Cum va fi îngropat aeroportul de la Galaţi

Consilierii judeţeni vor trebui să voteze luni proiectul "Aprobarea oportunității proiectului major de investiții Aeroport internațional în județul Galaţi". Logic, toată lumea va spune da, pentru că, evident, toţi ne dorim aeroport.

De fapt, însă, votul vizează doar efectuarea a două studii, unul de fundamentare şi altul de prefezabilitate, pentru care va plăti Consiliul Judeţean, ca şi pentru cele două studii de trafic, realizate în toamna trecută, care au costat în jur de 40.000 de euro.

Paşi procedurali necesari, nu zic nu, dar surpriza vine la punctul 3, unde se precizează clar că aeroportul ar urma să fie construit în parteneriat public-privat (PPP). Asta deşi toţi oficialii care au trecut în campania electorală pe la Galaţi au promis alocarea de fonduri guvernamentale sau europene pentru aeroport.

De-aici încolo începe destrămarea visului de a avea aeroport la Galaţi. Metoda PPP este patentată deja la nivelul actualului guvern pentru toate marile proiecte de infrastructură pentru care nu există bani. Şi putem aminti aici aeroportul Bucureşti Sud, canalul Siret - Bărăgan, complexul de schi din Munţii Făgăraş, amenajarea pentru navigaţie a râurilor Argeş şi Dâmboviţa, autostrada Bucureşti - Lugoj, autostrada Tg. Neamţ - Iaşi, calea ferată de mare viteză Bucureşti - Craiova - Timişoara - Cluj, hidrocentrala de la Turnu Măgurele - Nicopole şi, cu voia dumneavoastră, spitalul regional Galaţi - Brăila, alături de multe altele. Investiţii în valoare totală de câteva zeci de miliarde de euro, imposibile pentru un buget aflat cam pe butuci.

Să revenim însă la PPP şi la problemele lui. La nivelul întregii Europe, se fac astfel de proiecte în valoare de 10-15 miliarde anual, deci sistemul PPP funcţionează, chiar dacă nu la dimensiunea dorită de Guvernul României. La noi, însă, în cei 30 de ani de democraţie originală, s-a realizat un singur proiect PPP, de o valoare minusculă (10-12 milioane de euro) - parcarea subterană de la Universitatea din Bucureşti.

În esenţă, parteneriatul public-privat presupune ca un investitor să construiască pe banii lui, urmând ca apoi să-şi recupereze sumele cheltuite din ceea ce produce respectivul obiectiv (taxe de drum, venituri turistice, etc).

Să presupunem că ar exista un astfel de investitor pentru aeroportul de la Galaţi, care din punct de vedere economic nu este rentabil, pentru că altfel ar fi fost la fel de mulţi amatori de a-l construi ca în cazul supermarketurilor. Trebuie precizat în context faptul că, într-un răspuns dat la o întrebare a senatorului Stângă, Consiliul Judeţului spunea, acum două săptămâni, că NU a fost identificată o sursă de finanţare pentru construcţia aeroportului.

Pe de altă parte, conform specialiştilor, un aeroport devine rentabil la peste 800.000 de călători pe an. În acelaşi timp, studiul plătit de CJ anul trecut avansează această cifră de trafic pentru Galaţi în anul 15 de funcţionare. Aşadar, investitorul minune trebuie să vină cu banii de construcţie (cel puţin 100 milioane de euro), trebuie să suporte pierderile de funcţionare timp de cel puţin 15 ani şi abia după aia să spere că-şi va recupera sumele cheltuite. Adică peste câteva zeci de ani! E mult prea mult pentru orice investitor, oricât ar fi el de potent financiar. Poate doar vreo dinastie gen Rockefeller să se încumete la aşa ceva, cu speranţa că nepotul investitorului va scoate cândva ceva profit!

Concluzia ar fi una singură: aeroportul de la Galaţi nu se va face prin PPP, aşa cum vor vota luni consilierii judeţeni. Aeroportul este extrem de necesar Galaţiului, asta-i clar, dar el trebuie privit ca o investiţie de dezvoltare a zonei, iar banii trebuie alocaţi de Guvern sau atraşi din fondurile europene de dezvoltare regională. Până atunci, nu vom face decât să plătim studii peste studii (şi suntem experţi în asta) şi să visăm în continuare la prinţul pe cal alb care să ducă Galaţiul în Europa.

Evaluarea Națională și analfabeții funcțional

Ministerul Educaţiei raportază cu mândrie patriotică faptul că 73,2% dintre elevii români au luat cel puţin 5.00 la Evaluarea Națională 2019. Avem copii deştepţi, normal!
Şi, totuşi, de unde-s atâţia analfabeţi funcţional în jurul nostru? Hai să ne jucăm un pic cu cifrele "coafate" (corect metodologic, nimic de zis) de minister.
Procentajul de 73,2% a fost calculat din cei 146.105 elevi prezenţi la examen. Dar... La începutul anului, în clasa a VIII-a erau înscrişi 175.463 de elevi. Unde-au dispărut 30.000 de elevi nu se ştie! Bârfesc unii că n-au fost lăsaţi să intre în examen ca să nu strice media şcolii, dar...
Pe de altă parte, la matematică au obţinut notă de trecere 91.774 de candidați. Din totalul elevilor intraţi în clasa a VIII-a, asta înseamnă 52,30%.
Practic, doar jumătate de generaţie ştie să calculeze 25-20:5, cât înseamnă 10% din 1.500 sau cât este perimetrul unui pătrat cu latura de 10.
Cam la 40-45% este estimat procentajul analfabeţilor funcţional în România, nu? Şi par să se înmulţească de la an la an. În calculul de mai sus am obţinut 47,70%. Ce se mai pupă cifrele când nu ne ascundem după metodologie!
Bonus. Cât şi cum "ascund" judeţele elevii care n-au şanse să ia examenul e o discuţie conexă. Chiar nu i se pare nimănui suspect că brăilenii sunt cei mai deștepți din țară de vreo șapte ani încoace, iar cei din Giurgiu şi Ilfov sunt cei mai proşti?
facebook.com

Referendumul - învinşi şi învingători

După previzibilul eşec al referendumului, cea mai mare pierdere este cea suferită de BOR - a cărei influenţă în societate nu mai este atât de mare pe cât se credea ("Este o lecţie! Dacă nu merg oamenii într-un număr suficient, înseamnă că ne-am îndepărtat de valorile părinţilor noştri şi suntem chemaţi a ne trezi", spunea, acum 2-3 ore, mitropolitul Moldovei)
Dintre partidele politice, cel mai şifonat iese PNL, a cărui conducere a susţinut aproape in corpore referendumul. Cum membrii simpli de partid n-au prea îmbrăţişat ideea, falia dintre lideri şi "prostime" s-a adâncit, aşa că poate ar fi momentul unei resetări (o demisie totală de la cap la coadă şi alegeri serioase de jos în sus). Că dacă se mai aşteaptă şi europarlamentarele, tare mie că PNL-ul o să cam rămână fără votanţi, la ce nume se anunţă în fruntea listei pentru Bruxelles.
PSD-ul pierde teoretic, dar o să se scoată cumva, că încă este la butoane, cu nişte creşteri de pensii şi salarii înainte de viitoarele alegeri.
Pe plus ies USR şi Cioloş, care ar putea prelua din electoratul urban dezamăgit de PNL.
Iar marele câştigător al referendumului este poporul român, care a dovedit că "nu mai pune botul" la temele manipulatoare şi fără miză propuse de politicieni.

Pietonala de închiriat

Cu ocazia inaugurării sediului noii Primării, a apărut din nou în spaţiul public ideea ca strada Domnească să fie transformată în zonă pietonală. Legat de asta, am să vă spun o "poveste".
Acum câţiva ani, cea mai veche stradă comercială din Giurgiu a fost transformată de municipalitate în arteră pietonală. Case istorice cu un etaj de-o parte şi de alta a străzii (specificul interbelic, care s-a păstrat, era magazin la parter şi locuinţă la etaj), o mulţime de terase întinse până spre mijlocul străzii, muzică, lumini, ghivece cu flori, lume la promenadă... exact ca-n imaginaţia gălăţenilor care visează să se plimbe pe Domnească.
În vara asta, 2-3 ani mai târziu, am revăzut Giurgiul. Strada cu pricina este la fel de pietonală, dar pe toată lungimea ei mai funcţiona o singură cârciumă, fără terasă exterioară, din care ieşea un fum înecăcios de grătar. În plus, mai bine de jumătate dintre magazine erau închise şi aveau afişat în geam cunoscutul "de închiriat/de vânzare". Nu lumini, nu muzică, nu oameni. Pustiu total, extrem de straniu în condiţiile vânzolelii de acum câţiva ani.
Acum, stau şi mă gândesc dacă nu cumva decizia administrativă de pietonalizare, luată din entuziasm, dar fără existenţa unui suport economic real (Giurgiu este un oraş sărac), n-a făcut mai mult rău decât bine...

3A pentru Galaţi

Galaţiul se duce la vale pe zi ce trece şi asta nu mai este un secret pentru nimeni.
Soluţia de a ieşi din marasmul în care ne zbatem de ani buni e simplă. Marea problemă este, însă, că nimeni dintre factorii de decizie locali nu pare dispus să lupte pentru ea. Am numit-o generic „3A pentru Galaţi”, pentru că, de fapt, implică trei mari deziderate: aeroport, autostradă şi (atragerea de) afaceri. Iar „rezolvarea” acestora poate reprezenta intrarea Galaţiului în lumea civilizată la care visăm de atâta vreme.
Cum discuţiile despre necesitatea celor „3A pentru Galaţi” vor rămâne doar la stadiul de discuţii fără implicarea autorităţilor, politicienii gălăţeni, din oraş şi de la Bucureşti, ar trebui să-şi dea mâna cu autorităţile locale din Galaţi şi Brăila pentru a încerca, împreună, să urnească din loc căruţa împotmolită de atâta amar de vreme în promisiuni electorale.
Aeroportul se poate construi, fără probleme, prin implicarea şi colaborarea autorităţilor din cele două judeţe.
Autostrada (sau drumul expres) spre Drajna are însă nevoie de aportul politicienilor de la Bucureşti, datorită costurilor mult mai mari pe care le presupune.
Iar atragerea oamenilor de afaceri în zonă este un deziderat la care îşi pot aduce contribuţia toate părţile nominalizate.
Analizând la rece, niciunul din aceste trei obiective majore nu este extraordinar de greu de atins. Trebuie doar să vrem! Ce ziceţi, domnilor politicieni, ne apucăm de treabă?

E posibil un "Untold" la Galaţi?

Toată lumea se uită fascinată la "Untold"-ul clujean şi se întreabă de ce noi nu putem avea aşa ceva.
Păi, e simplu. Pentru că n-avem un organizator care să-i convingă pe oamenii de afaceri locali de potenţialul de business al unei astfel de manifestări (şi mă gândesc, în primă fază, la hotelieri şi cârciumari).
Şi nici nu trebuie să reinventăm apa caldă. Hai să ne gândim numai la un festival cu nume mari pe baza "Danube Rock", care există de câţiva ani şi are potenţial. Acum doi ani, de exemplu, am întâlnit oameni veniţi din toată ţara doar ca să vadă Jethro Tull. Dacă am avea 2-3 trupe grele în fiecare zi de festival, "maşinăria" s-ar pune în mişcare de la sine. Iar stadioane fără fotbal care să găzduiască spectacolele avem destule.
Numai că dacă stăm şi ne uităm cu jind la alţii nu rezolvăm nimic. Se caută, deci, un organizator. Nu, nu trebuie să fie Primăria, nu aruncaţi motanul! Se bagă cineva?
(6 August 2017)

Centrale de cartier

Dragi tovarăşi şi preteni,
Cu toate insistențele depuse de organele de partid şi de stat, de consiliul local, de conducerile întreprinderilor municipale și de organele de ordine, iarna nu-i ca vara. Şi e frig!
În fața acestei situații deosebit de grave, este necesar să acționăm cu toate forțele, pentru a asigura dezvoltarea construcției socialist-pesediste în patria noastră, să acționăm cu întreaga răspundere față de prezentul și viitorul oraşului nostru, pentru a asigura căldura și bunăstarea tuturor locuitorilor!
Nu trebuie să existe nimic care să împiedice acțiunea noastră hotărâtă de a construi centrale de cartier în MICRO 43, pe Lună, pe Marte şi oriunde altundeva în Calea Lactee, pentru a servi partidul, socialismul, viitorul luminos al oraşului nostru, al patriei noastre!
(Urale si aplauze prelungite; se scandeaza îndelung "Puki-Puki-PSD!").

P.S. Pentru cine nu şi-a dat seama, acest text este un pamflet.