Cine îşi bate joc de Oţelul?

Cine îşi bate joc de Oţelul?

* Cel mai înjurat om al verii * Nici un indian nu se află printre acţionarii echipei de fotbal! * Gruparea de Divizia A este controlată de cinci persoane fizice române * Ştie Mittal ce se întâmplă la Galaţi? *

Magnatul indian Lakshmi Mittal a fost în această vară omul pe care gălăţenii l-au înjurat cel mai mult. Promisiunile că echipa de fotbal Oţelul va deveni, într-un timp relativ scurt, o forţă în fotbalul autohton (şi nu numai) au făcut ca imaginaţia microbiştilor să o ia razna. S-a ajuns până la a se anticipa finale de Liga Campionilor şi aducerea unor jucători europeni de top la Galaţi.

Încet, încet, însă, speranţele suporterilor gălăţeni au început să se năruie. Refacerea Stadionului „Oţelul” a întârziat nepermis de mult, astfel că, după ce s-au chinuit un an pe „Dunărea”, fotbaliştii de Divizia A continuă să joace pe arena echipei din eşalonul secund cel puţin încă o jumătate de sezon (deşi noi credem că pe „Oţelul” nu se va juca nici în retur, pentru că în afară de însămânţatul gazonului nu s-a făcut nimic!).

Finalul sezonului trecut a coincis cu redeschiderea perioadei de transferuri, în care se aşteptau câteva mutări spectaculoase. Numai că rezultatul a fost exact invers celui aşteptat. Oţelul a pierdut patru titulari şi nu a adus nici un fotbalist de mare valoare! Preşedintele Viorel Anghelinei a încercat iniţial câteva runde de negocieri, pe care le-a întrerupt ulterior, din lipsa fondurilor. Mult-promisul buget de transferuri - „născut” în iarnă, de nu se ştie exact unde - a dispărut ca prin ceaţă, iar în lipsa lui oficialii grupării gălăţene au fost nevoiţi să înregimenteze câţiva jucători liberi de contract, pentru a acoperi măcar numeric (dacă valoric nu se putea) golurile din lot. Între timp, şi antrenorul Mihai Stoichiţă a părăsit echipa, sătul de promisiunile conducerii Mittal Steel Galaţi, neonorate timp de mai bine de o jumătate de an.

Startul sezonului 2005-2006 a coincis, duminica trecută, cu o înfrângere severă în faţa dinamoviştilor bucureşteni. Însă nu eşecul în sine este supărător, ci maniera în care „oţelarii” au abordat această partidă. Dacă în anii din urmă jucătorii gălăţeni au câştigat meciurile prin luptă (pentru că valoric am fost sub Dinamo mai de fiecare dată), de data aceasta fotbaliştii Oţelului au părut blazaţi şi fără chef de efort. Atitudinea jucătorilor este şi ea rezultatul măsurilor conducerii, ale cărei ezitări şi indecizii n-au rămas fără urmări nici la nivelul lotului.

Cine este de vină pentru situaţia în care se află Oţelul? Antrenorul Aurel Şunda este de doar câteva săptămâni la echipă şi nu i se poate cere să facă minuni. Jucătorii din lot au valoarea pe care o au şi, iarăşi, nu li se poate cere ceva peste puterile lor. Ne rămâne doar conducerea, spre care se îndreaptă, în cea mai mare parte, nemulţumirea suporterilor gălăţeni.

Mittal este, cum spuneam, cel mai înjurat om, pentru că el este perceput ca principal vinovat al faptului că la Oţelul nu s-a investit mai nimic, în ciuda promisiunilor de-a dreptul sforăitoare. Numai că există şi posibilitatea ca, în luxoasa lui casă de la Londra, magnatul indian să nu aibă habar despre ceea ce se întâmplă la Galaţi!

S-a spus de nenumărate ori că Oţelul este echipa lui Mittal. O simplă consultare a unor date publice - aflate la dispoziţia oricui la Registrul Comerţului - demonstrează însă că nu este deloc aşa. Fotbal Club Oţelul SA este o societate de tip închis, înfiinţată pe 30 martie 2005, ai cărei acţionari sunt: Ionel Borş (19,2%), Nicu Radu (19,2%), Ioan Ungureanu (19,2%), Mirela Gătin (19,2%), Aurelian Mocanu (19,2%) şi Asociaţia Clubul de Fotbal Oţelul Galaţi (4%). Aşadar, nici urmă de Mittal sau alţi indieni. Proprietarii Oţelului sunt cinci persoane fizice române, e drept cu funcţii de conducere în Combinat, care au un aport de capital de câte 960 lei noi (9,6 milioane lei vechi), alături de vechea asociaţie, care a venit cu palmaresul şi locul în prima divizie (dar şi cu datorii de zeci de miliarde de lei vechi!). Se ştie că Mittal Steel Galaţi sprijină echipa de fotbal, ca şi până acum, printr-un contract de reclamă-publicitate, care se cifra, la începutul anului, la suma de circa 650.000 de dolari. Probabil că la Oţelul ajung ceva mai mulţi bani din Combinat, pentru că bugetul unei divizionare A de nivel mediu depăşeşte de câteva ori suma respectivă. Până la Champions League este, însă, o distanţă uriaşă... iar noi nu ştim, pentru că nu s-a spus nimic oficial, cine trebuie să finanţeze echipa de fotbal - acţionarii (Borş & comp.) sau sponsorul (Mittal) - sau dacă între aceştia există vreo înţelegere referitoare la problema de faţă. Sistemul în sine pare însă identic cu acela al celebrelor „firme-căpuşă” care au stors Combinatul ani de-a rândul.

Discuţia poate continua şi pe planuri conexe, referitoare la implicarea extrem de modestă a conducerii Combinatului în sprijinirea comunităţii locale, pentru că nu numai de fotbal - chiar dacă acesta ne roade cel mai tare la ora actuală - se leagă nevoile şi speranţele gălăţenilor...

P.S. Deşi articolul este scris în 2005, situaţia este la fel de actuală. Din păcate...