar ajuta la apărarea Poloniei și a țărilor baltice, în cazul în care Moscova își va intensifica ostilitățile, fără să amintească deloc de România, aflată într-o poziţie similară faţă de Rusia. Vorba "poetului", dacă voi nu mă vreţi/cereţi, eu de ce v-aş vrea/ajuta?

Ceva clarificări vom avea probabil după întrunirea Consiliului NATO, programată marți, reuniune la care România ar trebui să pună piciorul în prag mult mai hotărât decât a făcut-o până acum, pentru că altfel se va trezi izolată în faţa unui adversar pe care nu îl poate înfrunta singură. Iar Putin exact asta încearcă să afle prin aceste incursiuni provocatoare, să vadă care dintre vecinii săi este mai slab şi mai puţin "apărabil" de către armatele combinate din NATO. Şi, deocamdată, la reacţie, suntem pe locul 3 din 3!

Să ne amintim că ambele războaie mondiale au început în urma unor incidente determinate de provocări, în ţări fără foarte mare importanţă pentru ordinea mondială. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în 1914 de către un sârb bosniac a determinat Austro-Ungaria să declare război Serbiei, deşi aceasta nu a avut nicio implicare în uciderea moştenitorului tronului imperial, pusă la cale de naţionaliştii bosniaci aflaţi sub ocupaţie austro-ungară. În 1939, pretextul a fost mult mai pueril, un atac regizat de nazişti, care s-au dat drept polonezi şi au atacat o stație radio germană.

De fiecare dată a fost necesară doar o scânteie, pentru că lumea era de fapt pe picior de război, situaţie de care nu suntem departe nici astăzi. Şi cel mai probabil, 80 de ani mai târziu, din cauza "evoluţiei", nu se va mai trage cu pistolul sau cu puşca, ci se va doborî din "greşeală" un avion sau se va tăia din "neatenţie" un cablu de comunicaţii... Rămâne de văzut unde se va întâmpla asta, dar sigur e că România, prin lipsa de reacţie de până acum, pare să fie în pole-position.

Amatorism şi grupuri de interese

Ultimul conflict al coaliţiei de guvernare are la bază plafonarea preţurilor la alimentele de bază, măsură pe care premierul liberal vrea să o elimine, iar PSD şi UDMR să o menţină. Fiecare dintre tabere are argumentele sale, economice în cazul lui Bolojan, care susţine că intervenţia în piaţă generează disfuncţionalităţi majore, pentru că limitarea adaosului într-o zonă determină creşterea lui în altă parte, sociale în viziunea PSD, care susţine că de suferit vor avea tot cei mai săraci dintre români, în capul cărora se va "sparge" inflaţia ajunsă deja la 10%, cu tendinţe de a urca spre 15%.

Dincolo de argumente, ambele valabile la modul general, interesant este că atât premierul, cât şi social-democraţii lucrează, se pare, cu cifre greşite. Declaraţiile ministrului Agriculturii conform cărora un frunct de avocado costă cât trei kilograme de roşii frizează absurdul, iar faptul că şeful unui minister care acordă de ani buni subvenţii de zeci de milioane de euro pentru cultivatorii autohtoni de roşii habar n-are cu ce preţ ajung acestea în piaţă demonstrează faptul că politicile macro în România se fac la nivel de amatorism pur, în cazul în care nu sunt dictate de diverse grupuri de interese.

Situaţia este similară celei din cazul preconizatelor concedieri din administraţia publică, unde s-au vehiculat atât de multe cifre încât este evident faptul că situaţia reală este total necunoscută la Bucureşti. Iar la ultima şedinţă convocată pe această temă, premierul i-a lăsat pe primari cu ochii-n soare, făcându-se că are treburi mai importante de rezolvat, aşa că edilii marilor oraşe au plecat acasă aşa cum au venit.

Rezolvarea ambelor probleme a fost de altfel amânată sine die, aşa cum era de aşteptat să se întâmple, iar aplicarea unor măsuri în aceste zone va mai dura mult şi bine, până când forma finală la care se va ajunge după negocieri va avea probabil efecte minime în reducerea cheltuielilor care sufocă bugetul. Nici vorbă de decizii dure şi aplicabile chiar de a doua zi, aşa cum se întâmplă atunci când sunt afectaţi doar oamenii de rând, nu şi multele grupuri de interese controlate de politicieni.

Până atunci se va mai tăia pe ici, pe colo, ultima "găselniţă" a premierului fiind scurtarea duratei ajutorului de şomaj, unde sumele economiste ar fi total nesemnificative, la fel cum vor fi şi cele provenite din plăţile pe care 90% din foştii coasiguraţi la sănătate (nu) le vor mai face.

Drept urmare, Bolojan şi-a făcut curaj şi ne-a avertizat deja că deficitul bugetar nu va putea să scadă sub 8% în acest an, în ciuda promisiunilor populiste şi a angajamentelor luate în faţa Comisiei Europene. Iar urmarea este logică şi am mai spus-o în acest colţ de pagină: o nouă creştere a TVA de la 1 ianuarie.

Gargara reformei administrative cu efect zero

Dezbaterile pe tema reformei în administraţie continuă cu şi mai mult aplomb în spaţiul public, deşi a trecut o săptămână de când partidele din coaliţia guvernamentală nu s-au înţeles pe acest subiect, care apoi nici n-a mai ajuns în Parlament, împreună cu pachetul 2, pentru care premierul Ilie Bolojan şi-a asumat răspunderea.

Cum înainte de ultima discuţie dintre partide nu s-a făcut mare vâlvă pe această temă, se pune întrebarea ce s-a întâmplat, de fapt, de a explodat dintr-o dată? E simplu, au apărut cifrele reale!

Până atunci se vorbea despre disponibilizări de 20-25% din personalul primăriilor şi toată lumea părea de acord, inclusiv PSD, partidul care conduce cele mai multe administraţii din ţară. La acea ultimă discuţie, însă, premierul Bolojan a primit la mapă informaţia că organigramele administraţiilor locale au fost umflate atât de mult în ultimii ani (cel mai probabil deliberat, în aşteptarea unei decizii de reducere a numărului de posturi), încât, practic, până pe la 32% nu pleca nimeni acasă!

La Galaţi, spre exemplu, conform primarului Ionuţ Pucheanu, sunt 640 de posturi în organigrama Primăriei şi doar 460 de angajaţi (71% din posturi ocupate), iar la Consiliul Judeţean sunt ocupate 130 de posturi din 230 posibile (56%).

În aceste condiţii, în şedinţa cu pricina, premierul a "urcat" procentajul disponibilizărilor la 40-45%, pentru ca totuşi să fie daţi afară în jur de 10% dintre angajaţi, iar reforma administraţiei locale să nu rămână doar pe hârtie. Drept urmare, pesediştii au blocat proiectul şi, din toate părţile, au început să fie servite "fumigene" care să abată discuţia de la cursul ei principal.

Dacă aceste noi procentaje (40-45%) vor rămâne în pachetul de reforme aprobat de guvern, de la Primăria Galaţi ar putea pleca 24 de angajaţi, conform primarului, deşi cifrele premierului, despre care Pucheanu susţine că sunt greşite, ar indica peste 100 de disponibilizări.

E greu de spus, în acest moment, cât de mult vor încerca PSD şi PNL să-şi apere sinecurile (cele două partide au împreună 2.800 de primării din cele 3.100 din ţară!) şi la ce cifre finale se va ajunge. Dar chiar dacă toţi cei aflaţi pe "lista neagră" a lui Bolojan vor pleca în cele din urmă din primării, ei nu vor ajunge cu siguranţă nici şomeri, nici în mediul privat, ci tot la stat, unde companiile edilitare care au ca acţionar majoritar consiliile locale vor absorbi cu uşurinţă "activul de partid" şi nu sunt deocamdată cuprinse în niciun plan de restructurare. Poate doar pe la ţară să existe ceva victime colaterale...

Iar coaliţia va putea bifa realizarea cu "succes" şi efect... zero a reformei administraţiei locale, în timp ce românii se vor trezi la anul cu o nouă creştere de taxe, pentru că banii pe care ţara îi consumă în plus şi la care partidele beneficiare nu vor să renunţe trebuie să vină de undeva...