Ziua naţională a dezbinării

Astăzi, cu mic, cu mare, sărbătorim Ziua Naţională, un moment în care ar trebui să vorbim despre unitate, despre patriotism, despre românism. Din păcate, după aproape doi ani de pandemie, suntem mai dezbinaţi ca niciodată.
Din cauza nenorocitului ăsta de virus, ne-am certat cu prietenii, cu rudele, cu toţi cunoscuţii din viaţa noastră. Am ajuns să nu mai avem încredere în nimeni, să fim suspicioşi faţă de oricine şi de orice, să punem la îndoială tot ceea ce ne spun specialiştii. Dezinformarea a atins în România cote alarmante, iar rezultatul este valul uriaş de mortalitate care ne-a adus printre primii în lume în ceea ce priveşte rata deceselor cauzate de noul coronavirus. Am ajuns ca în loc de fasole cu ciolan să ingurgităm doar ştiri false, răspândite cu mult elan de indivizi pentru care morala şi discernământul sunt la cote alarmant de joase. În loc de unire, de acest 1 Decembrie "sărbătorim" dezbinare, în loc de dragoste şi înţelegere, avem parte doar de ură şi de... capra vecinului.
Cel mai trist este însă faptul că am ajuns într-un punct în care această dezbinare pe care o experimentăm zilnic se transpune în zeci de mii de morţi, decese dintre care multe puteau fi evitate prin simpla empatie faţă de cel de lângă noi. Şi avem exemple cu nemiluita în ţările ai căror locuitori au ales să se vaccineze pentru a traversa împreună cu bine cea mai neagră perioadă din istoria recentă a omenirii. Noi, românii, în schimb, am preferat să trecem prin furtuna COVID-19 fiecare pe pielea lui, cu un dispreţ suveran faţă de cel de lângă noi, clamând selecţia naturală ca mod de viaţă.
Un femur rupt şi sudat mai apoi, cândva, în epoca de piatră, dar găsit în zilele noastre de arheologi, a reprezentat, potrivit antropologului Margaret Meade, dovada supremă a primului semn de civilizaţie, pentru că un om cu piciorul rupt era fără discuţie victimă sigură a animalelor sau a vremii. Faptul că acel femur a avut timp să se sudeze înseamnă că omul respectiv a avut pe cineva aproape, care l-a hrănit, l-a îngrijit şi l-a apărat.
În contradicţie cu această mărturie, ceea ce se întâmplă astăzi în România ne demonstrează că mulţi dintre noi n-au reuşit să treacă de mentalităţile din epoca de piatră. Cum să le mai ceri atunci să sărbătorească unirea, când doar dezbinarea le mai pune sângele în mișcare?