Cu pantalonii în vine, ca de fiecare dată

Dincolo de drama poporului ucrainean, războiul declanşat de Rusia ar fi putut reprezenta o şansă uriaşă pentru România, dar în special pentru Galaţi, din punct de vedere economic. Practic, miile de firme străine care au fost nevoite să-şi sisteze activitatea în zona de conflict din Ucraina, dar şi cele care şi-au închis prăvălia în Rusia, din cauza sancţiunilor lumii civilizate, s-ar fi putut reloca foarte rapid în Moldova românească, unde "umbrela" NATO le-ar fi ferit de problemele întâmpinate la doar câteva sute de kilometri spre est.
Din păcate, după 30 de ani de libertate şi democraţie, Galaţiul îşi întâmpină oaspeţii tot cu pâine şi sare, pentru că altceva n-am fost în stare să producem şi să le punem pe masă eventualilor vizitatori. Drumuri de viteză care să ne lege de Europa n-avem, mult doritul aeroport este încă la stadiul de promisiune electorală, calea ferată e aproape tot aia de pe timpul Regelui Carol I, modernizarea porturilor trenează la nivel de dosar cu şină, investitori importanţi nu am atras deloc...
Colac peste pupăză, legătura feroviară a porturilor gălăţene cu Ucraina, care ar fi putut deveni un atu major, s-a distrus din cauza "performantului" management de partid, aşa că în vara asta, în loc să devenim centrul exportului european de cereale, vom privi lung în zare după vagoanele ce-şi vor căuta un port mai îndepărtat, dar mai accesibil. Sigur, guvernanţii ne-au promis măsuri în regim de urgenţă, dar ştim foarte bine cât durează plimbatul unor hârtii de la o instituţie românească la alta, aşa că recolta ucraineană din vara asta o vom vedea probabil doar la televizor.
De altfel, simplul fapt că doar câteva sute de ucraineni din zecile de mii care au trecut graniţa au rămas la Galaţi spune foarte multe. Probabil că, văzând cum arată Calea Prutului, oamenii au considerat că n-au depăşit încă zona bombardată de ruşi, aşa că şi-au continuat drumul spre alte zări. Nu ştiu dacă pe la Galaţi a trecut avionul premierului în recentul său drum spre Kiev, dar cert este că bancul apărut imediat după respectiva vizită ni se potriveşte perfect ("Câte distrugeri, Doamne, ce tragedie trăiesc oamenii ăştia!", spune Ciucă, uitându-se pe geamul avionului. "Domnule premier, să ştiţi că n-am ieşit încă din România", vine replica pilotului).
Una peste alta, oportunitatea declanşată de războiul ruso-ucrainean va trece pe lângă noi, ca multe altele, pentru că şi asta ne-a prins, ca de fiecare dată, cu pantalonii în vine.

Putin caută un pretext onorabil pentru ieşirea din scenă

Scufundarea crucişătorului "Moskva", mândria flotei ruseşti din Marea Neagră, pare să fie începutul sfârşitului campaniei lui Vladimir Putin în Ucraina. Au trecut deja două luni de la începutul războiului, iar progresele "marii" armate roşii sunt egale cu zero, ba chiar sunt pe minus, dacă ţinem cont de retragerea din jurul Kievului şi de eşecul de a cuceri portul-cheie Mariupol.
Cu toate acestea, "ţarul" nu poate da înapoi, pentru că o recunoaştere a înfrângerii, într-o campanie pe care a prezentat-o drept floare la ureche, i-ar aduce nu numai ieşirea pe uşa din dos a istoriei, ci şi, foarte posibil, eliminarea fizică. Aşa că, în ciuda problemelor economice ale ţării, lovită puternic de sancţiunile occidentale, Putin a cerut majorarea salariilor şi pensiilor, pentru a acoperi inflaţia de aproape 20%, dar şi pomparea de bani în economie. Ceea ce nu spune însă preşedintele rus a explicat şefa Băncii Centrale a ţării, care a precizat că sancţiunile au avut până acum doar efecte financiare, iar cele economice abia de-acum încolo urmează, deşi estimările arată deja o contracţie uriaşă, de 11-12%, cea mai mare de după căderea Uniunii Sovietice. Iar o astfel de economie aflată pe butuci nu mai poate susţine multă vreme un război în care şansele de reuşită sunt din ce în ce mai îndepărtate.
În condiţiile date, una dintre cele mai elegante ieşiri din scenă pentru Putin ar fi cea de a poza în... pacifist. Iar retorica oficială a Moscovei din ultimele zile chiar indică o posibilă astfel de intenţie. În materialele publice de propagandă, Rusia luptă cu întreaga infrastructură a NATO, Ucraina este sprijinită de zeci de mii de mercenari din ţări NATO, rachetele ruseşti distrug uriaşe transporturi de arme NATO şi depozite cu echipamente NATO abia livrate Ucrainei.
Inducând astfel ideea că de fapt se luptă cu NATO, o alianţă de 30 de state, cu o economie totală de 20 de ori mai mare decât a Rusiei şi cu un buget militar de 15 ori mai mare, Putin poate susţine, la un moment dat, că a decis să renunţe la conflict pentru a nu se ajunge la o înfruntare nucleară, în urma căreia întreaga planetă ar fi distrusă. Este puţin probabil să-l creadă cineva care ştie cum a evoluat conflictul din Ucraina, însă în Rusia, unde toate sursele de informare sunt cenzurate sau sub controlul statului, Putin are toate şansele să fie primit cu urale, mai ales că populaţia încă îl susţine într-o proporţie covârşitoare. Şi-uite aşa, doar din vorbe meşteşugite, un criminal ce tocmai a decorat unitatea care a masacrat oraşul Bucea ar putea defila pe 9 mai drept "salvator al planetei"...

Autobuze în weekend

Dacă o să scriu mai rar în următoarele două săptămâni, nu vă impacientaţi, o să pierd timpul prin staţiile de autobuz, pentru că Transurb a considerat de bonton să profite de vacanţa elevilor pentru a-şi reduce activitatea înainte de Paşte.
Cred că în perioada următoare s-ar putea ţine cont de datele de plecare la tratament balnear, de numărul naşterilor şi al concediilor de maternitate, de vacanţa de august a stranierilor, de programul aquaparkului sau de culesul porumbului şi al viei. Toate acestea au potenţial serios de a reduce numărul de călători din autobuze şi reprezintă motive la fel de puerile precum vacanța elevilor de a scoate mijloace de transport de pe trasee.
Cu puţină imaginaţie, Transurb poate să stea în weekend până în 2033! După aia, nu, că ies la pensie şi vreau să experimentez mersul cu autobuzul alldaylong

Tradiţia gălăţeană a scumpirii apei fără motiv

Apă Canal şi-a scumpit serviciile cu 35% la apă şi 30% la canalizare, de la 1 aprilie, bifând astfel cea mai mare creştere de preţuri din ultimii cel puţin 20 de ani, sub motivaţia majorării costurilor la energie electrică și gaze. După ce Guvernul a decis plafonarea preţului la gaze şi energie de la 1 aprilie (prin care s-a prelungit de fapt plafonarea aflată în vigoare de la 1 februarie), Apă Canal a anunţat reducerea tarifelor abia majorate, cu 10% la apă şi 5% la canalizare. De la 1 mai, normal, că aprilie s-a dus şi ce-a mâncat lupul e bun mâncat.
Dacă intrăm ceva mai adânc în calcule, cum plafonarea a redus cheltuielile suplimentare ale Apă Canal la circa jumătate (conform cifrelor publicate de firmă pe pagina proprie de internet), rezultă că estimările pe care s-a fundamentat creşterea de la 1 aprilie nu au o bază reală, iar o scăderea cu 5-10% după o creştere de 30-35% este doar praf în ochi.
De altfel, inclusiv compania se încurcă în propriile cifre când încearcă să justifice majorarea. Astfel, "contractul de furnizare energie electrică pentru anul 2022 are o valoare de 45.352.510 lei (fără TVA), în timp ce valoarea acestuia în 2021 a fost de 15.895.778 lei (fără TVA)", de unde rezultă un plus de plată de 2,5 milioane de lei pe lună. În acelaşi comunicat, două paragrafe mai jos, rezultă o sumă suplimentară de plată de numai un milion de lei pe lună: "Pentru perioada februarie - martie 2022, chiar şi în condiţiile aplicării OUG nr. 3/2022, tot avem cheltuieli suplimentare faţă de luna decembrie 2021 de cca. 2 milioane lei la energia electrică".
Mai mult, din acelaşi comunicat aflăm că, prin creşterea de la 1 aprilie, tarifele de apă şi canalizare din Galaţi (11,30 lei/mc fără TVA) ar fi ajuns printre cele mai mari din ţară, după ce înainte se situau pe locul 22 printre cei 43 de operatori judeţeni de profil. Ca să nu mai spunem că, într-un document Apă Canal de acum câţiva ani, preţul estimat pentru 2023 era de... 9,45 lei/mc fără TVA!
Scăderea asta uşoară după o creştere record seamănă ca principiu cu bancul cu evreul care s-a simţit mult mai bine după ce a dat afară toate animalele pe care iniţial le înghesuise în cămăruţa în care locuia. Tot aşa, şi noi ar trebui să fim fericiţi că s-au redus un pic tarifele, mai ales că ne-am obişnuit cu managementul "performant" generator de profit doar pe barba gălăţenilor al celor de la Apă Canal. Numai în ultimii trei ani (2018-2020), Apă Canal a înregistrat profituri de 5-9 milioane de lei, ceea ce o face nu numai cea mai profitabilă societate edilitară gălăţeană, ci şi una dintre cele mai performante firme din întregul judeţ.
Aşteptăm acum şi "tradiţionala" majorare de tarif de la 1 iulie, care pentru Apă Canal a devenit "lege" de câţiva ani buni încoace...

Cutia Pandorei nuclearelor tactice

Anunţul ruşilor că prima fază a "operaţiunii" militare din Ucraina este aproape încheiată, iar de-acum înainte se vor axa pe "eliberarea" completă a regiunii Donbas, care cuprinde provinciile separatiste Doneţk şi Lugansk, a liniştit multă lume. Din păcate, însă, nu e deloc cazul să ne liniştim, mai ales că ruşii au mai blufat o dată, chiar înainte de a invada Ucraina, când au anunţat că şi-au încheiat manevrele şi au început să se retragă în cazărmi. Evident, nu s-a întâmplat aşa şi, în loc să se retragă, au atacat. Şi de data aceasta anunţul poate fi la fel de mincinos, iar singurul lui scop pare a fi adormirea vigilenţei adversarului, unii comandanţi ucraineni chiar declarând că vor pleca pe contraatac. Ceea ce, în momentul de faţă, ar fi o greşeală catastrofală. În ciuda pierderilor masive de până acum, ruşii mai au suficiente trupe şi echipamente militare în zonă. Şi dacă n-au reuşit să cucerească oraşele mari prin metode "clasice", o scoatere din dispozitivul urban a ucrainenilor, ca în cazul unei plecări a acestora în ofensivă, ar putea fi dezastruoasă pentru trupele lui Zelenski.
Pe de altă parte, replierea trupelor ruseşti din preajma marilor oraşe ar putea ascunde şi o altă capcană, mult mai periculoasă. E foarte posibil ca, enervaţi de nereuşitele de până acum, comandanţii ruşi, cu Putin în frunte, să apeleze la "artileria grea", adică să înceapă să folosească arme de distrugere în masă, chimice, biologice sau nucleare tactice. Oricare dintre ele ar putea înfrânge rezistenţa ucraineană, chiar dacă aceasta a făcut faţă excelent războiului convenţional. Cu arme de distrugere în masă nu mai ai însă cum să lupţi, o singură astfel de bombă, de putere relativ mică, putând să radă de pe faţa pământului un cartier sau mai multe dintr-un oraş mare sau să distrugă un întreg corp de armată cu echipamente militare cu tot. Norii radioactivi care ar rămâne în urma folosirii unor nucleare tactice de mici dimensiuni s-ar risipi cel mai probabil destul de repede, iar pericolul ca o altă ţară să fie afectată (şi să se considere atacată) ar fi destul de redus.
Într-un astfel de caz, răspunsul comunităţii internaţionale va fi decisiv pentru viitorul umanităţii, pentru că lipsa unei condamnări mondiale poate deschide o adevărată cutie a Pandorei. Foarte multe ţări pot construi astfel de bombe în momentul de faţă, iar dacă zeci de state nu condamnă ferm agresiunea, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă la ONU, din ce în ce mai mulţi iresponsabili, statali sau nu, ar putea să cumpere şi să utilizeze "mici" arme de distrugere în masă. Caz în care iarna nucleară globală n-ar mai fi decât o chestiune de (scurt) timp.

Când n-avem soluţii, facem spectacol la televizor

După "crizele" care au generat cozi la benzină şi la ulei, autorităţile au anunţat că vor pune piciorul în prag şi îi vor pedepsi drastic pe cei care profită de spaimele şi naivitatea românilor. Şi, ce să vezi, chiar a doua zi au demarat controalele şi au început să curgă amenzile. Numai la Galaţi, ca să dăm un exemplu local, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a amendat o benzinărie din Tecuci cu 10.000 de lei, Garda de Mediu a sancţionat aceeaşi unitate cu 100.000 de lei, Protecţia Consumatorului a "ars" opt staţii peco cu 68.000 de lei, Inspectoratul Teritorial de Muncă a aplicat opt amenzi în valoare de 33.000 de lei şi probabil mai sunt verificări în curs şi de la alte instituţii.
Toate bune şi frumoase până aici, numai că, dacă intrăm puţin în detalii, vom vedea că toate aceste sancţiuni au fost date pentru abateri care nu au absolut nicio legătură cu fenomenul în sine. Practic, au fost amendate... etichete puse greşit sau netraduse, comercializarea de produse expirate, lucrul fără forme legale, vânzarea combustibililor în bidoane neconforme, lipsa unor acte şi autorizaţii sau diverse inadvertenţe fiscale. Toate acestea sunt ilegalităţi şi trebuie pedepsite, nimic de zis, dar ele puteau fi constatate oricând până acum, nu fix pe valul de indignare populară creat de creşterile de preţ. De fapt, majorările preţurilor nici nu au fost analizate, toate controalele şi sancţiunile aplicate în benzinării fiind auxiliare.
E drept că pentru a pune frână creşterilor de preţuri, uneori nejustificate, sunt necesare controale mult mai complexe, care durează câteodată ani întregi, precum cele ale Consiliului Concurenţei, care ar putea decide dacă pe piaţa uleiului s-a format sau nu un cartel al producătorilor sau al firmelor de depozitare sau dacă în benzinării preţurile ţin sau nu cont de cotaţiile internaţionale ale petrolului şi de costurile rafinăriilor.
În schimb, în lipsa unor măsuri concrete care să contracareze "crizele", guvernanţii noştri au scos din joben o serie de controale pe care le puteau face pe repede-nainte, dar care nu au absolut niciun fel de influenţă în mecanismele care au dus la revenirea "sindromului cozii" la români. Ba, mai mult, aceste tipuri de sancţiuni hei-rupiste nu vor face decât să influenţeze piaţa şi nu în sens pozitiv, pentru că firmele amendate îşi vor scoate pârleala tot de la consumatori, prin majorarea unor preţuri în viitorul apropiat.
În contextul războiului din Ucraina, care a perturbat multe lanţuri de aprovizionare, "crize" vor mai veni cu siguranţă, iar dacă singura soluţie a autorităţilor este spectacolul televizat al acestor amenzi auxiliare, făcut doar pentru deliciul publicului, nu ştiu pe unde vom scoate cămaşa.

Povestea unei isterii cu pompă

Pe 28 februarie, Ungaria a plafonat preţul benzinei la 6,23 lei/litru, pentru a stopa creşterea indusă de tendinţa de majorare a cotaţiei petrolului pe burse, apărută imediat după invazia rusă în Ucraina.
La acest preţ, acum circa o săptămână, după ce cotaţiile barilului de petrol pe plan mondial au crescut, benzinăriile din Ungaria au ajuns să vândă în pierdere, Mol anunţând un deficit de 0,45 lei/litru.
Drept urmare, benzinăriile din Ungaria fost luate cu asalt, aşa că următorul pas a fost raţionalizarea vânzărilor, limita fiind stabilită la 100 de litri pe achiziţie. Măsura a dus şi la reducerea programului de lucru în benzinării la doar 4-5 ore pe zi.
Rămaşi fără benzină, din cauza programului sau a raţionalizării, mulţi maghiari au trecut graniţa pentru a alimenta la benzinăriile româneşti din proximitatea frontierei.
După ce s-au trezit cu mulţi clienţi în bătătură, micii patroni români, "întreprinzători" cum îi ştim, au crescut preţul în staţiile (exclusiv) independente din apropierea graniţei, aşa ca pentru "prietenii" maghiari (celebrul 11,1 lei/litru de la Beiuş, recordul de 12,99 lei/litru de la Tinca şi alte câteva creşteri pe la 9-10 lei).
Iar de la imaginile cu respectivele preţuri postate pe reţelele de socializare şi "cântate" de unele televiziuni, a început nebunia care s-a întins rapid în toată ţara, inclusiv la 7-800 de kilometri de graniţa cu Ungaria, isterie amplificată şi de reacţia foarte întârziată a autorităţilor române.
P.S. Preţul barilului pe pieţele internaţionale este în scădere (de la circa 130 la 120 dolari/baril, iar tendinţa este de 110 dolari/baril), aşa că în următoarele zile nu va fi nicio "explozie" a preţului. De altfel, pentru un preţ la pompă în România de 10-11 lei/litru, cotaţia ar trebui să fie de circa 180 dolari/baril, în condiţiile în care maximul istoric (atins în 2008) a fost de 147 dolari/baril.