De ce ne fur(evalu)ăm singuri căciula?

Evaluarea Naţională s-a încheiat. Ura! Peste 80 la sută dintre elevii de clasa a VIII-a au reuşit să obţină medii peste 5.00. Ce frumos! Avem copii deştepţi, nu glumă! Ştiu ei să calculeze cât fac 5x10-50 (nici măcar o "poantă" gen 50-5x10 nu s-a cerut)? Ştiu! Ştiu ei cum se calculează perimetrul unui pătrat? Ştiu! Ştiu chiar şi că unghiurile dintre laturile unui cub au 90 de grade! Doar n-o să spuneţi acum că astea nu sunt exerciţii de clasa a VIII-a şi că ăia din generaţiile mai vechi le făceau prin clasa a III-a. Ar fi culmea! Păi doar n-o să-i îndopăm pe copii cu matematică! Ce, se fac toţi ingineri? Mai există şi alte meserii onorabile pe lumea asta, vorba marinarului ce ajunse pân' la Cotroceni. Şi de ce trebuie să punem la suflet pretenţiile exagerate ale europenilor, cu testele lor Pisa, din care rezultă că jumătate dintre elevii români de clasa a VIII-a sunt analfabeţi funcţionali, iar la ştiinţe n-au nici urmă de raţionament logic? Ei cu ale lor, noi cu ale noastre! Din bătrâni! Bine, bătrânii sunt, în general, ai lor, iar ai noştri îi şterg la fund. Că se plăteşte bine. Mult mai bine decât prin sistemul de învăţământ din România.
Lăsând, totuşi, gluma la o parte, mi-e al dracului de neclar de ce încercăm să ne furăm singuri căciula, raportând producţii record de elevi eminenţi, când de fapt adevărul e altul, mult mai sumbru.

"Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate" (mesaje de pe Facebook)

A luat foc internetul în ultimele ore, după declarațiile ministrului Comunicațiilor, care susține că părinţii ar trebui să plătească pentru educaţia copiilor lor - "100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis" și că unii profesori îşi bat joc de meseria lor, motivând că au salarii mici - "Domnule, dă-ţi demisia. Dar nu să îţi baţi joc de viitorul copilului. Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate".
Prima afirmație nu-mi surâde, pentru că părinții plătesc deja "învățământul gratuit" din taxele lor.
Cu a doua parte, însă, sunt perfect de acord, chiar dacă, probabil, îmi voi ridica mulți prieteni în cap. Câți dintre voi își permit să-și facă treaba în dorul lelii, doar pentru că sunt prost plătiți? Poate sunt domenii unde te mai suplinește colegul, unde se mai poate amâna un termen sau trece cu vederea o nerealizare, dar în Educație o astfel de atitudine este inadmisibilă. Nu poți să stai la catedră și să aștepți să treacă timpul. Vorbim de viitorul acestei nații, care a ajuns la un grad de analfabetism (funcțional) de neimaginat acum 20-30 de ani. Și asta exact din acest motiv. Da, profesorii sunt foarte prost plătiți, dar asta nu justifică delăsarea unora dintre ei. Cine-i bun la catedră este, cel mai probail, bun și în altă parte și se poate adapta ușor la o nouă slujbă. Asta dacă nu are vocație de dascăl și rezistă și în condițiile date. Și sunt încă foarte mulți în această categorie - profesori de care fiecare dintre noi își aduce aminte cu plăcere și după zeci de ani. Cine nu-și găsește altceva nu cumva are o problemă și la catedră? Câți profesori pe care nici nu mai știți cum îi cheamă ați avut? Nu cumva pentru că n-au fost dascăli cu adevărat, ci doar niște funcționari plictisiți care abia așteptau să se termine ora? Și din păcate, în actualul sistem sunt din ce în ce mai mulți, iar asta se vede din ce în ce mai serios în educația copiilor noștri. Iar o mărire de salarii la această categorie n-ar ajuta la nimic, pentru că niște bani în plus nu-i vor face brusc mai responsabili. Da, o mărire de salarii ar ajuta sistemul să absoarbă oameni mai buni în viitor, dar actualele cozi de topor vor rămâne pe poziții, pentru că regulamentele nu permit îndepărtarea lor. Și vom continua să ne învârtim în jurul cozii la nesfârșit. Din păcate...
Înjurați, măi

(continuare sentimentală a postării de aseară despre profesori)
Acum ceva ani, în vizită la bunici, în satul în care, întâmplător, am făcut grupa mare a grădiniţei (un singur an). Dau "bună ziua" pe uliţă persoanelor mai în vârstă pe lângă care trec şi deodată aud din spate: Predescule, să vii să-ţi iei culorile de la noi!". Mă întorc siderat şi o recunosc vag pe educatoarea din acei ani. "După ochi", îmi răspunde femeia, înainte să apuc să întreb cum a făcut conexiunea între mâna de om de la grădiniţă şi vlăjganul cu barbă şi plete aflat în faţa ei 25 de ani mai târziu. De nume nu mai zic (bunicii din sat erau cei materni şi aveau, evident, un cu totul alt nume)!
De astfel de dascăli avem nevoie şi le putem oferi orice salariu îşi doresc, oricum ar fi prea mic! Sărut-mâna, doamnă, oriunde v-aţi afla!
 

Calcule, după alegeri/ Va fi Stan viceprimarul lui Pucheanu?

Împărţirea celor 27 de mandate în noul Consiliul Local al Galaţiului (9 - PSD, 7 - PNL, 4 - ALDE, 4 - UNPR, 2 - PMP, 1 - independent) ar induce, doctrinar vorbind, o egalitate perfectă (13-13) între stânga şi dreapta (PSD, UNPR - stânga, PNL, ALDE, PMP - dreapta), care ar urma să fie decisă de independenta Daniela Simona Vreme. Cum în Galaţi, ca de altfel în toată România, doctrina unui partid este o chestie deja vetustă, iar la nivel naţional există o cooperare anunţată PSD - ALDE - UNPR pentru alegerile parlamentare din toamnă, se poate presupune că respectivele formaţiuni vor alcătui şi majoritatea (17 voturi din 27) în viitorul CL Galaţi.

Pentru a obţine voturile necesare unei majorităţi, PSD va trebui, evident, să facă nişte compromisuri vizavi de câteva funcţii de conducere. Dacă postul de city-manager (Marius Humelnicu) şi unul dintre cele de viceprimar (Cristian Sorin Enache) sunt deja anunţate (şi nominalizate) ca fiind ale social-democraţilor, înseamnă că rămân de negociat un post de viceprimar, cele de directori ai societăţilor locale şi, bineînţeles, ceva locuri eligibile pe lista comună pentru alegerile parlamentare, unde putem anticipa că alianţa celor trei partide va obţine cel puţin doi senatori (din patru) şi patru deputaţi (din nouă).

În tabăra ALDE, Eugen Durbacă îşi va dori, probabil, un nou mandat de senator, alături de menţinerea în funcţie a directorilor actuali ai partidului (Transurb, Gospodărire Urbană, Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială) şi, eventual, un loc eligibil de deputat.

Pentru voturile sale, UNPR ar putea cere un loc de deputat pentru Eugen Chebac, păstrarea şefiei Cantinei de Ajutor Social şi... postul de viceprimar rămas liber, în condiţiile în care ALDE are deja destul de multe solicitări în schimbul unui număr egal de voturi în CL. Pentru această din urmă poziţie, favorit este fără îndoială chiar Marius Stan, mai ales că noul primar şi-a început cariera politică sub oblăduirea fostului edil-şef, iar relaţiile dintre cei doi au fost foarte bune, cu excepţia câtorva mici fricţiuni de campanie, normale, de altfel. Rămâne de văzut doar dacă dorinţa lui Stan de a-şi continua proiectele începute (printre care şi faimosul tunel) va fi mai puternică decât orgoliul de a nu lucra sub conducerea fostului său subordonat.

Despre tunel, fără patimă

După conferința organizată miercuri de Marius Stan, pentru a prezenta o dată în plus (cu conotațiile electorale de rigoare) proiectul subtraversării Dunării, tunelul a redevenit subiectul de discuție numărul 1. De la bancurile cu leușteanul adus de peste Dunăre de țărăncile din Zaclău până la acuzațiile de cheltuire fără discernământ a banilor publici, toată lumea își dă cu părerea. Evident, fiecare preopinent are o părere ce nu poate fi schimbată cu niciun fel de argument și îl contrează vehement pe celălalt, fiecare după IQ-ul din dotare, cu înjurături sau cu explicații mai mult sau mai puțin pertinente.
Nu sunt neapărat un fan al tunelului, dar cred că el trebuie să se facă, dacă tot s-a pornit pe calea asta. Pentru că dincolo de disputele de 25 de ani între podul de la Brăila și podul de la Galați, transformate în ultima vreme în podul lor contra tunelului nostru, un lucru e clar - avem de-a face cu o lucrare majoră de infrastructură și, oricât ar părea de inutilă la un moment dat ("o să treacă prin tunel doar precupețele cu leuștean"), o astfel de investiție nu strică. NICIODATĂ. Ați auzit vreodată pe cineva să se plângă că are prea multe șosele în zonă? Sau poduri, ca să rămânem în apropierea discuției.
Orice lucrare de infrastructură presupune crearea de locuri de muncă (trebuie să sape cineva la ditamai șanțul, nu? :D ), determină înființarea sau majorarea afacerilor multor firme locale implicate direct (e nevoie și de sape, și de cărat pământul, și de contabilizat hârtii etc.) sau indirect (pensiuni bordelizate :P sau nu, vândut bere muncitorilor la botul calului, service-uri auto pentru mașinile celor de pe șantier). Sunt atât de multe beneficii social-economice încât se poate scrie un tratat despre asta. Iar dezavantajele sunt practic ZERO.
Și-atunci, zău că nu înțeleg de ce se opun unii (foarte mulți) cu atâta vehemență. Doar că n-a fost ideea lor, ci a unui adversar politic? Păi atunci ar trebuie să nu ne mai folosim mașinile pentru că n-am inventat noi roata? S-au cheltuit niște bani? Nimic nu e gratis, iar suma cu pricina e de tot râsul dacă o comparăm cu sumele intrate în buzunarele politicienilor ani la rând.
Oameni buni, stați strâmb și judecați drept, orașul ăsta are nevoie de infrastructură ca de aer, pentru că altfel chiar ne sufocăm. Iar "ba pe-a mă-tii" nu e deloc o variantă prin care putem ieși din mocirla  în care ne-au afundat politicienii hoți și ineficienți (aleși de noi!), orgoliile tâmpite și disputele fără sens. Nu va fi reales Stan primar? Foarte bine, facem și cosmodromul celui ce va fi ales, după ce terminăm tunelul. Numai să facem ceva, că de înjurat unul pe altul a devenit obositor și total neproductiv. Hai, tunelu', că Oțelu' nu mai e!

Pe cine votează dreapta?

Vă propun un mic exercițiu de imaginație. Să presupunem cazul unui alegător de dreapta, nevoit să aleagă dintre candidații la Primărie ai partidelor de dreapta. Haideți să vedem ce opțiuni are.
ALDE, teoretic singurul partid liberal curat (în condițiile în care PNL este afiliat popularilor europeni), defilează cu un candiat care a fost ales primar din partea Uniunii Stângii Democrate și PSDR, iar apoi a trecut prin alte câteva partide, în cea mai mare parte a lor tot de stânga.
PNL ne propune un fost viceprimar PSD, al cărui traseu a fost dreapta (PNȚCD) - stânga - dreapta.
PMP aruncă în luptă un politician care și-a început cariera tot în rândurile PSD.
În opinia mea (poate subiectivă), un politician nu-și poate schimba peste noapte orientarea doctrinară, caz în care cei de mai sus sunt doar niște oportuniști, care au încercat să profite atunci de forța pe care o avea PSD, iar acum pozează în candidați ai dreptei doar pentru că au găsit aici un culoar mai favorabil. În plus, o grămadă dintre promisiunile lor electorale sunt atât de evident de stânga încât e practic imposibil să-i consideri politicieni de dreapta.
Ar mai fi varianta partidelor mai mici de dreapta, M10 sau PRU, dar acestea au candidați cvasinecunoscuți sau încă nedesemnați.
Și-atunci ce poate să facă un om de dreapta din orașul ăsta? Să-și calce pe inimă și să voteze candidatul de stânga al unui partid de dreapta sau să stea acasă? S-auzim niște răspunsuri, mi-aș dori argumentate, nu propagandistice...

Joaca de-a sediul

Profitând de faptul că semnarea actelor de prelungire a contractului de închiriere pentru sediul Primăriei a fost lăsată pentru ultimul moment (ce-au păzit până acum funcţionarii municipalităţii e greu de spus), proprietarul cere o chirie de 10 euro/mp, faţă de 4 euro/mp, cât se plăteşte acum. Până la urmă, nu-i de condamnat, încearcă şi el să facă un ban grămadă în ultimele luni, în condiţiile în care noul sediu al Primăriei, în construcţie, va fi gata, cel mai devreme, la finele anului. După aceea, e puţin probabil că va reuşi să mai valorifice în vreun fel clădirea, care are nevoie, evident, de o reconsolidare serioasă, care nu se poate face fără o sumă cu multe zerouri în coadă.
Cum preţul de piaţă al clădirilor de birouri este mult mai jos, pornind cel mai adesea de la 2-3 euro/mp, reprezentanţii Primăriei au contratacat, anunţând că aşteaptă oferte pentru birourile municipalităţii. Treaba asta nu se face însă de pe o zi pe alta, iar demersul actual, trâmbiţat public din toţi rărunchii, este evident doar pentru a-l impresiona pe proprietar să-şi mai reducă din pretenţii.
Cu siguranţă, nici Primăria nu doreşte să plece din actualul sediu, pentru doar câteva luni, nici proprietarul nu vrea să-şi piardă singurul chiriaş posibil. Asistăm, deci, la un joc de-a cine cedează (psihic) primul, clasic într-o negociere de o asemenea amploare. Iar rezultatul nu poate fi decât un status-quo la un preţ care să nu facă pe nimeni să se considere perdant. Să zicem un 6 euro/mp?

Să minţim poporul pe proiecte

Unul dintre candidaţii la Primărie a venit, zilele trecute, cu "propuneri concrete" pentru dezvoltarea oraşului. Printre ele, gratuitatea transportului în comun pentru toţi cetăţenii cu buletin de Galaţi.
Caracterul vădit populist, şi astfel posibil câştigător pe 5 iunie, al propunerii scârţâie puţin pe la încheieturi. Trecând peste suma de 4-5 milioane de lei din încasarea biletelor pe care Transurb o va pierde, dar care n-ar fi poate un capăt de ţară, gratuitatea transportului ar determina ANULAREA finanţării de 100 de milioane de lei de la BERD, care a impus prin contract implementarea unui sistem de ticketing, la pachet cu achiziţia a 14 troleibuze noi, europene (Transurb are 13 vechi, din Belarus) şi refacerea străzilor Mihai Bravu, Saligny, Tecuci (deja începute) şi Coşbuc.
Dar ce mai contează pierderea unei investiţii de câteva zeci de milioane de euro când fotoliul de primar e aşa de aproape...

Ce-ar fi să avem doi primari? Aşa rezultă din sondaje

Toată lumea face sondaje, care mai de care mai optimiste.
Ciumacenco şi Durbacă susţin că au vreo 25%, Pucheanu, Stan şi Cristache se laudă cu minimum 20%, alţi trei candidaţi (Telegan, Aramă şi Comşa) speră la 10%, că altfel nu s-ar băga în cursă, ar mai fi 2-3 partide (M10, PRU, PND) care nu şi-au desemnat candidaţi, dar au convingerea că bat cam în acelaşi interval, eventual vor apărea şi câţiva independenţi de măcar 5%, plus că vreo 40% dintre alegători sunt nehotărâţi ce să aleagă dintre atâtea valori.
Cum, am trecut deja de 100%? Ba chiar se fac lejer 200%! Păi, în condiţiile astea, eu propun să alegem doi primari, poate-aşa iese şi oraşul ăsta din mocirlă!

O altfel de politică. De jos în sus

Într-o discuţie pe care am avut-o ieri, cineva m-a întrebat cum văd viitorul politicii româneşti. M-am abţinut să spun "sumbru", aşa cum mi-a venit pe limbă din prima, şi am încercat ceva mai concret: "Altfel. De jos în sus". N-am intrat în detalii, dar am să încerc s-o fac acum...
Până în acest moment, politica românească s-a bazat pe două mari tipuri de partide, de doctrină (să zicem!) şi de lider. Construcţiile care s-au realizat pe grupurile cu opţiuni tradiţionale, de stânga şi, respectiv, dreapta, au reprezentat şi vor reprezenta, în continuare, polii politici de bază, indiferent de cine au fost (sunt) conduse. Şi e normal să fie aşa, pentru că masa celor care se regăsesc în ideile socialiste/liberale este foarte mare.
Pe lângă acestea, în România au existat şi continuă să existe partidele de lider, care s-au coalizat în jurul unei personalităţi carismatice şi în cadrul cărora nu prea a contat de ce parte a eşichierului politic se aflau opţiunile membrilor. De la Vadim Tudor şi Dan Diaconescu la Traian Băsescu şi Monica Macovei, astfel de structuri sunt condamnate la o viaţă efemeră, care durează, mai mult sau mai puţin, doar atâta timp cât liderul cu pricina este în vogă. Dar unii lideri mor, alţii ajung la puşcărie, iar partidul lor se face praf în secunda imediat următoare. De obicei, votanţii acestora îşi găsesc repede un alt refugiu, cel mai adesea de aceeaşi natură. Ar mai fi de menţionat în această categorie, dar la "şi altele", partidele celor care se cred lideri, gen (în momentul de faţă) Mircea Geoană sau Bogdan Diaconu, dar care nu au suficient potenţial de a atrage masele.
Buuun, avem deci un partid mare de stânga, unul mare de dreapta (din ce în ce mai amestecate, în materie de doctrine, în ultima vreme, cu numeroase migrări dintr-o parte în alta) şi câteva mici ale unor şefi de trib. Ar mai fi vreo altă variantă de a face politică? Eu cred că da! Pentru că, să fim bine înţeleşi, democraţia presupune politică, nu există altă variantă, iar "nu fac politică" nu reprezintă o opţiune.
Deşi habar n-am dacă sunt original sau nu (şi nici nu mă interesează aspectul), o să vă expun ideea care mi-a trecut prin cap în secundele în care am căutat răspunsul de la care am pornit textul de faţă.
Ce-ar fi dacă această altfel de cale de a face politică n-ar mai începe de la vârf (clasicul model strâns uniţi cu toţii în jurul conducătorului iubit), ca tot ceea ce s-a făcut până acum, ci ar lua-o invers, de jos în sus? De la membru la lider. De ce un om care vrea să facă politică să fie nevoit să "adere", nu să construiască?
Şi eu sunt convins că se poate! Dacă măcar o parte din cei cărora "le pute" tot ce se întâmplă în oraşul ăsta ar încerca nu numai să critice, ci ar începe să se implice. Dacă s-ar dezvolta un nucleu de oameni care să vină cu propuneri şi soluţii practice (democraţia participativă are deja succes în multe locuri), să interacţioneze permanent cu autorităţile şi să ajungă să cunoască hibele "sistemului" atât de bine astfel încât să le poată remedia (nu sistemul în sine e problema, cred eu, ci oamenii care îl conduc), nu doar blama.
Să zicem că se poate realizea un astfel de nucleu în plan local (deşi e foarte greu, pentru că mai toţi vor vrea să fie lideri, e în firea noastră :P) care să cuprindă oameni din online, într-o primă fază. Odată demarat procesul undeva, cu succes, grupul "galateni.net" ( :D cu titlu de exemplu, trebuie să-i zicem cumva) va atrage iniţiative similare şi în alte părţi. Drept urmare, vor apărea "braileni.net", "constanteni.net", etc, grupuri care în final pot ajunge la un partid politic de nivel naţional, ale cărui obiective strategice să fie rezolvarea punctelor comune ale organizaţiilor locale. Iar un eventual lider executiv să fie ales (schimbat) periodic tot de jos în sus.
Şi chiar dacă iniţiativa rămâne în plan local ("desenele animate" cu denumiri asemănătoare existente la ora actuală în politica din Galaţi nu se pun) şi va reuşi să obţină câteva posturi de consilier, comunitatea respectivă nu va avea decât de câştigat. Va putea conta pe un grup politic care va face exact ceea ce îşi doresc cetăţenii locului, nu ce dictează Bucureştiul. Şi asta nu-i puţin lucru, în condiţiile în care parlamentarii (cel puţin la Galaţi) nu prea mai au tangenţă cu oamenii care i-au trimis să-i reprezinte.
Şi-acum, trezirea la realitate. Pentru cei ce se visează deja politicieni trebuie precizat că un astfel de proces este clar unul de lungă durată şi o eventuală participare la alegerile din vară e practic exclusă, pentru a nu compromite seriozitatea unei astfel de construcţii.
P.S. Oricine vrea să împrumute vreo idee din textul de faţă e liber s-o facă! O fi bine, o fi rău, numai cine încearcă se va lămuri!

Să punem lacăt pe supermarket

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, s-a dat în stambă astăzi, declarând că este pentru închiderea supermarketurilor în weekend, pentru a susţine economia românească!
Păi, bine, domnu' Nilă, parcă te-a pus Cioloş să te ocupi de agricultură, nu de comerţ. Asta înseamnă să ajuţi agricultura prin legislaţie, prin fonduri europene distribuite acolo unde trebuie, nu la mişto, ca acum, prin încurajarea asocierii fermierilor, prin stimularea sectoarelor care pot deveni competitive, prin eliminarea falşilor producători din pieţe (adică majoritatea, cu patalama obţinută pe şpagă de la instituţiile statului), etc. Dacă închizi magazinele concurenţei, nu creşte producţia, creşte specula (şi asta se vede, cu ochiul liber, la ţigări, unde piaţa neagră înfloreşte la fiecare majorare de taxe). Cică aşa e în Europa! Poate e, dar cauzele sunt cu totul altele, printre care salarii foarte mari în zilele libere, astfel că patronii îşi pun singuri lacătul pe uşă duminica. Astea cu programul de două ore sau circulaţia în duminica fără soţ seamănă a altceva. Şi n-a trecut chiar aşa de mult. Sau ţi-a plăcut perioada?
P.S. A doua zi... "Ministrul Agriculturii face precizari: Nu putem impune hipermarketurilor sa isi scurteze programul, pentru ca riscam sanctiuni europene".

Cum votează aleşii noştri

La şedinţa de azi a CJ Galaţi, unul dintre proiectele de hotărâre viza încetarea contractului de manager al Centrului Cultural al lui Sergiu Dumitrescu, decedat săptămâna trecută.
Ei bine, unul dintre consilieri a "reuşit performanţa" de a vota împotrivă, adică pentru menţinerea lui Sergiu Dumitrescu în funcţie!
Din păcate, din fericire pentru el, votul pentru hotărârea respectivă a fost secret, aşa că nu se ştie cine e respectivul... Situaţia s-a constatat la centralizarea şi numărarea buletinelor de vot.
Ca să vă daţi seama ce oameni ne conduc...

Aţi vrut autostradă? Na-vă autostradă!

Consiliul Local Galaţi a aprobat bugetul pentru o reabilitare (foarte necesară, ce-i drept) pe Calea Prutului şi o parte din strada Basarabiei, pe o lungime totală de 4,1 kilometri. S-au alocat 145 milioane de lei, deci 35,3 milioane de lei/km.
Conform CNADR, standardul de cost pentru reabilitarea unui drum naţional este de 3,1 milioane lei/km, pentru un drum naţional nou este de 5,3 milioane lei/km, iar pentru autostradă se ridică la 5,9 milioane lei/km (cifrele sunt stabilite în 2010 şi trebuie actualizate pe baza datelor Statisticii, însă diferenţele în plus nu sunt semnificative, în acest context).
Buuun! Cifre avem şi par enorme! Întrebarea e ce dracu' se face de fapt pe Calea Prutului, de costă de ŞASE ori mai mult decât o autostradă normală de şes şi de UNSPREZECE ori mai mult decât reabilitarea unui drum naţional, că în proiectul de hotărâre aprobat nu există detalii tehnice?
Poate vreo autostradă intergalactică cu gaură de vierme inclusă sau poate începe tunelul direct de la Baia Comunală. :D