Profitând de faptul că semnarea actelor de prelungire a contractului de
închiriere pentru sediul Primăriei a fost lăsată pentru ultimul moment
(ce-au păzit până acum funcţionarii municipalităţii e greu de spus),
proprietarul cere o chirie de 10 euro/mp, faţă de 4 euro/mp, cât se
plăteşte acum. Până la urmă, nu-i de condamnat, încearcă şi el să facă
un ban grămadă în ultimele luni, în condiţiile în care noul sediu al
Primăriei, în construcţie, va fi gata, cel mai devreme, la finele
anului. După aceea, e puţin probabil că va reuşi să mai valorifice în
vreun fel clădirea, care are nevoie, evident, de o reconsolidare
serioasă, care nu se poate face fără o sumă cu multe zerouri în coadă.
Cum preţul de piaţă al clădirilor de birouri este mult mai jos, pornind
cel mai adesea de la 2-3 euro/mp, reprezentanţii Primăriei au
contratacat, anunţând că aşteaptă oferte pentru birourile
municipalităţii. Treaba asta nu se face însă de pe o zi pe alta, iar
demersul actual, trâmbiţat public din toţi rărunchii, este evident doar
pentru a-l impresiona pe proprietar să-şi mai reducă din pretenţii.
Cu siguranţă, nici Primăria nu doreşte să plece din actualul sediu,
pentru doar câteva luni, nici proprietarul nu vrea să-şi piardă singurul
chiriaş posibil. Asistăm, deci, la un joc de-a cine cedează (psihic)
primul, clasic într-o negociere de o asemenea amploare. Iar rezultatul
nu poate fi decât un status-quo la un preţ care să nu facă pe nimeni să
se considere perdant. Să zicem un 6 euro/mp?
luni, martie 21, 2016
duminică, martie 06, 2016
Să minţim poporul pe proiecte
Unul dintre candidaţii la Primărie a venit, zilele trecute, cu
"propuneri concrete" pentru dezvoltarea oraşului. Printre ele,
gratuitatea transportului în comun pentru toţi cetăţenii cu buletin de
Galaţi.
Caracterul vădit populist, şi astfel posibil câştigător pe 5 iunie, al propunerii scârţâie puţin pe la încheieturi. Trecând peste suma de 4-5 milioane de lei din încasarea biletelor pe care Transurb o va pierde, dar care n-ar fi poate un capăt de ţară, gratuitatea transportului ar determina ANULAREA finanţării de 100 de milioane de lei de la BERD, care a impus prin contract implementarea unui sistem de ticketing, la pachet cu achiziţia a 14 troleibuze noi, europene (Transurb are 13 vechi, din Belarus) şi refacerea străzilor Mihai Bravu, Saligny, Tecuci (deja începute) şi Coşbuc.
Dar ce mai contează pierderea unei investiţii de câteva zeci de milioane de euro când fotoliul de primar e aşa de aproape...
Caracterul vădit populist, şi astfel posibil câştigător pe 5 iunie, al propunerii scârţâie puţin pe la încheieturi. Trecând peste suma de 4-5 milioane de lei din încasarea biletelor pe care Transurb o va pierde, dar care n-ar fi poate un capăt de ţară, gratuitatea transportului ar determina ANULAREA finanţării de 100 de milioane de lei de la BERD, care a impus prin contract implementarea unui sistem de ticketing, la pachet cu achiziţia a 14 troleibuze noi, europene (Transurb are 13 vechi, din Belarus) şi refacerea străzilor Mihai Bravu, Saligny, Tecuci (deja începute) şi Coşbuc.
Dar ce mai contează pierderea unei investiţii de câteva zeci de milioane de euro când fotoliul de primar e aşa de aproape...
joi, martie 03, 2016
Ce-ar fi să avem doi primari? Aşa rezultă din sondaje
Toată lumea face sondaje, care mai de care mai optimiste.
Ciumacenco şi Durbacă susţin că au vreo 25%, Pucheanu, Stan şi Cristache se laudă cu minimum 20%, alţi trei candidaţi (Telegan, Aramă şi Comşa) speră la 10%, că altfel nu s-ar băga în cursă, ar mai fi 2-3 partide (M10, PRU, PND) care nu şi-au desemnat candidaţi, dar au convingerea că bat cam în acelaşi interval, eventual vor apărea şi câţiva independenţi de măcar 5%, plus că vreo 40% dintre alegători sunt nehotărâţi ce să aleagă dintre atâtea valori.
Cum, am trecut deja de 100%? Ba chiar se fac lejer 200%! Păi, în condiţiile astea, eu propun să alegem doi primari, poate-aşa iese şi oraşul ăsta din mocirlă!
Ciumacenco şi Durbacă susţin că au vreo 25%, Pucheanu, Stan şi Cristache se laudă cu minimum 20%, alţi trei candidaţi (Telegan, Aramă şi Comşa) speră la 10%, că altfel nu s-ar băga în cursă, ar mai fi 2-3 partide (M10, PRU, PND) care nu şi-au desemnat candidaţi, dar au convingerea că bat cam în acelaşi interval, eventual vor apărea şi câţiva independenţi de măcar 5%, plus că vreo 40% dintre alegători sunt nehotărâţi ce să aleagă dintre atâtea valori.
Cum, am trecut deja de 100%? Ba chiar se fac lejer 200%! Păi, în condiţiile astea, eu propun să alegem doi primari, poate-aşa iese şi oraşul ăsta din mocirlă!
vineri, februarie 26, 2016
O altfel de politică. De jos în sus
Într-o discuţie pe care am avut-o ieri, cineva m-a întrebat cum văd viitorul politicii româneşti. M-am abţinut să spun "sumbru", aşa cum mi-a venit pe limbă din prima, şi am încercat ceva mai concret: "Altfel. De jos în sus". N-am intrat în detalii, dar am să încerc s-o fac acum...
Până în acest moment, politica românească s-a bazat pe două mari tipuri de partide, de doctrină (să zicem!) şi de lider. Construcţiile care s-au realizat pe grupurile cu opţiuni tradiţionale, de stânga şi, respectiv, dreapta, au reprezentat şi vor reprezenta, în continuare, polii politici de bază, indiferent de cine au fost (sunt) conduse. Şi e normal să fie aşa, pentru că masa celor care se regăsesc în ideile socialiste/liberale este foarte mare.
Pe lângă acestea, în România au existat şi continuă să existe partidele de lider, care s-au coalizat în jurul unei personalităţi carismatice şi în cadrul cărora nu prea a contat de ce parte a eşichierului politic se aflau opţiunile membrilor. De la Vadim Tudor şi Dan Diaconescu la Traian Băsescu şi Monica Macovei, astfel de structuri sunt condamnate la o viaţă efemeră, care durează, mai mult sau mai puţin, doar atâta timp cât liderul cu pricina este în vogă. Dar unii lideri mor, alţii ajung la puşcărie, iar partidul lor se face praf în secunda imediat următoare. De obicei, votanţii acestora îşi găsesc repede un alt refugiu, cel mai adesea de aceeaşi natură. Ar mai fi de menţionat în această categorie, dar la "şi altele", partidele celor care se cred lideri, gen (în momentul de faţă) Mircea Geoană sau Bogdan Diaconu, dar care nu au suficient potenţial de a atrage masele.
Buuun, avem deci un partid mare de stânga, unul mare de dreapta (din ce în ce mai amestecate, în materie de doctrine, în ultima vreme, cu numeroase migrări dintr-o parte în alta) şi câteva mici ale unor şefi de trib. Ar mai fi vreo altă variantă de a face politică? Eu cred că da! Pentru că, să fim bine înţeleşi, democraţia presupune politică, nu există altă variantă, iar "nu fac politică" nu reprezintă o opţiune.
Deşi habar n-am dacă sunt original sau nu (şi nici nu mă interesează aspectul), o să vă expun ideea care mi-a trecut prin cap în secundele în care am căutat răspunsul de la care am pornit textul de faţă.
Ce-ar fi dacă această altfel de cale de a face politică n-ar mai începe de la vârf (clasicul model strâns uniţi cu toţii în jurul conducătorului iubit), ca tot ceea ce s-a făcut până acum, ci ar lua-o invers, de jos în sus? De la membru la lider. De ce un om care vrea să facă politică să fie nevoit să "adere", nu să construiască?
Şi eu sunt convins că se poate! Dacă măcar o parte din cei cărora "le pute" tot ce se întâmplă în oraşul ăsta ar încerca nu numai să critice, ci ar începe să se implice. Dacă s-ar dezvolta un nucleu de oameni care să vină cu propuneri şi soluţii practice (democraţia participativă are deja succes în multe locuri), să interacţioneze permanent cu autorităţile şi să ajungă să cunoască hibele "sistemului" atât de bine astfel încât să le poată remedia (nu sistemul în sine e problema, cred eu, ci oamenii care îl conduc), nu doar blama.
Să zicem că se poate realizea un astfel de nucleu în plan local (deşi e foarte greu, pentru că mai toţi vor vrea să fie lideri, e în firea noastră :P) care să cuprindă oameni din online, într-o primă fază. Odată demarat procesul undeva, cu succes, grupul "galateni.net" ( :D cu titlu de exemplu, trebuie să-i zicem cumva) va atrage iniţiative similare şi în alte părţi. Drept urmare, vor apărea "braileni.net", "constanteni.net", etc, grupuri care în final pot ajunge la un partid politic de nivel naţional, ale cărui obiective strategice să fie rezolvarea punctelor comune ale organizaţiilor locale. Iar un eventual lider executiv să fie ales (schimbat) periodic tot de jos în sus.
Şi chiar dacă iniţiativa rămâne în plan local ("desenele animate" cu denumiri asemănătoare existente la ora actuală în politica din Galaţi nu se pun) şi va reuşi să obţină câteva posturi de consilier, comunitatea respectivă nu va avea decât de câştigat. Va putea conta pe un grup politic care va face exact ceea ce îşi doresc cetăţenii locului, nu ce dictează Bucureştiul. Şi asta nu-i puţin lucru, în condiţiile în care parlamentarii (cel puţin la Galaţi) nu prea mai au tangenţă cu oamenii care i-au trimis să-i reprezinte.
Şi-acum, trezirea la realitate. Pentru cei ce se visează deja politicieni trebuie precizat că un astfel de proces este clar unul de lungă durată şi o eventuală participare la alegerile din vară e practic exclusă, pentru a nu compromite seriozitatea unei astfel de construcţii.
P.S. Oricine vrea să împrumute vreo idee din textul de faţă e liber s-o facă! O fi bine, o fi rău, numai cine încearcă se va lămuri!
Până în acest moment, politica românească s-a bazat pe două mari tipuri de partide, de doctrină (să zicem!) şi de lider. Construcţiile care s-au realizat pe grupurile cu opţiuni tradiţionale, de stânga şi, respectiv, dreapta, au reprezentat şi vor reprezenta, în continuare, polii politici de bază, indiferent de cine au fost (sunt) conduse. Şi e normal să fie aşa, pentru că masa celor care se regăsesc în ideile socialiste/liberale este foarte mare.
Pe lângă acestea, în România au existat şi continuă să existe partidele de lider, care s-au coalizat în jurul unei personalităţi carismatice şi în cadrul cărora nu prea a contat de ce parte a eşichierului politic se aflau opţiunile membrilor. De la Vadim Tudor şi Dan Diaconescu la Traian Băsescu şi Monica Macovei, astfel de structuri sunt condamnate la o viaţă efemeră, care durează, mai mult sau mai puţin, doar atâta timp cât liderul cu pricina este în vogă. Dar unii lideri mor, alţii ajung la puşcărie, iar partidul lor se face praf în secunda imediat următoare. De obicei, votanţii acestora îşi găsesc repede un alt refugiu, cel mai adesea de aceeaşi natură. Ar mai fi de menţionat în această categorie, dar la "şi altele", partidele celor care se cred lideri, gen (în momentul de faţă) Mircea Geoană sau Bogdan Diaconu, dar care nu au suficient potenţial de a atrage masele.
Buuun, avem deci un partid mare de stânga, unul mare de dreapta (din ce în ce mai amestecate, în materie de doctrine, în ultima vreme, cu numeroase migrări dintr-o parte în alta) şi câteva mici ale unor şefi de trib. Ar mai fi vreo altă variantă de a face politică? Eu cred că da! Pentru că, să fim bine înţeleşi, democraţia presupune politică, nu există altă variantă, iar "nu fac politică" nu reprezintă o opţiune.
Deşi habar n-am dacă sunt original sau nu (şi nici nu mă interesează aspectul), o să vă expun ideea care mi-a trecut prin cap în secundele în care am căutat răspunsul de la care am pornit textul de faţă.
Ce-ar fi dacă această altfel de cale de a face politică n-ar mai începe de la vârf (clasicul model strâns uniţi cu toţii în jurul conducătorului iubit), ca tot ceea ce s-a făcut până acum, ci ar lua-o invers, de jos în sus? De la membru la lider. De ce un om care vrea să facă politică să fie nevoit să "adere", nu să construiască?
Şi eu sunt convins că se poate! Dacă măcar o parte din cei cărora "le pute" tot ce se întâmplă în oraşul ăsta ar încerca nu numai să critice, ci ar începe să se implice. Dacă s-ar dezvolta un nucleu de oameni care să vină cu propuneri şi soluţii practice (democraţia participativă are deja succes în multe locuri), să interacţioneze permanent cu autorităţile şi să ajungă să cunoască hibele "sistemului" atât de bine astfel încât să le poată remedia (nu sistemul în sine e problema, cred eu, ci oamenii care îl conduc), nu doar blama.
Să zicem că se poate realizea un astfel de nucleu în plan local (deşi e foarte greu, pentru că mai toţi vor vrea să fie lideri, e în firea noastră :P) care să cuprindă oameni din online, într-o primă fază. Odată demarat procesul undeva, cu succes, grupul "galateni.net" ( :D cu titlu de exemplu, trebuie să-i zicem cumva) va atrage iniţiative similare şi în alte părţi. Drept urmare, vor apărea "braileni.net", "constanteni.net", etc, grupuri care în final pot ajunge la un partid politic de nivel naţional, ale cărui obiective strategice să fie rezolvarea punctelor comune ale organizaţiilor locale. Iar un eventual lider executiv să fie ales (schimbat) periodic tot de jos în sus.
Şi chiar dacă iniţiativa rămâne în plan local ("desenele animate" cu denumiri asemănătoare existente la ora actuală în politica din Galaţi nu se pun) şi va reuşi să obţină câteva posturi de consilier, comunitatea respectivă nu va avea decât de câştigat. Va putea conta pe un grup politic care va face exact ceea ce îşi doresc cetăţenii locului, nu ce dictează Bucureştiul. Şi asta nu-i puţin lucru, în condiţiile în care parlamentarii (cel puţin la Galaţi) nu prea mai au tangenţă cu oamenii care i-au trimis să-i reprezinte.
Şi-acum, trezirea la realitate. Pentru cei ce se visează deja politicieni trebuie precizat că un astfel de proces este clar unul de lungă durată şi o eventuală participare la alegerile din vară e practic exclusă, pentru a nu compromite seriozitatea unei astfel de construcţii.
P.S. Oricine vrea să împrumute vreo idee din textul de faţă e liber s-o facă! O fi bine, o fi rău, numai cine încearcă se va lămuri!
miercuri, februarie 24, 2016
Să punem lacăt pe supermarket
Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, s-a dat în stambă astăzi,
declarând că este pentru închiderea supermarketurilor în weekend, pentru
a susţine economia românească!
Păi, bine, domnu' Nilă, parcă te-a pus Cioloş să te ocupi de agricultură, nu de comerţ. Asta înseamnă să ajuţi agricultura prin legislaţie, prin fonduri europene distribuite acolo unde trebuie, nu la mişto, ca acum, prin încurajarea asocierii fermierilor, prin stimularea sectoarelor care pot deveni competitive, prin eliminarea falşilor producători din pieţe (adică majoritatea, cu patalama obţinută pe şpagă de la instituţiile statului), etc. Dacă închizi magazinele concurenţei, nu creşte producţia, creşte specula (şi asta se vede, cu ochiul liber, la ţigări, unde piaţa neagră înfloreşte la fiecare majorare de taxe). Cică aşa e în Europa! Poate e, dar cauzele sunt cu totul altele, printre care salarii foarte mari în zilele libere, astfel că patronii îşi pun singuri lacătul pe uşă duminica. Astea cu programul de două ore sau circulaţia în duminica fără soţ seamănă a altceva. Şi n-a trecut chiar aşa de mult. Sau ţi-a plăcut perioada?
P.S. A doua zi... "Ministrul Agriculturii face precizari: Nu putem impune hipermarketurilor sa isi scurteze programul, pentru ca riscam sanctiuni europene".
Păi, bine, domnu' Nilă, parcă te-a pus Cioloş să te ocupi de agricultură, nu de comerţ. Asta înseamnă să ajuţi agricultura prin legislaţie, prin fonduri europene distribuite acolo unde trebuie, nu la mişto, ca acum, prin încurajarea asocierii fermierilor, prin stimularea sectoarelor care pot deveni competitive, prin eliminarea falşilor producători din pieţe (adică majoritatea, cu patalama obţinută pe şpagă de la instituţiile statului), etc. Dacă închizi magazinele concurenţei, nu creşte producţia, creşte specula (şi asta se vede, cu ochiul liber, la ţigări, unde piaţa neagră înfloreşte la fiecare majorare de taxe). Cică aşa e în Europa! Poate e, dar cauzele sunt cu totul altele, printre care salarii foarte mari în zilele libere, astfel că patronii îşi pun singuri lacătul pe uşă duminica. Astea cu programul de două ore sau circulaţia în duminica fără soţ seamănă a altceva. Şi n-a trecut chiar aşa de mult. Sau ţi-a plăcut perioada?
P.S. A doua zi... "Ministrul Agriculturii face precizari: Nu putem impune hipermarketurilor sa isi scurteze programul, pentru ca riscam sanctiuni europene".
joi, februarie 11, 2016
Cum votează aleşii noştri
La şedinţa de azi a CJ Galaţi, unul dintre proiectele de hotărâre viza
încetarea contractului de manager al Centrului Cultural al lui Sergiu
Dumitrescu, decedat săptămâna trecută.
Ei bine, unul dintre consilieri a "reuşit performanţa" de a vota împotrivă, adică pentru menţinerea lui Sergiu Dumitrescu în funcţie!
Din păcate, din fericire pentru el, votul pentru hotărârea respectivă a fost secret, aşa că nu se ştie cine e respectivul... Situaţia s-a constatat la centralizarea şi numărarea buletinelor de vot.
Ca să vă daţi seama ce oameni ne conduc...
Ei bine, unul dintre consilieri a "reuşit performanţa" de a vota împotrivă, adică pentru menţinerea lui Sergiu Dumitrescu în funcţie!
Din păcate, din fericire pentru el, votul pentru hotărârea respectivă a fost secret, aşa că nu se ştie cine e respectivul... Situaţia s-a constatat la centralizarea şi numărarea buletinelor de vot.
Ca să vă daţi seama ce oameni ne conduc...
joi, februarie 04, 2016
Aţi vrut autostradă? Na-vă autostradă!
Consiliul Local Galaţi a aprobat bugetul pentru o reabilitare (foarte
necesară, ce-i drept) pe Calea Prutului şi o parte din strada
Basarabiei, pe o lungime totală de 4,1 kilometri. S-au alocat 145
milioane de lei, deci 35,3 milioane de lei/km.
Conform CNADR, standardul de cost pentru reabilitarea unui drum naţional este de 3,1 milioane lei/km, pentru un drum naţional nou este de 5,3 milioane lei/km, iar pentru autostradă se ridică la 5,9 milioane lei/km (cifrele sunt stabilite în 2010 şi trebuie actualizate pe baza datelor Statisticii, însă diferenţele în plus nu sunt semnificative, în acest context).
Buuun! Cifre avem şi par enorme! Întrebarea e ce dracu' se face de fapt pe Calea Prutului, de costă de ŞASE ori mai mult decât o autostradă normală de şes şi de UNSPREZECE ori mai mult decât reabilitarea unui drum naţional, că în proiectul de hotărâre aprobat nu există detalii tehnice?
Poate vreo autostradă intergalactică cu gaură de vierme inclusă sau poate începe tunelul direct de la Baia Comunală. :D
Conform CNADR, standardul de cost pentru reabilitarea unui drum naţional este de 3,1 milioane lei/km, pentru un drum naţional nou este de 5,3 milioane lei/km, iar pentru autostradă se ridică la 5,9 milioane lei/km (cifrele sunt stabilite în 2010 şi trebuie actualizate pe baza datelor Statisticii, însă diferenţele în plus nu sunt semnificative, în acest context).
Buuun! Cifre avem şi par enorme! Întrebarea e ce dracu' se face de fapt pe Calea Prutului, de costă de ŞASE ori mai mult decât o autostradă normală de şes şi de UNSPREZECE ori mai mult decât reabilitarea unui drum naţional, că în proiectul de hotărâre aprobat nu există detalii tehnice?
Poate vreo autostradă intergalactică cu gaură de vierme inclusă sau poate începe tunelul direct de la Baia Comunală. :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)