Renaşterea de după Apocalipsă

Războiul declanşat de invazia Rusiei în Ucraina are deja două săptămâni de confruntări şi nu pare să i se întrevadă prea curând un final. Cele două tabere mai au încă suficiente resurse, iar divergenţele în privinţa condiţiilor pentru o încetare a focului sunt practic insurmontabile.

Şi, în condiţiile unui război de durată, preţul plătit de statele ce s-au alăturat sancţiunilor impuse Rusiei va deveni din ce în ce mai important. În zona energetică este deja deranj mare, chiar dacă ruşii nu şi-au închis deocamdată gazoductele de Europa. Practic, orice creştere de preţ în acest sector duce inevitabil la majorări de tarife în lanţ în toate domeniile de activitate. Dacă mai introducem în ecuaţie şi resursele pe care cele două state aflate în război le asigurau până acum lumii, printre care grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, îngrăşăminte, nichel, aluminiu, titan şi chiar fier, rezultă că ne aşteaptă o perioadă economică mai mult decât complicată, pentru că, deşi România dispune de o parte din resursele menţionate, preţul se face la nivel mondial şi va creşte exponenţial. Şi cum nivelul nostru de trai este încă departe de cel din statele Uniunii Europene, problemele economice ne vor afecta mult mai serios, situaţia putând fi comparată, pentru o parte importantă a populaţiei ţării, cu o adevărată apocalipsă. În plus, indecizia, nepăsarea şi incompetenţa decidenţilor autohtoni de prin toate partidele, de-acum proverbială, vor da şi ele o "mână de ajutor" la ceea ce ne aşteaptă.

Există însă şi o rază de speranţă, un soi de luminiţă de la capătul tunelului, dacă preferaţi o expresie clasică. Din păcate, asta este legată tot de politicieni, a căror reacţie foarte rapidă ar putea să determine relocarea în România a unei părţi importante din fabricile închise în Rusia de marile companii ce s-au alăturat embargoului de război. Un lobby eficient pe lângă marile corporaţii şi o adaptare a legislaţiei naţionale la necesităţile de moment ale acestora ne-ar putea propulsa într-o ţară extrem de atractivă pentru investiţii majore într-un timp foarte scurt, pentru că mai-marii economiei mondiale nu-şi vor permite să rămână în stand-by foarte multă vreme. Iar o politică investiţională inspirată ar putea genera o revitalizare economică spectaculoasă, ce ne-ar putea readuce renumele pierdut de "grânar al Europei", ne-ar permite dezvoltarea de industrii de top şi, peste toate, ar determina o revenire masivă acasă a românilor plecaţi prin lumea largă.

Sunteţi pregătiţi pentru renaştere, domnilor politicieni, sau ne lăsaţi să ne zbatem în apocalipsa care va veni şi fără implicarea dumneavoastră?