Supremaţia nătângilor, faza pe module

Ştiţi cu toţii "legenda" că 40% din populaţia României este analfabetă funcţional. Am pus ghilimele pentru că respectivul procentaj, rezultat în urma unui test PISA de acum vreo zece ani, este făcut praf de realitate. Este suficient să te uiţi în jur ceva mai atent şi vei da nas în nas cu o mulţime de oameni care nu sunt în stare să lege două idei sau să facă diverse corelaţii. Rezultatele ultimului test PISA, de acum câţiva ani, n-au mai fost făcute publice oficial, dar s-a vehiculat că rata de analfabetism funcţional a urcat spre 60-70%.

Iar un recent raport naţional a ajuns, zilele trecute, la concluzia că doar 11% dintre elevii români se pot încadra în categoria "funcţional", în timp ce 42% sunt catalogaţi "nefuncţional", iar 47% sunt incluşi la "minim funcţional", jumătate dintre aceştia din urmă fiind la limita de jos a categoriei, adică mai degrabă spre "nefuncţional", ceea ce ne duce exact la rezultatul dezastruos al ultimului test PISA. În cifre concrete, doar 330.000 din cei 3 milioane de copii sunt în stare să înţeleagă un text simplu.

În tot acest timp, şcoala românească se complace în (re)forme fără fond, schimbând trimestre în semestre şi module, complicând manualele până dincolo de puterea de înţelegere a unui copil normal, menţinând la catedră profesori slab pregătiţi sau cu probleme psihice, schimbând legi şi miniştri în fiecare an, "centrează" învăţământul pe elev până-i elimină pe copii din ecuaţie, face strategii inepte sau imposibil de aplicat, tolerează scandalurile în şcoală de toate felurile, pune mai mult accent pe hârţogăraie decât pe pedagogie ş.a.m.d.

Iar rezultatele sunt evidente pentru oricine vrea să vadă, chiar dincolo de concluziile acestor teste. Avem o mulţime de absolvenţi de liceu sau chiar de facultate care nu sunt în stare să lege două fraze coerente şi n-au cunoştinţe generale nici măcar la nivel minim, dar au patalama la mână, unii chiar mai multe, pentru că "fabrica de diplome" pare să fi fost singura "instituţie" care a funcţionat în România la parametri optimi în perioada scursă de la Revoluţie.

În condiţiile date, ni se prefigurează un viitor fix ca în cunoscutul film "Idiocracy", tradus în româneşte "Supremaţia nătângilor", în care personajul principal, destul de modest "mobilat" intelectual, se trezeşte într-o societate a viitorului în care este de-a dreptul genial comparativ cu majoritatea. Iar când vedem la televizor câţi nătângi ajung în posturi-cheie prin ministere şi administraţie, acest viitor sumbru nu pare deloc departe...