Statistica pulimii

O cifră găsită astăzi în căutările mele pe net indică faptul că populaţia Galaţiului se cifrează la 249.400 de locuitori, conform unui document al Institutului Naţional de Statistică (INS), care invocă date de la 1 ianuarie 2014. Am preluat textul şi mi-am aruncat ochii la postul de deasupra, din luna mai, unde scria negru pe alb că populaţia Galaţiului la acelaşi 1 ianuarie 2014 era de 286.165 de locuitori!

Iniţial, înainte să consult datele de referinţă, m-am gândit că depopularea Galaţiului este un fenomen normal, date fiind condiţiile socio-economice locale, deşi diferenţa dintre cele două cifre, de aproape 37.000 de locuitori, mi s-a părut cam mare.
Când am studiat un pic mai atent cele două coloane de cifre, am observat că în cazul tuturor oraşelor mari ale ţării sunt diferenţe uriaşe, în plus sau în minus (Cluj +20.000, Iaşi -31.000, Timişoara +16.000, Craiova -25.000, Braşov -22.000, etc), deşi data de referinţă (1 ianuarie 2014) este anunţată ca fiind aceeaşi.
Păi dacă două documente făcute publice, la numai câteva luni distanţă, de singurul organism naţional abilitat oficial prezintă asemenea discrepanţe, care nu sunt credibile absolut deloc, oricât de îngăduitor ai fi, nu rezultă practic decât la un singur lucru: cifrele Statisticii (sau măcar unele dintre ele) sunt scose din burtă!
Iar dacă la capitolul numărării pulimii, unde cu puţină atenţie ne putem da seama de aberaţiile prezentate drept realitate, INS-ul îşi permite să facă asemenea măgării, nici nu vreau să-mi închipui ce se întâmplă în cazurile în care observatorul neutru nu are nicio posibilitate intuitivă de control, gen producţii, investiţii, salarii. Nu cumva tocmai de-aia nu ne dăm seama cât de bine trăim în ţara asta în care totul creşte şi înfloreşte?

Costa Brava, mai la deal de Barcelona

Am descoperit un text din toamna lui 2011, pe care am uitat să-l postez. Poate e cineva intersat de zona Costa Brava...

Vacanţe întârziate. Mai la deal de Barcelona
La jumătatea lunii octombrie, România ajunsese deja la temperaturi de 12-13 grade. La trei ore de drum cu avionul, mercurul termometrelor se menţinea încă la 20-22 de grade. Aşa m-a întâmpinat Costa Brava.
Zona de litoral situată la nord de Barcelona este una dintre destinaţiile predilecte ale celor care vizitează Spania. Şi cum criza a lovit puternic şi turismul iberic în ultimii ani, autorităţile au decis să prelungească perioada de vară printr-un program social, în care preţurile sejururilor au fost reduse substanţial. Practic, cu bani mai puţini decât costul clasic al unui drum dus-întors cu avionul Bucureşti-Barcelona poţi petrece şi şapte zile într-o zonă fabuloasă, în care ai atât de multe de vizitat încât săptămâna trece aproape pe nesimţite.
Deşi este considerată litoral, întreaga zonă este mai degrabă una muntoasă, cu stânci prăvălindu-se direct în Mediterana, cu plaje înguste şi uneori chiar „plantate”, pentru a le da posibilitatea amatorilor să savureze laolaltă muntele şi marea.

N-au, dar ştiu
La 50-60 de kilometri nord de Barcelona începe o salbă de staţiuni asemănătoare celor de pe litoralul românesc. De la Mataro la Tossa de Mar, trecând prin Canet de Mar, Callela, Pineda de Mar, Blanes şi Lloret de Mar, hotelurile se înşiruiesc unele după altele pe marginea autostrăzii sau pe ţărmul mării, orăşelele care le găzduiesc fiind evident dependente total de o industrie a turismului înfloritoare, al cărei start s-a dat pe la 1950.
În paranteză fie spus, plajele româneşti sunt net peste cele de pe Costa Brava, prin dimensiuni, nisipul mai fin şi posibilitatea de a te bălăci în mare până la multe zeci de metri de ţărm. Numai că în timp ce ai noştri caută metode de a-i jupui cât mai tare pe turiştii care se aventureză pe litoralul Mării Negre, catalanii fac tot posibilul să-i atragă!

Capitala Cataloniei
Barcelona, capitala Cataloniei şi cel de-al doilea oraş din Spania ca marime şi importanţă, este greu de vizitat într-o singură zi, indiferent dacă eşti sau nu ajutat de un ghid sau de un localnic. Prima impresie, deloc greşită, este cea a unui oraş dezvoltat de-a lungul unei perioade de timp foarte lungi, pentru că se regăsesc alături vestigii medievale şi bulevarde moderne.
O altă caracteristică a Barcelonei este migrarea spre zona înaltă, oraşul nemaiavând loc în valea în care a fost fondat şi fiind obligat să se extindă pe dealurile din jur.
Cu siguranţă, cel mai vizitat obiectiv din Barcelona este Sagrada Familia (Sfânta Familie), operă a arhitectului Antonio Gaudi, o catedrală încă neterminată deşi se lucrează la ea de circa 130 de ani! „Clientul meu nu se grăbeşte”, comenta cândva Gaudi, iar autorităţile speră să termine construcţia în jurul anului 2020. Acelaşi Gaudi este prezent în multe alte zone ale Barcelonei, de la o serie de clădiri situate în plin centrul oraşului până la Parcul Guell, un model de oraş „eco” realizat la începutul secolului XX.

Din orice tur profesionist al oraşului nu trebuie să lipsească stadioanele „Olimpic” şi „Nou Camp”, Piaţa Catalunya (kilometrul 0 al oraşului), portul vechi, zona comercială din centru, Cartierul Gotic, precum şi numeroasele muzee.
Interesant este şi cum s-au transformat clădirile unde se desfăşurau până de curând coridele (recent interzise în Catalonia), care au devenit peste noapte malluri de mare anvergură.
Costa Brava
Să lăsăm în urmă Barcelona şi să pornim de-a lungul litoralului Costei Brava. Salba de staţiuni din nordul Barcelonei reprezintă o veritabilă atracţie pentru o diversitate de turişti. De la pensionarul german şi bunicuţa franţuzoaică până la ruşii proaspăt îmbogăţiţi de tranziţia spre capitalism, toată lumea îşi găseşte locul în zona de litoral a Cataloniei.
Cum publicul este atât de divers, gazdele s-au adaptat la cerinţe şi au „inventat” programe de seară în care principalul „ingredient” este muzica lui Julio Iglesias, dar şi localuri în care mixează cei mai în vogă DJ ai momentului. Şi, evident, există şi discoteca „CCCP”, pentru atragerea ruşilor, care conform statisticilor oficiale sunt cei mai cheltuitori oaspeţi ai litoralului din zonă (cu peste 2.000 de euro pe sejur de persoană, în afara costurilor de cazare şi masă).
În plus, grădinile botanice, castelele medievale sau moderne, precum şi diversele tipuri de muzee ale mării nu lipsesc din niciuna dintre staţiunile menţionate.
Toate acestea, alături de peisajul mirific întins pe zeci de kilometri şi apropierea de alte câteva atracţii turistice importante (Montserrat, Andorra, Pirineii), fac din Costa Brava o destinaţie pe care nu o veţi regreta niciun moment.

Girona
Situat la circa 100 de kilometri nord-est de Barcelona, oraşul Girona a doua localitate turistică importantă a zonei, având rădăcinile istorice încă dinaintea Imperiului Roman. Există două cartiere distincte, nou şi vechi, separate de râul Onyar.
Unul dintre obiectivele de mare atracţie este catedrala oraşului, o construcţie impunătoare în stil gotic, datând din secolul al XI-lea, ale cărei dimensiuni o situează printre cele mai impozante edificii similare din lume.
Fortificaţiile oraşului vechi, cu ziduri de apărare şi turnuri, întinse pe câtiva kilometri, sunt construite de romani în secolul I d.C. şi sunt acum vizitabile pe întreaga lor lungime.
Universitatea din Girona a păstrat şi adaptat o parte din construcţia medevală, astfel că intrarea şi faţada instituţiei arată ca acum 5-600 de ani.
Nu în ultimul rând, merită menţionate casele colorate din cartierul evreiesc, amintite în toate ghidurile turistice ale oraşului şi care la noi ar fi fost blamate, din cauza disonanţei cromatice.

Logo galateni.net

Avem şi logo pentru site

Forumul gălăţenilor de pretutindeni creşte

După un an şi jumătate de prezenţă on-line, Forumul gălăţenilor de pretutindeni - www.galateni.net - a ajuns destul de departe.
După numărul de vizitatori unici pe săptămână, www.galateni.net se află pe locul 3 în Galaţi, cu peste 1.200 de intrări zilnice (după Viaţa liberă şi Universitate, dar înaintea Monitorului).
În acelaşi timp, întâlnirile lunare între membrii forumului au ajuns la cea de-a 11-a ediţie. Alte cifre: 30.000 de posturi, 6.300 de topicuri, 900 de membri (fără boţi!), etc.
Vă aştept pe forum! Putem creşte numai împreună!

Forumul gălăţenilor de pretutindeni

Am realizat, recent şi mai mult în joacă, forumul http://www.galateni.net/forum . Conţine ştiri din şi despre Galaţi postate în timp real, oferă posibilitatea comentariilor şi discuţiilor pe o mulţime de teme de actualitate. Vizitaţi-l! În plus, puteţi posta gratuit anunţuri de mică publicitate.
Deocamdata doar forumul este OK şi online la adresa http://www.galateni.net/forum . Site-ul www.galateni.net mai are de aşteptat. Sper, însă, că nu prea mult!

Lămurire

Pentru cei (foarte puţini, cred) care trec pe-aici, e nevoie de o mică lămurire referitoare la "vechiturile" apărute pe acest blog. Cum în ultima vreme am scris destul de rar (pentru că mă ocup mai mult de chestii tehnice), am de gând să postez articolele mai vechi de care îmi aduc aminte (evident că trebuie să mai şi găsesc textele respective).

Cum ne vede lumea

ŞI ARTIŞTI DE CATEGORIA A DOUA?








La începutul acestei luni, galeriile londoneze Saatchi, un nume respectat în lumea artei, au organizat un vot on-line pentru a desemna cel mai mare artist al secolului XX. Au fost propuse 500 de nume de personalităţi care şi‑au pus amprenta asupra acestui domeniu de‑a lungul veacului trecut. N‑a fost o surpriză pentru nimeni că printre aceste nume figura şi cel al sculptorului Constantin Brâncuşi, autorul Coloanei Infinitului, al Domnişoarei Pogany şi al Sărutului neputând să lipsească dintr‑o asemenea ierarhie.
Surpriza a venit la ceva timp de la deschiderea votării. Pe 17 martie, Brâncuşi era lider autoritar, cu peste 27.000 de voturi, în timp ce Pablo Picasso, ocupantul locului secund, strânsese doar 13.000! Îndemnurile de a‑l vota pe Brâncuşi în topul Saatchi au circulat pe toate calculatoarele din România, iar ai noştri şi‑au făcut treaba la modul superlativ, astfel că artistul din Hobiţa a strâns un număr dublu de voturi faţă de Picasso, Cezanne, Monet, Gaugain sau Matisse. Probabil că organizatorilor nu le venea să creadă. S‑au frecat la ochi, s‑au ciupit de obraji, au stat strâmb şi‑au cugetat drept şi au ajuns la concluzia că voturile românilor nu sunt bune! Şi, în consecinţă, le‑au anulat!
Aşa se face că, două săptămâni mai târziu, după ce alte zeci de mii de oameni şi‑au exprimat opţiunile, Brâncuşi avea doar 19.000 de voturi (cu 8.000 mai puţin decât pe 17 martie!) şi se afla pe locul 15. La vârful ierarhiei, nu s‑au produs schimbări majore. Picasso a devenit lider, fiind urmat de aceleaşi nume menţionate mai sus. Singurul afectat a fost Brâncuşi. Un artist de geniu, care a fost trecut în pluton doar pentru că a avut "ghinionul" să se nască în România.
Nu‑i prima oară când ne lovim de situaţii de genul acesta, în care românii sunt priviţi de sus doar pentru că� sunt români. Nu contează ce şi cum gândesc, nu contează nici măcar contribuţia lor la tezaurul umanităţii, contează doar că nu s‑au născut unde trebuie. S‑a vehiculat de multe ori, după aderarea noastră la UE, "conceptul" de europeni de categoria a doua, dar la artişti de categoria a doua nu mă aşteptam!