Stare de alertă bugetărească

Viiturile care au lovit devastator judeţul Galaţi în noaptea de vineri spre sâmbătă au determinat o reacţie extrem de rapidă în multe zone ale societăţii, în general cele militarizate şi ale societăţii civile. Sute de pompieri, militari şi jandarmi au fost mobilizaţi şi au ajuns rapid la faţa locului, alături de voluntari, pentru a-i ajuta pe zecile de mii de sinistraţi să se salveze din calea apelor şi să mai recupereze câte ceva din agoniseala de-o viaţă care li s-a spulberat în câteva ore. Mai mulţi membri ai guvernului, în frunte cu premierul, au ajuns şi ei în dimineaţa următoare în comunele gălăţene, secondaţi de o pleiadă de politicieni de toate culorile, mare parte fără vreun alt rol în piesă decât campania electorală care bate la uşă.

Iar unele lucruri chiar s-au mişcat repede, camioanele cu ajutoare au început să sosească unul după altul, s-au luat decizii în privinţa cazării celor rămaşi fără case, a şcolilor şi grădiniţelor care să asigure continuitatea învăţământului şi a tuturor societăţilor care trebuie să asigure utilităţile, de la apă, la electricitate. Ba chiar şi arhiepiscopul Casian a dat la lopată într-una din bisericile pline de noroi din zonă.

În schimb, deşi reprezentanții Prefecturii şi ai Consiliului Judeţean s-au aflat şi ei printre sinistraţi încă de sâmbătă, deciziile lor instituţionale au fost amânate până luni. Dacă şedinţa de îndată a Consiliului Judeţan a fost convocată la primele ore ale dimineţii, iar alocările de bani s-au votat la foc automat, Prefectura a avut nevoie de ceva mai mult timp să-şi bea cafeaua, probabil s-a mai şi scărpinat un pic pe ici, pe colo, a stat apoi la o bârfă cu vecinii din Vaslui şi, în cele din urmă, a reuşit spre sfârşitul programului să redacteze hârtia prin care solicita instituirea stării de alertă în judeţ. Ministerul de Interne a aprobat-o foarte rapid, semn că solicitarea era aşteptată sau chiar îi fusese cerută Prefecturii gălăţene.

Dar nu numai Prefectura s-au făcut că plouă tot weekendul, ci şi alte instituţii care ar fi trebuit să aibă ceva de spus şi mai ales de făcut în aceste zile cumplite. Spre exemplu, Direcţia Sanitar Veterinară ar fi trebuit să se ocupe de animalele moarte, lucru pe care l-au făcut în teren pompierii, iar Direcţia de Sănătate Publică s-a rezumat la un comunicat cu sfaturi generale, în timp ce vaccinurile pe care trebuia să le asigure populaţiei afectate au fost trimise de ministrul Rafila de la Bucureşti.

Dar, până la urmă, nu e vina bugetarilor că ploile diluviene şi puhoaiele de apă care au măturat totul în cale n-au ţinut cont că e sfârşit de săptămână şi au făcut prăpăd în jumătate de judeţ, nu-i aşa? Cei mai odihniţi dintre muritori doar şi-au respectat weekendul (bine că n-a fost şi vreo "punte"), că-i mare păcat să munceşti în zilele libere, mai ales când e şi cruce roşie în calendar!

Cineva a furat săgeata şi a ascuns cheia

După rezultatul obținut de PNL Galaţi la alegerile locale din iunie, din categoria "ridică-mă la cer", da' pe invers, s-a tot bătut monedă pe schimbarea conducerii, considerate de cei mai mulţi vinovată pentru eşec. S-a vorbit şi s-a scris în gol mai bine de două luni, de regulă fiecare în bula proprie de pe internet sau în bisericuţele pe care cei mai vechi şi mai puţin deprinşi cu tehnologia le au din plin. De altfel, se povesteşte că liberalii din Covurlui sunt experţi în bârfit pe la spate şi săpat groapa colegilor de partid încă de pe vremea când statuia de pe faleză mişca şi punea ţara la cale. Rezultatul a fost cel logic, nu s-a întâmplat nimic.

Pe la jumătatea lui august, senatoarea Nicoleta Pauliuc a descins în capitala Moldovei de Sud cu patalama de la statul major şi, după primele întâlniri loco, ne-a asigurat că de la Bucureşti, sau cel puţin de pe terenurile sale de lângă, PNL Galaţi se vede ca "o structură cu un potenţial politic şi electoral uriaş". Potenţial care şi-a arătat mai mult nulul decât faza prin cele 7.000 de voturi (8,5%) obţinute la Consiliul Local, că de împământarea de 4.500 (5,2%) de la Primărie parcă mi-e şi jenă să mai amintesc! Cât despre liderul judeţean al liberalilor, acesta aproape că a fost mângâiat părinteşte pe creştet, nu pus la colţ pe coji de nucă, aşa cum se aşteptau votanţii ăia mulţi de dreapta care anul ăsta n-au mai plecat pe fenta de stânga.

Două săptămâni mai târziu, biroul judeţean a fost dizolvat şi conducerea interimară a fost preluată fix de acelaşi lider, căruia abilitatea de a se învârti cu succes prin politica autohtonă nu i-a adus şi priză la public. Pe principiul făcut nemuritor de Caragiale, "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimica!", dus, iată, la perfecţiune de deciziile care taie-n carne... flască ale liberalilor.

Între timp, "naşa bogătaşa" de Ilfov s-a întors la Bucureşti, pentru că trebuia să facă o recenzie la cartea în care generalul povesteşte cum a plecat din Pleniţa pe jos (sau cu CFR-ul, nu e foarte clar) şi a ajuns la Nassiriya la fix un an după ce se dăduse lupta aia care-o să intre în manualele de istorie în caz că...

Alegerile se apropie însă rapid, iar prin alte partide, mult mai disciplinate electoral, s-au stabilit deja candiaţii şi a început curăţarea lor de mucegaiurile prinse în fostele legislaturi. La PNL Galaţi, în schimb, e linişte şi pace, fiecare îşi vede de sinecurile lui ca până acum, de făcut şi refăcut bule şi bisericuţe sau de căutat sprijin pentru un loc eligibil (vorba vine!) pe viitoarele liste parlamentare.

De altfel, anectodic vorbind, de şeful liberalilor gălăţeni s-a auzit prima dată în urbe după ce a schimbat broasca de la biroul fostului lider al partidului şi i-a dat clanţă celui care-l promovase şi sprijinise. De data asta, s-ar părea că a furat săgeata liberală cu totul şi a ascuns cheia! Cheie despre care un băiat de la BEC susţine că i s-a arătat pe fundul unei urne de vot cam goale!

Începe şcoala condusă de ciolaci, ciuci şi clauşi

Sună iarăşi clopoţelul! De fapt, habar n-am dacă obiceiul acesta desuet se mai menţine în şcolile dotate cu table inteligente, calculatoare de ultimă generaţie şi sisteme audio performante

Cel puţin aşa se laudă autorităţile că sunt dotate clasele în toate şcolile recent modernizate, deşi părinţii elevilor susţin că multe dintre echipamentele necesare lipsesc şi se cumpără din arhaicul fond al clasei, desfiinţat de jure de foarte multă vreme, însă mutat de facto pe grupurile de whatsapp.

Numai la nivelul municipiului există, conform Primăriei, 45 de unităţi de învăţământ complet modernizate, iar în alte zeci se realizează an de an lucrări de întreţinere şi reparaţii. Cu toate acestea, deşi ni se spune că se investeşte masiv de o grămadă de vreme, avem încă zeci de şcoli şi grădiniţe în situaţia de a începe şcoala pe bază de semnătură, pentru că nu pot primi autorizaţie sanitară sau de securitate la incendiu. Mai mult, pe la ţară există şi şcoli fără apă curentă! Iar situaţia asta se perpetuează de ani de zile, fără să se vadă prea multe îmbunătăţiri, în ciuda declaraţiilor pompoase despre zecile de milioane de euro investite pentru "a le oferi copiilor noştri un viitor mai bun". Oare nu cu şcolile şi grădiniţele cu probleme trebuia începută modernizarea? Sau e mai simplu să modernizezi ce ai reparat anul trecut, pe sistemul alţi bani, altă distracţie? Şi, obligatoriu, cu aceleaşi firme abonate la contractele de partid, pe care le câştigă... transparent, prin licitaţii publice. Doar nu credeţi că în România se întâmplă altfel?

Şi elevii primesc, teoretic, ajutoare din toate părţile, de la donaţii de ghiozdane şi rechizite, la "cornul şi laptele" imposibil de mâncat, plus burse de toate felurile. Rezultatul concret este însă că din ce în ce mai mulţi copii abandonează şcoala foarte de timpuriu (după clasa a VIII-a, cei mai mulţi), în ciuda învăţământului obligatoriu de 13 ani (Ghinion!, vorba cuiva important din România Educată), perioadă care este printre cele mai lungi din Europa. Iar cei care termină şcoala au dificultăţi din ce în ce mai mari să înţeleagă un text scris sau să facă un raţionament simplu. Avem şi vârfuri, e drept, copii care câştigă medalii internaţionale, dar meritul şcolii în cazul lor este în general doar că sunt înregistraţi acolo.

Ar mai fi foarte multe de spus despre şcoala românească, dar a sunat clopoţelul că mi s-a terminat spaţiul... Succes, copii, în noul an şcolar! Şi s-aveţi parte ca din şcoala asta imperfectă, deşi se vrea perfect compusă, să iasă generaţii mai mult ca perfecte, care să vă asigure un viitor mai bun decât prezentul pe care ni-l oferă nouă ciolacii, ciucii şi clauşii care ne înconjoară.

Recalcularea legitimează pensiile speciale

De ani buni, pensiile speciale reprezintă un adevărat măr al discordiei în societatea românească, iar principalul argument al celor care le contestă este faptul că ele nu se acordă pe principiul contributivităţii, adică respectivii pensionari nu au cotizat în perioada în care au muncit decât cu o mică parte din suma pe care o primesc, de regulă undeva la 25 la sută. Deşi toate partidele au promis rezolvarea acestei inechităţi, în realitate nu s-a întâmplat nimic, o lege "reparatorie" ajungând la promulgare atât de "diluată" încât nu produce practic niciun efect.

De partea cealaltă, înainte de recalcularea care se va aplica din septembrie, un om care a muncit 30 de ani cu salariul minim pe economie (în jur de 0,5 puncte pe an, în medie) primea pensie... socială, 1.281 de lei în momentul de faţă, pentru că suma contribuţiilor sale nu depăşea acest prag. Tot din calcule rezultă că 40 de ani de muncă îţi aduceau o pensie de circa 1.600 de lei. Iar numărul de beneficiari ai acestor pensii aflate sub limita de subzistenţă este foarte mare în România.

În acest context, recalcularea din septembrie, care acordă puncte în plus pentru perioada lucrată peste pragul de 25 de ani, pare o măsură reparatorie necesară, care le oferă acestor oameni nişte bani în plus, care, chiar dacă nu sunt suficienţi pentru un trai decent, mai acoperă cât de cât din costul mereu în creştere al vieţii. Astfel, omul cu 30 de ani vechime va depăşi pensia socială şi va ajunge pe la 1.500 de lei, iar cel cu 40 de ani va primi circa 2.500 de lei.

Ei bine, aceşti bani în plus, foarte necesari, aşa cum spuneam, vin cu o problemă de etică extrem de importantă, pentru că sumele "recalculate" nu mai sunt acordate după principiul contributivităţii. Concret, cele 0,5 puncte acordate în plus pentru anii 26-30 de muncă dublează cotizaţia contributivă de 0,5 puncte, iar plusul de după anul 35, de un punct suplimentar, duce cuantumul pentru această perioadă la 1,5 puncte/an, în condiţiile în care contribuţia a fost tot de 0,5 puncte. Adică, pensionarul respectiv primeşte pentru anii respectivi de trei ori mai mult decât a cotizat!

Şi în condiţiile în care această recalculare aduce bani în plus pentru 3,8 milioane de pensionari, din cei 4,6 milioane aflaţi în plată, rezultă că, de fapt, peste 80 la sută din pensiile din România vor deveni "speciale", pentru că nu mai respectă principiul contributivităţii. Nu ştiu dacă guvernanţii şi-au propus acest lucru prin modelul de recalculare aplicat sau a fost doar o metodă facilă care să fie acceptată fără proteste de majoritatea românilor. Poate că o revizuire a sistemului general de calculare a punctajelor anuale ar fi fost o soluţie mai bună, chiar dacă probabil ar fi presupus mai multă muncă.

În momentul de faţă, însă, un lucru este cert: multclamatul principiu al contributivităţii a devenit un argument care nu mai poate fi adus în discuţie în cazul protestelor referitoare la pensiile speciale, pensii care sunt astfel legitimate cu largul accept al populaţiei. Că unii sunt speciali de zeci de mii de lei, iar alţii de numai câteva zeci sau sute de lei, chiar nu mai contează...

Capcana recalculării pensiilor

România are cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană, 5,8% în luna iulie, în condiţiile în care media continentală este de numai 2,8%. Cu toate acestea, Banca Naţională a României (BNR) este neaşteptat de optimistă, în ultima sa şedinţă de politică monetară anunţând că inflaţia va ajunge la 4% până la finele anului, după ce anterior prognozase 4,9% pentru decembrie 2024.

Este foarte greu de explicat optimismul BNR, în condiţiile în care preţurile mărfurilor alimentare şi nealimentare cresc în continuare lună de lună, iar serviciile se scumpesc şi ele serios, în special pentru ca angajaţii de la privat să ţină cât de cât pasul cu salariile explozive de la stat.
În context, ar trebui precizat că scăderea inflaţiei nu înseamnă şi scăderea preţurilor, ci doar creşterea lor mai lentă, pentru că din ce în ce mai mulţi "analişti economici" confundă, pe site-uri şi la televiziuni, cele două noţiuni.

Revenind, optimismul afişat de Isărescu&comp pare a avea o miză pur electorală, în condiţiile în care BNR recunoaşte că toate presiunile inflaţioniste existente se vor menţine multă vreme de-acum încolo, printre acestea aflându-se deficitul bugetar foarte mare, creşteri salariale peste productivitate sau supraevaluarea leului (folosit de BNR ca principală soluţie antiinflaționistă în ultimii ani).

Peste toate acestea, a venit acum recalcularea pensiilor, o măsură reparatorie necesară în special pentru cei care după o viaţă de muncă, unii cu peste 40 de ani de activitate, primeau nişte pensii de mizerie. Recalcularea, se ştie deja, s-a soldat cu măriri în cazul a peste 80% dintre pensionarii din România, iar acest lucru va aduce în piaţă circa 500 milioane de euro în plus în fiecare lună. Din păcate, generaţia care va beneficia de aceşti bani are cunoştinţe financiare minime, aşa că mai mult ca sigur toate sumele în plus se vor duce direct în consum. Oamenii cu bani în plus vor trăi mai bine o vreme, îşi vor permite să cumpere mai mult şi mai bun, să folosească servicii mai de calitate, însă, evident, în aceste condiţii, inflaţia nu va scădea, ba chiar este foarte posibil să crească. Dacă mai adăugăm şi majorarea pensiilor cu circa 14% de la 1 ianuarie, care va aduce şi ea în piaţă alţi vreo 300 milioane de euro lunar, optimismul BNR pare de-a dreptul deplasat.

Iar categoria socială care va avea cel mai mult de suferit este cea reprezentată de cei ale căror pensii nu au fost majorate, ba chiar au scăzut (situaţie în care va fi nevoie de un an sau doi de indexări "în gol" pentru a ajunge la cuantumul în plată), pentru care inflaţia va deveni o adevărată piatră de moară. Şi aproape un milion de români se află în această situaţie care pare fără ieşire. Bine, ieşirea este întotdeauna la urne, dar multora le lipseşte nu numai educaţia financiară de care spuneam mai devreme, ci şi cea politică.

Pensii mai mari într-o săracă ţară bogată

De vineri, poştaşii încep să le împartă pensionarilor cadourile de Moş... Septembrie, adică deciziile de recalculare despre care Guvernul susţine că vor majora pensiile pentru mai bine de 80% dintre români.

Concret, ministrul Muncii a anunţat că 3.806.270 de pensii, din cele 4.609.830 aflate în plată în sistemul public, vor crește după recalculare. Valoarea pensiei medii va creşte de la 2.250 la 2.761 de lei, iar strict în cazul celor care vor avea majorări creşterea medie va fi de 622 de lei. Nici celorlalţi 17,5% care nu vor primi nimic în plus la recalculare nu le va scădea efectiv pensia, aşa că toată lumea va fi fericită.

Mai ales după ce s-au tot "eliminat" pensiile speciale ani în şir, de-au ajuns unele să bată miliardul de lei vechi, recalcularea asta măcar îi avantajează pe cei ce au muncit mult, cel puţin 25 de ani, iar cifrele prezentate de oficialii guvernului demonstrează că aceştia nu-s deloc puţini. Cum punctajul mediu suplimentar este de 7.68, rezultă de fapt că perioada medie de muncă efectivă a pensionarilor români actuali a fost 36-37 de ani. Destul de aproape de... vârsta la care ies la pensie "specialii", care mai şi "umflă" de la stat de cel puţin zece ori mai mulţi bani, trei sferturi din sume acordate "pe ochi frumoşi", fără să fi contribuit cu ceva la fondurile de pensii. Bine că totuşi nu se "recalculează" şi astea...

S-a trecut destul de rapid peste impactul bugetar suplimentar pentru plata pensiilor majorate la recalculare, care va fi de 2,36 miliarde de lei lunar, iar totalul necesar pentru plata pensiilor publice va ajunge la 136 miliarde de lei anual, la care se vor adăuga cele 12-15 miliarde de lei ale "specialilor", în total cam 10% din PIB sau un sfert din bugetul de care dispune România în momentul de faţă. Drept urmare, chiar dacă această recalculare repară unele inechităţi sociale, banii necesari reprezintă destul de mult raportat la un buget care e clar că nu poate asigura tot ceea ce ar fi nevoie în ţară.

Iar după bucuria adusă de Moş Septembrie s-ar putea ca Moş Ianuarie să vină cu niscaiva creşteri de taxe sau noi impozite, care să mai reducă deficitul bugetar cu care guvernul jonglează pe datorie de ani buni, fără să ia măsuri concrete împotriva corupţiei clasei politice, ineficienţei cheltuielilor publice sau colectării defectuoase, care fac săracă o ţară bogată.

Maturitatea şi luciditatea unui campion de 19 ani

Am scris de multe ori, de-a lungul vremii, că performanţa, în orice domeniu, de la educaţie la sport, are nevoie de investiţii. Cu atât mai mult în cazul unor succese de nivel mondial, aşa cum sunt, fără discuţie, medaliile olimpice obţinute la Paris de înotătorul de excepţie care este David Popovici.
Un alt lucru cert este faptul că ne place să ne mândrim cu elevii olimpici laureaţi la competiţiile internaţionale şi cu sportivii care obţin rezultate deosebite. S-a întâmplat recent în cazul echipei naţionale de fotbal, formaţie care a creat în jurul său o emulaţie nemaipomenită după rezultatele de la Campionatul European, chiar dacă în plan sportiv acestea nu au reprezentat în definitiv mare lucru, ci doar au depăşit aşteptările majorităţii.
La Jocurile Olimpice de la Paris, în schimb, David Popovici a reuşit să câştige titlul olimpic, dovedindu-se cel mai bun din lume. Acest triumf, obţinut la nu mai puţin de 20 de ani distanţă de o performanţă românească similară, certifică o dată în plus faptul că ajungem atât de rar la vârf tocmai din cauza lipsei condiţiilor de pregătire, iar pentru a le suplini este nevoie de un talent de excepţie, care evident se naşte doar o dată la... 20 de ani.
Problema a fost expusă extraordinar de bine chiar de David Popovici, într-o declaraţie oferită televiziunii naţionale, imediat după finalul ultimei sale curse. Deşi are numai 19 ani, înotătorul a surprins excelent imaginea de ansamblu a sportului românesc, cu o maturitate şi o luciditate care au uimit pe toată lumea. "Vedeţi reacţiile oamenilor obşinuiţi, ale oamenilor din funcţii înalte, toată lumea e fericită, toată lumea se bucură. Dar de ce să nu ne bucurăm mai des? Hai să avem mai mulţi campioni olimpici, mai multe medalii, mai mulţi calificaţi! Trebuie să ne punem pe treabă, pentru că în ultima vreme avem un campion olimpic din an în Paște. Condițiile pe care le avem în țară, nu numai noi, înotătorii, ci sportivii în general, nu se vor schimba doar dacă vorbim despre asta. Multe țări care au mai puțini locuitori decât noi sunt prezente la Olimpiadă triplu, cvadruplu, pentru că se investește mai mult în sport. Au condiţii infinit mai bune decât ale noastre, au toată infrastructura de care au nevoie, au bazine să-şi pună şi-n cap, centre de pregătire peste centre de pregătire. Nouă ni se promite că se face, dar nu se începe niciodată nimic. Pentru o Românie educată, sănătoasă, trebuie să investim mai mult în sport. Şi ăsta este un mesaj pentru politicienii care doar vorbesc despre asta", a spus Popovici.
S-a auzit, domnilor din funcţii înalte, care vă înghesuiţi să-i felicitaţi pe campioni, deşi nu aveţi nicio contribuţie la succesul lor?