Referendumul - învinşi şi învingători

După previzibilul eşec al referendumului, cea mai mare pierdere este cea suferită de BOR - a cărei influenţă în societate nu mai este atât de mare pe cât se credea ("Este o lecţie! Dacă nu merg oamenii într-un număr suficient, înseamnă că ne-am îndepărtat de valorile părinţilor noştri şi suntem chemaţi a ne trezi", spunea, acum 2-3 ore, mitropolitul Moldovei)
Dintre partidele politice, cel mai şifonat iese PNL, a cărui conducere a susţinut aproape in corpore referendumul. Cum membrii simpli de partid n-au prea îmbrăţişat ideea, falia dintre lideri şi "prostime" s-a adâncit, aşa că poate ar fi momentul unei resetări (o demisie totală de la cap la coadă şi alegeri serioase de jos în sus). Că dacă se mai aşteaptă şi europarlamentarele, tare mie că PNL-ul o să cam rămână fără votanţi, la ce nume se anunţă în fruntea listei pentru Bruxelles.
PSD-ul pierde teoretic, dar o să se scoată cumva, că încă este la butoane, cu nişte creşteri de pensii şi salarii înainte de viitoarele alegeri.
Pe plus ies USR şi Cioloş, care ar putea prelua din electoratul urban dezamăgit de PNL.
Iar marele câştigător al referendumului este poporul român, care a dovedit că "nu mai pune botul" la temele manipulatoare şi fără miză propuse de politicieni.

Pietonala de închiriat

Cu ocazia inaugurării sediului noii Primării, a apărut din nou în spaţiul public ideea ca strada Domnească să fie transformată în zonă pietonală. Legat de asta, am să vă spun o "poveste".
Acum câţiva ani, cea mai veche stradă comercială din Giurgiu a fost transformată de municipalitate în arteră pietonală. Case istorice cu un etaj de-o parte şi de alta a străzii (specificul interbelic, care s-a păstrat, era magazin la parter şi locuinţă la etaj), o mulţime de terase întinse până spre mijlocul străzii, muzică, lumini, ghivece cu flori, lume la promenadă... exact ca-n imaginaţia gălăţenilor care visează să se plimbe pe Domnească.
În vara asta, 2-3 ani mai târziu, am revăzut Giurgiul. Strada cu pricina este la fel de pietonală, dar pe toată lungimea ei mai funcţiona o singură cârciumă, fără terasă exterioară, din care ieşea un fum înecăcios de grătar. În plus, mai bine de jumătate dintre magazine erau închise şi aveau afişat în geam cunoscutul "de închiriat/de vânzare". Nu lumini, nu muzică, nu oameni. Pustiu total, extrem de straniu în condiţiile vânzolelii de acum câţiva ani.
Acum, stau şi mă gândesc dacă nu cumva decizia administrativă de pietonalizare, luată din entuziasm, dar fără existenţa unui suport economic real (Giurgiu este un oraş sărac), n-a făcut mai mult rău decât bine...

3A pentru Galaţi

Galaţiul se duce la vale pe zi ce trece şi asta nu mai este un secret pentru nimeni.
Soluţia de a ieşi din marasmul în care ne zbatem de ani buni e simplă. Marea problemă este, însă, că nimeni dintre factorii de decizie locali nu pare dispus să lupte pentru ea. Am numit-o generic „3A pentru Galaţi”, pentru că, de fapt, implică trei mari deziderate: aeroport, autostradă şi (atragerea de) afaceri. Iar „rezolvarea” acestora poate reprezenta intrarea Galaţiului în lumea civilizată la care visăm de atâta vreme.
Cum discuţiile despre necesitatea celor „3A pentru Galaţi” vor rămâne doar la stadiul de discuţii fără implicarea autorităţilor, politicienii gălăţeni, din oraş şi de la Bucureşti, ar trebui să-şi dea mâna cu autorităţile locale din Galaţi şi Brăila pentru a încerca, împreună, să urnească din loc căruţa împotmolită de atâta amar de vreme în promisiuni electorale.
Aeroportul se poate construi, fără probleme, prin implicarea şi colaborarea autorităţilor din cele două judeţe.
Autostrada (sau drumul expres) spre Drajna are însă nevoie de aportul politicienilor de la Bucureşti, datorită costurilor mult mai mari pe care le presupune.
Iar atragerea oamenilor de afaceri în zonă este un deziderat la care îşi pot aduce contribuţia toate părţile nominalizate.
Analizând la rece, niciunul din aceste trei obiective majore nu este extraordinar de greu de atins. Trebuie doar să vrem! Ce ziceţi, domnilor politicieni, ne apucăm de treabă?

E posibil un "Untold" la Galaţi?

Toată lumea se uită fascinată la "Untold"-ul clujean şi se întreabă de ce noi nu putem avea aşa ceva.
Păi, e simplu. Pentru că n-avem un organizator care să-i convingă pe oamenii de afaceri locali de potenţialul de business al unei astfel de manifestări (şi mă gândesc, în primă fază, la hotelieri şi cârciumari).
Şi nici nu trebuie să reinventăm apa caldă. Hai să ne gândim numai la un festival cu nume mari pe baza "Danube Rock", care există de câţiva ani şi are potenţial. Acum doi ani, de exemplu, am întâlnit oameni veniţi din toată ţara doar ca să vadă Jethro Tull. Dacă am avea 2-3 trupe grele în fiecare zi de festival, "maşinăria" s-ar pune în mişcare de la sine. Iar stadioane fără fotbal care să găzduiască spectacolele avem destule.
Numai că dacă stăm şi ne uităm cu jind la alţii nu rezolvăm nimic. Se caută, deci, un organizator. Nu, nu trebuie să fie Primăria, nu aruncaţi motanul! Se bagă cineva?
(6 August 2017)

Centrale de cartier

Dragi tovarăşi şi preteni,
Cu toate insistențele depuse de organele de partid şi de stat, de consiliul local, de conducerile întreprinderilor municipale și de organele de ordine, iarna nu-i ca vara. Şi e frig!
În fața acestei situații deosebit de grave, este necesar să acționăm cu toate forțele, pentru a asigura dezvoltarea construcției socialist-pesediste în patria noastră, să acționăm cu întreaga răspundere față de prezentul și viitorul oraşului nostru, pentru a asigura căldura și bunăstarea tuturor locuitorilor!
Nu trebuie să existe nimic care să împiedice acțiunea noastră hotărâtă de a construi centrale de cartier în MICRO 43, pe Lună, pe Marte şi oriunde altundeva în Calea Lactee, pentru a servi partidul, socialismul, viitorul luminos al oraşului nostru, al patriei noastre!
(Urale si aplauze prelungite; se scandeaza îndelung "Puki-Puki-PSD!").

P.S. Pentru cine nu şi-a dat seama, acest text este un pamflet.

 

Duhul Apelor

Capitolul I

A fost odată ca-n poveşti, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o preafrumoasă rundă de alegeri la şcoala cea mare din sat. Şi se învârtoşară, mări, zeci de dascăli, îşi puseră CV-urile pe masă, îşi scoaseră discursurile la înaintare şi începură să se taie în vorbe unii pe alţii, de-au sărit bălţi de sânge pe toţi pereţii. Şi, spre după-amiază, când bătălia era mai în toi, îşi făcu apariţia Duhul Apelor, care, nici una, nici două, veni cu un firman de pace şi le spuse să nu se mai taie degeaba, că oricum nu-l vor putea birui pe micul său protejat Fănel. Acestea fiind zise, încetară dascălii vrajba şi-şi văzură fiecare mai departe de proiectele lor.

Capitolul II

Nu trecură decât 3-4 ani de la marea bătălie, că Fănel nu mai fu mulţumit doar cu echipa lui de fotbal de Liga a IV-a şi începu să tânjească spre prima divizie. Aşa că prinse momentul când era dezbinare mare prin politichie şi-l trimise pe Duhul Apelor să vază ce şi cum. Urmară neşte discuţii pe sub masă şi Fănel fu băgat pe uşa din faţă a politichiei locale în ăl mai învârtoşat dintre partidele ce se zborşeau de ochii lumii la stăpânii locului. Şi nu trecură decât câteva luni de tras sfori, că brusc se eliberă un loc în fruntea mesei, iar micul Fănel ajunse mare dregător şi-şi anunţă vrerea de a ajunge în fruntea bucatelor.
Şi povestea va continua, spre un final fericit, ca orice poveste care se respectă, dacă nu cumva Duhul Apelor se va îngrijora că micul Fănel se cam crede Făt-Frumos şi îl va lăsa baltă.

P.S. Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare

CORUPŢIA UCIDE, chiar dacă avem 100 de lei în plus în buzunar!

Am văzut numeroase discuţii, în urma furtunii care a lovit recent vestul României, în care o mulţime de persoane susţineau că nu te poţi pune cu natura dezlănţuită. Nimic mai fals! Iar cel mai elocvent exemplu în acest sens este cutremurul care a avut loc în Haiti, în 2010.
Insula caraibiană Hispaniola este împărţită de două naţiuni, Haiti şi Republica Dominicană, care au aproximativ aceeaşi populaţie (circa 10 milioane de locuitori fiecare). De pe la jumătatea secolului al XX-lea, ambele ţări au fost conduse dictatorial, timp de zeci de ani. Însă în timp ce, în Republica Dominicană, Rafael Trujillo a ales să-şi sporească averea pe calea dezvoltării, cu investiţii în industrie şi infrastructură, haitianul Francois Duvallier şi, apoi, fiul său, Jean Claude, au urmărit câştigul imediat, fără să investească nimic. Au urmat zeci de ani de CORUPŢIE generalizată (cu numeroase schimbări de guverne şi modificări de Constituţie) în Haiti, respectiv, importante investiţii străine în Republica Dominicană.
Rezultatul este spectaculos.

Haiti este astăzi cea mai săracă ţară de pe continentul american (PIB PPP/locuitor, 1.800 de dolari), încă măcinată de CORUPŢIE, cu străzi, alimentare cu apă, canalizare şi locuinţe la limita de jos a dezvoltării, iar Republica Dominicană a devenit unul dintre statele de top din Caraibe (PIB PPP/locuitor, 17.000 de dolari).
Haiti are o singură plajă importantă, şi aceea privată şi închisă populaţiei, iar Republica Dominicană este o atracţie turistică mondială, prezentă în ofertele tuturor agenţiilor din lume.
Pădurile din Haiti au fost defrişate aproape în totalitate (ocupă acum doar 2% din suprafaţa ţării), în timp ce în Republica Dominicană sunt protejate de 40 de ani.
Speranţa de viaţă este de 78 de ani în Republica Dominicană şi de numai 63 de ani în Haiti.
Alfabetizarea populaţiei este în Haiti de 60%, iar în ţara vecină ajunge la 92%.
Iar comparaţiile pot continua, toate fiind net în defavoarea ţării măcinate de CORUPŢIE.
Ce s-a întâmplat la marele cutremur din 2010? În Haiti, aproape 300.000 de clădiri s-au prăbuşit, peste 300.000 de oameni au murit, alţi 300.000 au fost răniţi, un milion şi jumătate de persoane au rămas fără locuinţe, iar în ţară a izbucnit o epidemie de holeră, din cauza problemelor de aprovizionare cu apă; în Republica Dominicană, la doar câteva zeci de kilometri de epicentru, pagubele şi victimele au fost nesemnificative, astfel că nici nu sunt consemnate în statistici!
Aşa că, DA, pe termen lung, CORUPŢIA UCIDE, chiar dacă astăzi avem 100 de lei în plus în buzunar!

(septembrie 2017)