Galaţi - 20 de ani de dezastru economic

În ultimii 20 de ani, judeţul Galaţi a ajuns, de pe locul 10 în ţară ca pondere în Produsul Intern Brut (PIB), pe poziţia a 20-a. Mult mai grav, însă, este faptul că, în această perioadă, scăderea ponderii în PIB-ul naţional a contribuţiei Galaţiului a fost cea mai mare din ţară. Practic, datele statistice confirmă ceea ce se vede cu ochiul liber, respectiv dezastrul economic al judeţului Galaţi de după Revoluţie.
Concret, în 1998, conform site-ului analizeeconomice.ro, PIB-ul României era de 41,7 miliarde de dolari (SUA), din care 2,92%, respectiv 1,2 miliarde de dolari, era produs în Galaţi. Douăzeci de ani mai târziu, România înregistrează un PIB de 246 miliarde de dolari, la care judeţul Galaţi contribuie cu 4,2 miliarde de dolari, adică 1,72%. Rezultă o pierdere uriaşă, de 1,20 puncte procentuale, în condiţiile în care niciun alt judeţ din România nu a înregistrat o scădere mai mare de un punct procentual.
La nivel naţional, doar nouă judeţe sunt pe plus faţă de 1998, potul dezvoltării fiind adjudecat de Bucureşti, a cărui contribuţie în PIB a urcat de la 16 la 24,5%. Creşteri ale ponderii în PIB-ul naţional s-au mai înregistrat în judeţele: Ilfov (singura creştere mai mare de un punct procentual), Timiş, Cluj, Sibiu, Prahova, Alba, Constanţa şi Giurgiu. Sunt, în mare parte, judeţele a căror dezvoltare se vede şi cu ochiul liber, aşa cum spuneam, fără să fie nevoie să intrăm prea adânc în date statistice.

Creşterea nivelului de trai, mult mai slabă decât în alte judeţe

Acelaşi dezastru rezultă pentru Galaţi şi dacă ne uităm în clasamentul realizat pe baza unui alt indicator statistic important - PIB/locuitor, folosit în general ca etalon al nivelului de trai. În 1998, Galaţiul avea 1.898 de dolari/locuitor, ceea ce însemna 102,4% raportat la media naţională şi ne situa pe locul 12 în ţară. După 20 de ani, judeţul nostru a ajuns la 8.354 de dolari, echivalentul a numai 66,1% din media naţională, cu care ocupăm abia locul 33 în România. Nu suntem ultimii în clasament, e drept, dar diferenţa dintre cele două procente este, în cazul Galaţiului, a doua cea mai mare din ţară, doar Covasna având o cădere mai mare în perioada analizată.
Să punctăm şi aici creşterile: Bucureşti, Alba, Prahova, Sibiu, Timiş, Cluj şi Dolj. În frunte sunt cam aceleaşi judeţe, semn că impresia de dezvoltare şi bunăstare din zonele respective este întărită economic, o dată în plus.
Pe de altă parte, se vor găsi destui care să puncteze faptul că nivelul de trai în Galaţi a crescut destul de mult în aceşti 20 de ani, pentru că de la 1.898 la 8.354 de dolari/locuitor e o diferenţă semnificativă. Aşa e, dacă nu am avea termen de comparaţie! Dacă, însă, ne uităm la cei 15-16.000 de dolari/locuitor din Timiş, Constanţa şi Cluj (nu mai spunem de cei 33.000 ai Bucureştiului), judeţe plecate în 1998 de la valori cu doar câteva sute de dolari mai mari decât Galaţiul, imaginea prăbuşirii noastre economice este mai mult decât evidentă.
Şi ceea ce este mai dezamăgitor şi mai dificil de înţeles şi acceptat este faptul că actualele autorităţi locale se complac să menţină trendul de creştere naturală pe care s-au bazat şi cele de dinaintea lor, fără să-şi bată capul prea tare să scoată zona din mocirla în care se afundă pe zi ce trece. Practic, Galaţiul nu are în acest moment nicio investiţie publică majoră finalizată sau măcar în derulare, doar cei superoptimişti sperând încă într-un aeroport sau o autostradă, care să ne lege de lumea civilizată, de care ne depărtăm văzând cu ochii.

Mai ușor cu demagogia prin Covurului

Auzim aproape zilnic despre multitudinea de fonduri europene atrase de autoritățile gălățene, iar prima impresie e că edilii noștri fac proiecte pe bandă rulantă, pentru bunăstarea celor ce i-au ales. Consiliul Judeţului se laudă că depune proiect după proiect, că are în buget bani de investiţii şi dezvoltare cum n-a mai văzut Galaţiul niciodată, ba poate nici Parisul, cu Turnul lui Eiffel cu tot. Primarii de comune anunţă, la fiecare vizită pe care redactorii noştri o fac prin localităţile lor, că apa rece se bălăceşte pe ţeavă dintotdeauna, că drumurile dintre tarlale pot găzdui lejer curse de Formula 1 sau că, pfu, canalizarea nu le mai pute sătenilor în nas de zeci de ani. Şi în buricul târgului e veselie mare la capitolul fonduri europene, în condiţiile în care primarul spunea, nu demult, că are scrise toate proiectele posibile şi aşteaptă doar momentul prielnic să le depună şi să facă mâna greblă la banii contribuabilului bruxellez.
A, n-am văzut prin judeţ decât drumuri cârpite, la ţară se cară încă apă cu sacaua şi veceul din fundul curţii e la putere de la Ştefan cel Mare încoace, iar prin oraş se schimbă anual doar bordurile? E clar ca lumina zilei că asta e strict problema noastră, a ăstora care nu pricepem cum stă treaba cu proiectele depuse şi fondurile atrase, nu-i aşa?
Ei bine, o recentă statistică publicată de site-ul naţional analizeeconomice.ro demonstrează negru pe alb că, dincolo de declarații și comunicate de presă pompoase, realitatea din judeţul Galaţi este cu totul alta. Concret, am atras în ultimii doi ani (2016 şi 2017) mai puţin de 15 milioane de euro, la nivelul tuturor unităţilor administrative pe care le-am amintit mai sus. Drept urmare, suntem spre coada ierarhiei naționale, cu sume de 3-4 ori mai mici decât cele atrase de județele fruntașe și de zeci de ori sub cele anunțate de autorităţi. Pentru comparaţie, în acelaşi interval de timp, în Bihor au intrat 66 de milioane de euro, în Timiş - 38, în Iaşi - 33, iar în Dolj - 43. Noroc de Brăila, că scapă turma, cu numai 4 milioane de euro, dar nişte brăile nu se pun...
Şi, reţineţi, n-am spus nimic de autostrăzi, drumuri expres, aeroporturi, mari investitori, parcuri industriale, poduri, tuneluri şi alte fantasmagorii în care ne-am tot înmuiat ştampila de vot de-a lungul anilor. O fi democraţia de Covurlui aşa mai demagogică de felul ei, dar parcă de la o vreme se cam exagerează. Nu-i aşa, domnilor căpitani de (prin) judeţ?

Votați DCP!

Votați DCP!
Gata, m-am hotărât! Mă bag în politică! Primul pas ar fi să înființez un partid, pentru că nu-mi trebuie decât trei membri. Și dacă n-o conving pe soacră-mea, îi iau o bere lui nea Costică de la colț și-mi dă el semnătura lipsă. Numele partidului este evident, că doar am brand (DCP) și mă știe lumea. Se va numi Direcția Cretin Populistă.
Acum să trecem la treabă și să vedem ce se poate face în Galați. Nu vor fi mult puncte în proiect, pentru că oricum alegătorii nu le vor ține minte.
APĂ. Galațiul va avea nonstop apă rece și apă caldă. În cele 300-350 de zile pe an în care sunt avarii, la robinetul fiecărui apartament vor curge țuică, vin și bere, plus, evident, zeamă de varză, pentru de dimineață. Așa rezolvăm și relansarea economică, cu locuri de muncă cu tot, înființând fabrici pentru produsele de mai sus.
LOCURI DE MUNCĂ. La ce sorb au gălățenii, construirea (cu fonduri eurochinezești) și funcționarea fabricilor de bere, vin, țuică și zeamă de varză de mare capacitate vor absorbi întreaga forță de muncă disponibilă în oraș și în împrejurimi. Salariile vor crește și vor ajunge în 2-3 ani la nivelul unei țări mai mici, gen Luxemburg.
CÂINI. Printr-un schimb reciproc avantajos cu orașul înfrățit Wuhan din provincia Hubei, pe străzile orașului nu vor mai fi câini și pisici, ci găini și gâște. Astfel, fiecare gălățean va avea ce pune-n oală, când rămâne șomer sau când patronul nu-i dă salariul la timp.
TRANSPORT. Din salariile pe care le vor câștiga în economia locală, fiecare gălățean își va permite să-și cumpere o mașină sau să închirieze una cu șofer, astfel că transportul în comun nu va mai necesar.
LOCUINȚE. E mai simplu decât credeți. La Primărie sunt 5.000 de cereri de locuințe, iar în oraș sunt 20.000 de apartemente goale. Vom organiza anual o tombolă cu participarea obligatorie a deținătorilor de apartamente nelocuite, în care 15.000 vor fi câștigători onorifici, iar 5.000 vor pierde și vor fi obligați să-i cazeze pe cei 5.000 care nu au unde sta.
Așa să ne-ajute cel mai de sus în partid! Acum și pururea și în beciul beciurilor, amvin!
N.A. Acest text nu este un pamflet, ci o sinteză a promisiunilor electorale ale candidaților din Galați la alegerile din 5 iunie 2016.
(Postare de pe Facebook, de acum doi ani)

Primăria Galaţi îşi face club sportiv

Primăria Galaţi îşi face propriul club sportiv, după modelul CSM Bucureşti, iar Regulamentul de organizare și funcționare a fost pus în dezbatere publică, până pe 12 aprilie.
Ideea înfiinţării unui CSM pare în sine una bună, pentru că se poate asigura mai uşor şi mai transparent finanţarea sportului local, deşi personal nu sunt de acord cu alocarea de bani publici pentru sportul profesionist la nivelul la care o face CSM Bucureşti. Da, copiii şi juniorii merită toată atenţia, dar finanţarea salariilor jucătorilor profesionişti nu cred că trebuie făcută din banii oraşului. Avem deja modelele de succes Arcada şi United, unde ajutorul financiar al Primăriei completează fericit finanţarea privată şi cred că asta e calea de urmat. Rămâne de văzut cum (şi dacă) vor fi ajutate aceste cluburi, după înfiinţarea CSM-ului, pentru că există riscul de a rămâne fără echipe de top în oraş.
Revenind la regulament, la o parcurgere sumară a textului, se pot observa destule "scăpări", semn că nu a trecut încă prin mâna unui profesionist, printre care menţionarea nataţiei şi a patinajului artistic la sporturi de echipă, dar şi absenţa din listă a unor sporturi cu performanţe notabile la Galaţi, precum haltere, lupte, atletism, badminton, caiac-canoe, gimnastică etc. Să fi fost luat cu copy-paste din alt judeţ? :D
Până la finalizarea dezbaterii mai este timp, aşa că specialiştii pot face completările de rigoare. Şi poate iese bine, deşi personal sunt destul de sceptic faţă de tot ce înseamnă centralizare...

Cioloș și-a făcut partid

În contextul înfiinţării partidului lui Dacian Cioloş, văd multă lume care speră că noua formaţiune politică va reuşi să scoată oamenii la vot şi să schimbe raportul de putere existent în România. Din păcate, nu cred că va fi aşa! Cioloş, care poate fi caracterizat cel mai bine într-un cuvânt prin bun-simţ, nu va reuşi să-i scoată din letagie pe milioanele de români care "se pişă" pe el de vot de ani de zile.
Românii nu sunt de stânga, asta-i clar, însă sunt de dreapta doar când le ajunge cuţitul la os (a se vedea alegerile prezidenţiale). În general, sunt indiferenţi, iar printr-o politică de bun-simţ nu vor putea fi scoşi din casă pentru a merge la vot. Aşa că partidul lui Cioloş nu va face decât să fure din electoratul PNL şi USR, la care se va adăuga mâna de oameni care protestează în stradă, împotriva Guvernului, de la alegeri încoace. Prea puţini ca să conteze la urne!
Ca să-i trezeşti pe românii indiferenţi, e nevoie de un altfel de partid. Unul extrem de agresiv, care să ducă în plan secund toate tâmpeniile guvernanţilor şi toate colaborările pe sub masă ale actualei opoziţii, poate centrat pe o temă populistă (gen PP-DD), poate naţionalistă, poate... apocaliptică, dar cu o viziune economică liberală. Ştiu, e aberantă o asemenea construcţie politică, dar şi cu bun-simţ mi se pare la fel de absurd să te impui în România...

De ce ne fur(evalu)ăm singuri căciula?

Evaluarea Naţională s-a încheiat. Ura! Peste 80 la sută dintre elevii de clasa a VIII-a au reuşit să obţină medii peste 5.00. Ce frumos! Avem copii deştepţi, nu glumă! Ştiu ei să calculeze cât fac 5x10-50 (nici măcar o "poantă" gen 50-5x10 nu s-a cerut)? Ştiu! Ştiu ei cum se calculează perimetrul unui pătrat? Ştiu! Ştiu chiar şi că unghiurile dintre laturile unui cub au 90 de grade! Doar n-o să spuneţi acum că astea nu sunt exerciţii de clasa a VIII-a şi că ăia din generaţiile mai vechi le făceau prin clasa a III-a. Ar fi culmea! Păi doar n-o să-i îndopăm pe copii cu matematică! Ce, se fac toţi ingineri? Mai există şi alte meserii onorabile pe lumea asta, vorba marinarului ce ajunse pân' la Cotroceni. Şi de ce trebuie să punem la suflet pretenţiile exagerate ale europenilor, cu testele lor Pisa, din care rezultă că jumătate dintre elevii români de clasa a VIII-a sunt analfabeţi funcţionali, iar la ştiinţe n-au nici urmă de raţionament logic? Ei cu ale lor, noi cu ale noastre! Din bătrâni! Bine, bătrânii sunt, în general, ai lor, iar ai noştri îi şterg la fund. Că se plăteşte bine. Mult mai bine decât prin sistemul de învăţământ din România.
Lăsând, totuşi, gluma la o parte, mi-e al dracului de neclar de ce încercăm să ne furăm singuri căciula, raportând producţii record de elevi eminenţi, când de fapt adevărul e altul, mult mai sumbru.

"Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate" (mesaje de pe Facebook)

A luat foc internetul în ultimele ore, după declarațiile ministrului Comunicațiilor, care susține că părinţii ar trebui să plătească pentru educaţia copiilor lor - "100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis" și că unii profesori îşi bat joc de meseria lor, motivând că au salarii mici - "Domnule, dă-ţi demisia. Dar nu să îţi baţi joc de viitorul copilului. Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate".
Prima afirmație nu-mi surâde, pentru că părinții plătesc deja "învățământul gratuit" din taxele lor.
Cu a doua parte, însă, sunt perfect de acord, chiar dacă, probabil, îmi voi ridica mulți prieteni în cap. Câți dintre voi își permit să-și facă treaba în dorul lelii, doar pentru că sunt prost plătiți? Poate sunt domenii unde te mai suplinește colegul, unde se mai poate amâna un termen sau trece cu vederea o nerealizare, dar în Educație o astfel de atitudine este inadmisibilă. Nu poți să stai la catedră și să aștepți să treacă timpul. Vorbim de viitorul acestei nații, care a ajuns la un grad de analfabetism (funcțional) de neimaginat acum 20-30 de ani. Și asta exact din acest motiv. Da, profesorii sunt foarte prost plătiți, dar asta nu justifică delăsarea unora dintre ei. Cine-i bun la catedră este, cel mai probail, bun și în altă parte și se poate adapta ușor la o nouă slujbă. Asta dacă nu are vocație de dascăl și rezistă și în condițiile date. Și sunt încă foarte mulți în această categorie - profesori de care fiecare dintre noi își aduce aminte cu plăcere și după zeci de ani. Cine nu-și găsește altceva nu cumva are o problemă și la catedră? Câți profesori pe care nici nu mai știți cum îi cheamă ați avut? Nu cumva pentru că n-au fost dascăli cu adevărat, ci doar niște funcționari plictisiți care abia așteptau să se termine ora? Și din păcate, în actualul sistem sunt din ce în ce mai mulți, iar asta se vede din ce în ce mai serios în educația copiilor noștri. Iar o mărire de salarii la această categorie n-ar ajuta la nimic, pentru că niște bani în plus nu-i vor face brusc mai responsabili. Da, o mărire de salarii ar ajuta sistemul să absoarbă oameni mai buni în viitor, dar actualele cozi de topor vor rămâne pe poziții, pentru că regulamentele nu permit îndepărtarea lor. Și vom continua să ne învârtim în jurul cozii la nesfârșit. Din păcate...
Înjurați, măi

(continuare sentimentală a postării de aseară despre profesori)
Acum ceva ani, în vizită la bunici, în satul în care, întâmplător, am făcut grupa mare a grădiniţei (un singur an). Dau "bună ziua" pe uliţă persoanelor mai în vârstă pe lângă care trec şi deodată aud din spate: Predescule, să vii să-ţi iei culorile de la noi!". Mă întorc siderat şi o recunosc vag pe educatoarea din acei ani. "După ochi", îmi răspunde femeia, înainte să apuc să întreb cum a făcut conexiunea între mâna de om de la grădiniţă şi vlăjganul cu barbă şi plete aflat în faţa ei 25 de ani mai târziu. De nume nu mai zic (bunicii din sat erau cei materni şi aveau, evident, un cu totul alt nume)!
De astfel de dascăli avem nevoie şi le putem oferi orice salariu îşi doresc, oricum ar fi prea mic! Sărut-mâna, doamnă, oriunde v-aţi afla!