Spune-mi cine-ţi sunt rechinii imobiliari, ca să-ţi spun dacă eşti tigru economic sau pisică maidaneză!

Cu cinci ani în urmă, Primăria Galaţi se muta într-un nou sediu, construit pe fundaţia unei clădiri abandonate în 1989 ("Casa aplaudacilor"), care a scos din bugetul local peste 25 milioane de lei doar până la inaugurare, pentru că ulterior au existat multe alte cheltuieli.

Acum doi ani, Universitatea "Dunărea de Jos" a cumpărat clădirea în care funcţiona "motorul tehnologic al oraşului", căzut la datorie sub "competentă" administrare politică, în condiţiile în care sectorul IT din alte oraşe a înflorit. Parcul de Soft, primul inaugurat în ţară şi tot primul falimentat, s-a transformat astfel în Facultatea de Medicină, după 6,5 milioane de lei cheltuiţi pentru clădire şi dotări, în primă fază.

În această toamnă, impozantul sediu al BCR de pe strada Brăilei a fost cumpărat de municipalitate contra sumei de 6,5 milioane de lei, fără a lua în calcul cheltuielile ce urmează să fie făcute după mutarea efectivă în fosta bancă a Direcţiei de Taxe şi Impozite a Primăriei.
La începutul acestei săptămâni, Senatul Universităţii gălăţene a aprobat deblocarea sumei de 12,5 milioane de lei pentru a începe demersurile de cumpărare a fostului sediu al Primăriei, aflat acum în proprietate privată.
Cel mai probabil, Primăria şi Universitatea chiar aveau nevoie de aceste spaţii, dar am trecut în revistă tranzacţiile, cele mai mari din ultimii ani, pentru a arăta cine sunt cei mai importanţi investitori imobiliari din Galaţi. Vorbim despre două instituţii bugetare, cu un număr de salariaţi care le situează şi printre cei mai mari angajatori ai Galaţiului.

Nici vorbă de vreun investitor privat important care să-şi facă intrarea în oraş în această perioadă. Au existat, evident, câteva preluări de imobile, dar niciuna dintre tranzacţii nu (cred că) s-a ridicat la nivelul celor patru menţionate, ele fiind mai degrabă investiţii imobiliare clasice ale unor oameni de afaceri locali care (nici ei) n-au (mai) avut curajul să se lanseze în noi businessuri la Galaţi. Ar mai fi terenul Mehid, dar acolo e clar că e vorba de un intermediar, nu de un investitor.

Şi chiar dacă drumurile de legătură cu lumea, care ne lipsesc enorm, au început să se construiască, gălăţenii s-au plictisit să le aştepte şi au tot părăsit oraşul. O simplă plimbare pe străzile principale, împânzite de anunţuri de angajare şi de spaţii scoase la vânzare/închiriere, demonstrează din plin acest lucru. Iar când singurii mari investitori imobiliari ai oraşului, aşa-zişii "rechini", sunt Primăria şi Universitatea, e clar că la nivel macro ceva scârţâie serios în economia gălăţeană, care tot aşteaptă să se transforme în tigru de 30 de ani încoace, dar miaună din ce în ce mai stins.