Înghesuială mare la tăierea panglicii Schengen

România şi Bulgaria au îndeplinit criteriile tehnice de aderare la Spaţiul Schengen, care prevede libera circulaţie a persoanelor între statele membre, fără controale la frontieră, încă din martie 2011.

Cele două ţări n-au fost admise însă în Schengen din motive mai degrabă politice, Olanda, Germania, Finlanda sau Austria acuzând, pe rând sau toate odată, că lipsa reformelor în Justiţie şi corupţia fac din România şi Bulgaria pericole pentru libera circulaţie, mai ales în contextul imigraţiei în creştere din ultimul deceniu.

În cei 11 ani şi jumătate, au existat mai multe proteste ale politicienilor români faţă de amânarea sine die a aderării, însă suficient de anemice pentru a nu fi luate serios în seamă. Ei bine, în ultima săptămână, situaţia s-a schimbat radical. Practic, nu există politician român care să nu se bată cu pumnul în piept că este imperios ca România şi Bulgaria să fie primite în Spaţiul Schengen. Fiecare pe unde a putut, în discursuri oficiale sau la adunări populare, în comunicate de presă sau în declaraţii făcute pe coclauri, oamenii noştri politici acuză Europa, iar unii mai exaltaţi chiar o ameninţă.

Spre exemplu, miercuri, în sesiunea Parlamentului European consacrată acestui subiect, o mulţime de europarlamentari români au ţinut discursuri înflăcărate proaderare la tribuna forului în care peste zece zile este programat votul pentru o rezoluţie care să ceară admiterea celor două ţări. Respectivul vot nu înseamnă de fapt nimic, pentru că o astfel de rezoluţie a mai trecut, fără urmări, prin Parlamentul European în iulie 2021, iar Comisia Europeană s-a pronunţat favorabil pe subiect în repetate rânduri, fostul preşedinte Juncker fiind chiar un recordmen al promisiunilor. Decizia în acest caz aparţine însă Consiliului European (compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre) şi Consiliului Uniunii Europene (miniștrii sau secretarii de stat ai domeniului discutat din ţările membre), ale căror viitoare întruniri nu au subiectul Schengen pe agenda de lucru.

Se naşte totuşi întrebarea de ce-au trecut politicienii români de la noncombatul din ultimul deceniu la vehemenţa din ultimele zile. Evident, contexul geopolitic continental a suferit schimbări majore după ce Rusia a atacat Ucraina. Iar în noile condiţii, acceptarea României în Schengen este cel mai probabil o chestiune de săptămâni sau luni, în funcţie doar de birocraţia bruxelleză, chitită uneori să pună beţe-n roate mai ceva ca a noastră. Şi dacă tot vom intra în Schengen foarte curând, nu-i aşa că dă bine la alegători să fie şi dragii noştri politicieni cât mai în faţă? Măcar la tăierea panglicii să fie prezenţi, dacă să pună umărul la construcţia politică necesară n-au fost în stare!