Petrom - incertitudinile unei privatizari

Petrom - incertitudinile unei privatizari

Scoaterea la vanzare a 51% din actiunile SNP Petrom, actiune pe care Ministerul Industriilor vrea sa o finalizeze in cursul acestui an (conform angajamentelor luate in fata organismelor internationale), a suscitat, suscita si va suscita, se pare, numeroase controverse.
Despre strategiile de privatizare a Petrom s-a discutat indelung, fara a fi gasita vreo solutie viabila. Partea romana pare interesata de vanzarea pachetului majoritar unui investitor strategic, cu posibilitatea ca salariatii sa achizitioneze 10%. Aceasta optiune presupune mentinerea Petrom intr-o structura integrata (cuprinzand activitatile de extractie, rafinare si distributie). Exista totusi si varianta externalizarii distributiei. Fostul director Ion Popa a amintit, la un moment dat, o varianta de privatizare prin fuziunea Petrom cu o companie din zona, numind Mol (Ungaria) si Helenic Petroleum (Grecia). Aceasta varianta ar exclude participarea puternicului sindicat al petrolistilor.

Interese si presiuni
Pe lista celor 21 de companii interesate de privatizarea SNP Petrom, lista intocmita de consultantul pentru privatizare (consortiul format din grupurile financiare ING si Credit Suisse), figureaza nume mari, precum Exxon Mobile, Chevron Texaco, Shell sau British Petroleum. De asemenea, pe aceasta lista se afla numele unor importante companii central si est-europene, cum ar fi OMV, Mol sau Lukoil. Pana aici, totul pare in regula. Numai ca, din cauza situatiei din Golf, marile companii multinationale se confrunta cu numeroase probleme si numai de privatizarea Petrom nu le arde, in timp ce pentru firmele de talie medie SNP pare sa reprezinte o "prada" prea mare.
In acest context, Ioan Popa, fostul director al SNP Petrom, si-a inaintat demisia, cu scopul, declarat ulterior, de a evita implicarea directa in procesul de privatizare. Cunoscand foarte bine cat de multe interese se invart in jurul privatizarii SNP (si declarand, in repetate randuri, ca presiunile ce se exercita sunt foarte mari - "timp de sase ani mi-au batut la usa zeci de mii de oameni sa-mi propuna tot felul de afaceri. Este o presiune imensa si e greu sa respingi ofertele celor care vin cu relatii la un nivel superior functiei pe care am ocupat-o"), Ioan Popa a iesit din scena, invocand motive medicale.
Zvonurile existente pe pietele internationale, conform carora privatizarea Petrom este o afacere deja incheiata, ridica, si ele, probleme in calea acestei tranzactii. Potrivit acestor zvonuri, companiile germane se vor implica in privatizarea sectorului de energie electrica, firmele americane vor fi favorizate in sectorul petrolier, in timp ce companiile rusesti vor fi prezente in privatizarile legate de distributia gazelor naturale.

De ce-a plecat Popa?
Plecarea lui Ioan Popa reprezinta pentru Petrom sfarsitul unei "ere". Dupa 12 ani (1992-2003), Popa a renuntat la functie, chiar in prag de privatizare, fiind inlocuit cu Gheorghe Constantinescu, fost director general al Rafinariei Petrobrazi. Putini directori de companii de stat se pot lauda cu performanta lui Ioan Popa, care a fost, practic, reprezentatul petrolului romanesc in ultimul deceniu.
Ca motivele medicale invocate oficial in cererea de demisie nu sunt si reale, o demonstreaza faptul ca Popa a acceptat oferta de a deveni consilier al premierului Adrian Nastase. Si ajungem la declaratiile potrivit carora el a evitat sa conduca societatea in timpul procesului de privatizare. "Vine privatizarea si nu vreau sa fiu implicat. Nu vreau sa fiu printre cei care decid in privatizare. Si nu pentru ca n-as fi de acord cu ea. Este o idee buna si nu este o alta solutie", a declarat Popa. Si atunci?
Surse din industria petroliera au pus plecarea lui Popa din fruntea Petrom mai mult pe seama disputelor cu oficialii romani pe tema unei datorii catre SNP a Rafinariei RAFO Onesti, care ar putea sa-si schimbe proprietarul prin preluarea creantelor, ce ar urma sa fie platite prin... contravaloarea unor lucrari executate pentru Petrom.

Probleme de stat
Pentru stat, decizia de privatizare nu este deloc usoara, pentru ca Petrom este cel mai mare contribuabil la buget - 36.400 miliarde lei in 2001 si 40.530 miliarde lei in 2002, sumele fiind platite integral. Pentru edificare, sa spunem ca suma virata anul trecut reprezinta aproape 15% din valoarea bugetului.
Privatizarea Petrom inseamna si renuntarea la pretul de referinta pentru gaze naturale, deoarece o treime din gazele naturale consumate in Romania sunt de fapt gaze de sonda rezultate in urma procesului de extractie a titeiului.
In plus, Petrom reprezinta pentru statul roman o proprietate care a realizat in 2002 o cifra de afaceri de 2,3 miliarde de dolari si a exportat produse petroliere de 613 milioane de dolari, in timp ce importurile au fost doar de 459 milioane USD.
De Petrom se leaga afacerile si supravietuirea a peste 1.400 de companii private din Romania, dependente direct de contractele in derulare cu SNP Petrom.

Favoriti - Lukoil si Eni
Din cauza contextului international, in ciuda numeroaselor firme care s-au declarat interesate, in cursa pentru privatizarea Petrom s-ar putea sa nu apara nume mari. Occidentul a dat deja un verdict, ce pare destul de aproape de realitate: marile companii americane nu vor veni in Romania, astfel ca preluarea Petrom va ramane la indemana celor din regiune. Printre cei considerati parteneri viabili in procesul de privatizare se numara Eni, TotalFina Elf, Lukoil si OMV.
Grupul italian Eni a mai fost interesat de privatizarea Petrom, in 1999, dar au oferit doar 50 de milioane de dolari pentru 30% din actiuni. Intre timp relatiile romano-italiene s-au relansat, asa ca... Francezii de la TotalFinaElf s-au numarat in ultimii ani printre cei mai importanti parteneri ai Petrom si sunt asteptati la negocieri. Companiile rusesti, in frunte cu Lukoil, par momentan singurele care au bani de investit, dar este posibil sa se loveasca de refuzul statului roman de a le oferi monopolul extractiei de titei. Cat priveste grupul austriac OMV, acesta este legat in Romania de patronul Rompetrol, Dinu Patriciu, care s-a inscris deja pe lista pentru Petrom. In acest context, trebuie mentionat ca in "zona Petrom" se invart numerosi oameni de afaceri romani, printre care Corneliu Iacobov si Ioan Niculae.

Date statistice
SNP este cea mai mare companie petroliera integrata din Europa Centrala si de Est. Singura companie din zona ce poate rivaliza cu Petrom este firma austriaca OMV, dar aceasta are un punct sensibil in aprovizionarea cu materie prima. SNP Petrom s-a constituit in anul 1997 ca o companie cu capital majoritar de stat, pornind de la o valoare negativa de 1,5 miliarde dolari (datoria Companiei Romane de Petrol - CRP). Capacitatea de rafinare a celor doua rafinarii din cadrul SNP - Petrobrazi si Arpechim - este de 10,5 milioane tone de titei anual, suficient pentru consumul intern, situat in prezent la circa 8,7 milioane tone. Pe piata romana, Petrom detine o cota de aproximativ 60%, prin circa 600 de puncte de desfacere. Profitul obtinut de SNP anul trecut a fost de aproximativ 100 de milioane de dolari, iar valoarea investitiilor realizate de Petrom in 2002 s-a cifrat la 347 milioane USD.

Lupta pentru SNP Petrom se afla, asadar, in linie dreapta. Cum Petrom, cu toate furturile, firmele capusa si scurgerile de bani catre diversi potentati ai zilei, a ramas un colos economic, este clar ca acel ce va prelua afacerea va deveni o mana forte in intreaga regiune central-est europeana. Si pentru ca petrolul din zona Marii Caspice va trece, spre Vest, prin conducta Constanta - Trieste, iar Petrom a obtinut deja acordul de a rafina in Romania circa un sfert din intreaga cantitate (peste 600.000 de barili pe zi) ce va tranzita tara.
In aceasta acerba lupta nu prea mai exista reguli, pentru ca o data cu privatizarea SNP Petrom vor falimenta extrem de multe "afaceri" din Romania.
Iar in spatele numelor vehiculate de mass-media ca fiind implicate in afacerile cu petrol (Patriciu, Vantu, Voiculescu, Iacobov, Tender, Liviu Luca, rusul Alekperov, Medintu sau olandezul Matser) se afla, cu siguranta, interese mult mai inalte.
Si toate acestea pentru o felie cat mai mare din Petrom...

P.S. Articol scris în 2003. Între timp, Petrom a intrat pe mâna celor de la OMV...

Marinarul de la "Otelul"

Povestea lui Igor Parvu sau de la marinarie la fotbal

S-a nascut la Bacau, cu 43 de ani in urma, in zodia Pestilor. De aproape patru decenii traieste, insa, in Galati. A jucat fotbal la echipele de copii, juniori si tineret ale FCM. Dupa absolvirea liceului, a plecat la Constanta sa se faca marinar. Si s-a facut, fara sa renunte, totusi, la sport. A schimbat insa mingea pe barca si a castigat bronzul la Nationalele de canotaj. Apoi, vreme de zece ani, a fost ofiter maritim de punte, colindand marile si oceanele mapamondului. A facut bisnita, ca orice marinar, dar a si condus cel mai rapid iaht din lume. A revenit in orasul de unde a plecat in lume si a cumparat un restaurant. Corectitudinea in afaceri l-a impus, treptat, in ochii noilor patroni ai Combinatului. Iar in aceasta vara a devenit presedintele clubului Otelul. I se spune "domnu' Igor"...

Unchi, matusi, fotbal si canotaj

- Va mai amintiti ceva de Bacau?
- Cu foarte putina exactitate. Am plecat pe la trei ani, trei ani si ceva. E ceva timp de-atunci. De vreo... 39 de ani, o viata de om, sunt galatean. In Bacau nu mi-au mai ramas decat rudele, unchi si matusi. In rest, am trait in Galati. Am facut scoala, liceul... Dupa aceea am plecat la Constanta, la Institutul de Marina.
- Cu amintirile "natale" ne-am lamurit, care e situatia celor sportive?
- Daca as fi ramas in Galati, as fi fost in continuare legat de fotbal. Am jucat la FCM Galati, si cu Orac, si cu Magearu, si cu Marius Stan... La Constanta, insa, nu era voie sa activezi decat in echipele Institutului. Si fotbal n-aveau. Asa ca... Aveau doar baschet - dar nu eram un jucator bun, si handbal - unde ma descurcam, dar am ales canotajul, pentru ca mi s-a parut ceva mai interesant. In plus, e un sport dur, foarte dur.
- Ce e greu la canotaj?
- Efortul. Efortul sustinut, indiferent daca se "trage" pe 2.000 de metri sau la fond. La Timisoara, de exemplu, cursa de fond se disputa pe Bega, pe distanta de 8.000 de metri. La acele Nationale, unde am participat cu echipajele de 4+1 si 8+1, am luat locul al treilea. Era un rezultat foarte bun, in conditiile in care locurile intai si doi erau ocupate de Steaua si Dinamo, care aveau in componenta, la vremea aceea, campionii mondiali ai probelor respective.
- Dintre colegii de la Institut, a ajuns cineva sportiv de performanta?
- Nu, pentru ca imediat dupa ce terminam scoala plecam pe mare. Institutul l-am facut ca sa plecam, sa navigam, nu sa ne realizam in sport... Si toata lumea s-a apucat de navigatie. Asta era, atunci, telul tuturor.

Bisnita cu blugi de Casablanca

- Si ati plecat pe mare...
- Da. Prima calatorie a fost cea cu nava-scoala. Am "facut" atunci Casablanca, Hamburg, Londra. Am incarcat la Cadiz, in Spania, si de acolo ne-am intors in tara. Din '82 am tot navigat, timp de zece ani. E o meserie interesanta. Foarte interesanta si foarte frumoasa.
- V-a placut asa de mult?
- Da, da, da. Marinaria e cu totul altceva, ceva cu totul special. E foarte greu de explicat in cuvinte ce simti atunci cand esti pe mare. Si, in plus, mi-a oferit numeroase satisfactii. Inclusiv materiale. Mai ales atunci, in perioada aceea, un marinar avea si satisfactii materiale.
- Cum faceati bani? Din bisnita?
- Da, normal. Bineinteles. Facea toata lumea. Era un fel de afacere in perioada aia... Uneori mergea cu blugii, alteori cumparam cafea, dar ne orientam, cel mai adesea, dupa portul in care ajungeam. In functie de ce puteai sa cumperi de-acolo, dupa cum erau preturile. In Egipt gaseam destul de multe lucruri si la un pret acceptabil, in India - la fel. Casablanca era, de exemplu, foarte buna in perioada aia. Mai ales pentru blugi. Din Occident nu puteam sa cumparam pentru a face afaceri, asa ca in porturile din vest faceam putine cumparaturi.

La bordul celui mai rapid iaht din lume

- Cariera?
- Evident ca am avut si multe satisfactii profesionale. Chiar daca au trait si momente in care ne puteam scufunda. Am avut colegi care s-au scufundat. Dar asta face parte din riscurile meseriei. E un risc asumat. Spre finalul carierei de marinar, am fost pe cel mai rapid iaht din lume. Si cred ca sunt singurul roman care a pasit pe un astfel de iaht. O viteza de 55 de noduri inseamna cam 100 de kilometri pe ora. Un asemenea vas costa, insa, cam 6-7 milioane de dolari...
- V-ar placea sa-l aveti?
- Oricui i-ar placea sa aiba un astfel de iaht. Am fost atatia ani marinar si, in continuare, imi place apa si marea... Normal ca mi l-as dori. Dar trebuie sa poti si sa-l intretii. Cheltuielile cred ca se cifreaza cam la 5-8.000 de dolari pe luna. Nu e chiar la indemana oricui.

Povesti marinaresti

- Sa revenim la ceva mai uman. Se spune ca marinarii au cate o iubita in fiecare port. Cum v-ati adaptat cerintelor?
- Nu, nu. E o poveste. Efectiv este o poveste. Mai degraba, stiu eu, poate cautau. Dar sa stiti totusi ca marinarii, cred ca toti, nu numai noi, romanii, sunt seriosi. Si nu-i chiar asa, ca imediat ce ajungeai intr-un port te duceai sa cauti pe cineva. Nu. Treaba la vapor era suficienta. Timp liber nu aveam chiar atat de mult, as zice chiar ca era foarte putin. Si atunci de-abia iti permiteai sa te duci la o bere, la cumparaturi. Si se termina timpul. Iar majoritatea cam cu asta se ocupa. Foarte putini mai plecau, mai cautau si alte placeri... In cea mai mare parte a porturilor era usor, erau localuri amenajate. Eu o vad ca pe o treaba civilizata. Probabil ca o sa apara si la noi. Si chiar ar fi bine sa apara, pentru ca e o chestie controlata si e benefica din punct de vedere al sanatatii.

Atractia tarmului sau a afacerilor?

- Cum ati ajuns la tarm?
- Am inceput, in timp, cateva afaceri. Aveam un mic magazin si, dupa aceea, s-a ivit o ocazie. Cine era administrator la localul asta (Restaurantul Piano din Complexul Potcoava de Aur - n.a.) a vrut sa vanda afacerea. Pe atunci localul era al Primariei. Am cumparat afacerea si am incercat s-o fac profitabila. Si am facut-o profitabila. Dupa aceea, in '99, am cumparat spatiul de la Primarie si, in continuare, investitii... Asa incet, incet... pentru ca, atunci cand afacerile sunt corecte, trebuie sa mergi cu pasi mici. Iar eu merg cu pasi mici...
- V-ati rezumat numai la Piano?
- Nu. Am si o brutarie. Fac si catering (termen englezesc cu intelesul de furnizor de alimente - n.a.) la blocul indienilor. Si acum cu fotbalul, cu handbalul... Iar in plus, sunt membru fondator si membru in Consiliul de Administratie al clubului de hochei Ager-Dunarea.

Apar in scena indienii

- Cum ati intrat in relatii cu indienii?
- Am fost recomandat pentru a le face catering. Sunt, cu copii cu tot, in jur de 60 de persoane. Si cred ca vor mai veni, desi n-am informatii oficiale. M-au testat mult, vreo 3-4 luni de zile, sa-mi vada corectitudinea. Ei vor sa fii foarte, foarte corect. Chiar, pot sa spun, la modul absurd. Si asa le-am capatat increderea, pentru ca in lunile acelea in care m-au verificat, si m-au verificat la sange, nu mi-au gasit nici un fel de greseala. Calitate, preturi.... Absolut totul trebuie sa fie corect. Si din momentul in care le capeti increderea, de-abia atunci, incep sa ofere si ei.
- Cu care dintre indieni va intelegeti cel mai bine?
- Cu domnul Chaudhary. E un tip deosebit. Si nu numai eu spun asta. Majoritatea celor care au intrat in contact cu el au ramas extrem de placut surprinsi. E un tip foarte destept. Si un om de cuvant. La el, cuvantul e pe primul plan. In plus, e un psiholog bun si te studiaza foarte bine.
- Sosirea lui reprezinta un atu pentru Sidex?
- Cu siguranta, da. La inceput, am zis ce, nu se gasea un roman?. Dar dupa aceea mi-am dat seama ca daca la conducere era un roman se intampla la fel. Venea ba varu', ba cumatru', ba nu stiu care, dupa facilitati. Si in mod sigur s-ar fi acordat multe facilitati. Fie ele politice sau de rudenie. Si Sidex-ul n-ar fi fost in nici un caz in castig. Asa, s-au impus anumite reguli, foarte stricte, foarte clare, pe care si ei le respecta. Daca nu le respecta, pleaca acasa!

"A venit asta si vrea sa ne pacaleasca"

- Pe filiera indiana ati ajuns la Otelul?
- Da. Faptul ca am jucat fotbal si ca am fost foarte corect cu ei a contat mult. Eram tipul pe care-l cunosteau cel mai bine. Si s-au gandit la mine in momentul in care au fost nevoiti sa faca o propunere pentru conducerea clubului. Au avut incredere in mine si au avansat aceasta propunere, care a fost discutata cu autoritatile locale. Autoritatile locale au fost cele care au luat decizia finala si au hotarat ca Igor Parvu sa se ocupe de club. I-au chemat pe cei care ramasesera la club dupa plecarea lui Stoica (MeMe - n.a.), le-au spus numele meu, iar pe mine m-au intrebat daca vreau sa lucrez cu ei. Bineinteles ca am acceptat, pentru ca era normal sa lucrez si in continuare cu aceiasi oameni. Si indienii fiind cei care dau cei mai multi bani, ei fac legea. De fapt, pana acum, numai ei au dat bani, dar sunt convins ca o sa ne ajute si Primaria, si Prefectura... Probabil ca n-au avut inca timp suficient.
- Cum e in postura de manager de sport?
- Cand m-am intalnit cu echipa, sentimentul lor a fost de neincredere totala. Cred ca-si ziceau: A venit asta si vrea sa ne pacaleasca. In momentul de fata, datorita corectitudinii, s-a ajuns ca relatiile dintre conducere si jucatori sa fie foarte bune. E stabilitate, nu sunt probleme. Cand am promis ceva, m-am tinut de cuvant. Cand nu s-a putut, nu le-am promis. Si jucatorii sunt multumiti. Chiar daca inca nu sunt cu toate primele la zi, au fost achitate multe dintre restante si suntem foarte aproape de a le lichida.
- Inteleg ca nu promiteti foarte des?
- Promit in momentul in care sunt convins ca pot sa rezolv ceva. Daca nu pot, nu promit deloc. Numai cand stiu foarte clar ca treaba e aproape indeplinita fac promisiuni. Altfel, in nici un caz.
- Nu pierdeti diverse oportunitati in felul acesta?
- Nu, nu cred. Cei care ma cunosc, stiu ca atunci cand spun ceva... Nu vorbesc in plus sau aiurea.

"Tati poate sa o rezolve"

- Sa trecem la familie...
- Am un baietel de patru ani, Leonard. Trebuie sa inceapa gradinita in zilele urmatoare. E sanatos si asta e cel mai important. Are personalitate, e si putin alintat, ca majoritatea copiilor. Dar in relatia directa cu mine se comporta altfel, cred ca e vorba de respect. Zic eu ca nu e vorba de frica. L-am tratat, de la un an, ca pe egalul meu, ca pe cineva care intelege foarte bine lucrurile. L-am alintat cand trebuia sa-l alint, i-am vorbit mai raspicat atunci cand trebuia sa inteleaga cum stau lucrurile si se pare ca i-am impus un standard. Si ii place stilul acesta. Face diferenta. Altfel se comporta cu maica-sa sau cu bunicile. Cu mine, are incredere, discuta, intreaba. Cand are o problema, vine la mine pentru ca tati poate sa o rezolve. Copiii, baietii mai ales, fac si asocierea cu forta fizica. Vor sa fie mari, tari... Asa ca atunci cand apar asa mai mare...
- V-ati impus de-a lungul timpului prin fizic?
- In clasa intai eram unul dintre cei mai mici, iar in clasa a opta unul dintre cei mai mari. Evolutia a fost insa in timp. N-am fost mare de la inceput, ca sa ma impun. Ce-i drept, la liceu eram inalt, dar atunci era altceva, nu mai conta. Am inceput la LMK, am dat treapta la LVA si am terminat acolo matematica-fizica. La matematica am avut-o pe Chita Popovici, pentru care am si-acum tot respectul. Cu matematica pe care am invatat-o in ultimii ani de liceu, la facultate stiam cam tot.

N-a existat o iubire de liceu

- V-a placut scoala?
- Da, dar nu pot sa spun ca eram innebunit. Jucam si fotbal pe-atunci. De chiulit nu prea puteam, pentru ca aveam deja absente din perioadele in care plecam cu echipa. Nu puteam sa fac si altele. Am fost un elev bunicel. Nu foarte bun, erau altii foarte buni.
- Va mai intalniti colegii?
- Da, sigur. Am colegi, dintre cei care au ramas in Galati, si ma intalnesc cu ei, in continuare, cu cea mai mare placere. Iar acum, fiind si aici (la restaurant - n.a.), obligat ii mai invit la cate o bere. Asa ca ne intalnim mai des decat daca as fi lucrat in alta parte.
- Din liceu, de regula, dateaza prima dragoste...
- Hmmm... N-as putea sa spun ca am trait o dragoste foarte puternica. Nu... Treburi normale. N-am iubit foarte tare pe cineva...
- Dar la Institutul de Marina? In afara de... canotaj?
- Era institut militar. Plecam din cand in cand in permisie, cate 2-3 zile, dar nu aveam prea multe optiuni. Ce-i drept, in Constanta ieseam mult mai des decat colegii mei, de cateva ori pe saptamana, pentru ca mergeam la antrenamente. Nu aveam insa prea mult timp...

"Daca o femeie lucreaza, e foarte bine"

- Si sotia?
- Pe Corina am cunoscut-o cumva intamplator, ne-a prezentat cineva. Acum cinci ani si jumatate, cam asa ceva. Lucreaza la Santierul Naval si ii place ceea ce face. Nu a fost tentata sa renunte si nici eu n-am incurajat-o. Daca e un lucru care-i place, ar fi pacat. Si, dupa parerea mea, daca o femeie lucreaza, si in special daca-i place, e foarte bine.
- Sunteti un om norocos?
- Leonard e in zodia Leului. Eu sunt Peste, sunt nascut in martie. Si una, si alta sunt zodii norocoase. Desi norocul ti-l faci si prin munca, fara de care nu poti sa realizezi nimic. Cel putin eu, numai prin munca mi-am facut norocul. Am castigat de cateva ori si la loterie, e drept, insa numai sume mici. Dar in ultima perioada nici nu am avut timp sa mai joc...

IMS-ul de la Potcoava

- Multa lume se intreaba ce e cu IMS-ul din fata complexului?
- Am cumparat-o de la Braila, acum vreo 3-4 ani. Mi-a spus un prieten ca sunt de vanzare la o unitate militara de acolo. Era un fel de casare. N-a trebuit, insa, sa bag prea multi bani in ea. I-am schimbat rezervorul care era ciuruit si i-am inlocuit partea electrica. In rest, era in stare foarte buna de functionare. Numai ca merg foarte rar cu ea. Am luat-o pentru vanatoare si pentru pescuit. Insa nu prea am timp. De exemplu, la pescuit anul acesta n-am fost niciodata. La vanatoare am fost, prin iarna...
- Aveti si alte masini?
- Da, masina firmei! Si un Mercedes batran, din 1985, care inca mai merge.

Pescuit, vanatoare si... Drept

- In afara de pescuit si vanatoare, ce faceti?
- N-am timp pentru altceva. Daca as reusi in toamna asta sa ma duc 3-4 zile la pescuit, in Delta, as fi foarte multumit. In vara, am "fugit" cu familia la mare vreo doua zile, mai mult ca sa-l duc pe-asta mic la soare. Cam la atata se rezuma concediul meu. Si mai si invat, pentru ca m-am inscris la Facultatea de Drept.
- De ce ati ales Dreptul?
- Ca sa cunosc legile.... Sunt niste cunostinte care te-ajuta in multe situatii. De fapt, de mic, mi-au placut trei lucruri - marinaria, medicina si dreptul. Marinar am fost. Pentru Medicina trebuia sa inveti mult. Daca totusi as fi luat, aproape sigur n-as fi rezistat. In schimb, Dreptul se poate face, si-atunci... m-am inscris. In primul an m-am descurcat bine, chiar foarte bine. Am o medie in jur de 8,50...
Ce mai faceti, domnu' Igor? Am trecut sa va mai vedem, s-a facut auzit un glas, care ne-a intrerupt brusc discutia de mai bine de o ora, purtata la una dintre mesele restaurantului, la o ora de trafic zero. Si "domnu' Igor" si-a cerut scuze si a plecat sa-si primeasca clientii. Oricum, urma sa mi se termine caseta din reportofon...

P.S. Între timp (articolul a fost scis în 2002), Igor Pârvu s-a reprofilat pe handbal...

Blat la Constanta?!

Vorbe de claca
Blat la Constanta?!
Sau cum se poate justifica o infrangere rusinoasa...
In cautarea unui subiect care sa tina prima pagina a ziarelor si, in acelasi timp, pentru a justifica o infrangere categorica, presa albaneza a "descoperit" ca meciul Otelul - Dinamo Tirana, din prima mansa a turului intai preliminar al Cupei UEFA, meci jucat la Constanta, cu cateva zile in urma, a fost aranjat. La sfarsitul saptamanii trecute, cotidianul "Koha Jone" a anuntat ca presedintele clubului din Tirana, Mihail Delijorxhit, ar fi mizat la o casa de pariuri din Austria pe scorul exact al acestui meci (4-0 pentru galateni), castigurile oficialului albanez fiind estimate la circa 6,5 milioane de euro. Speculatiile au mers si mai departe, presedintelui fiindu-i atribuit si un al doilea pariu, pe numarul de goluri marcate in celalalt meci sustinut de albanezi in Cupa UEFA (Partizan Tirana - Birkirkara 4-2).
Printre "argumente" se afla informatia potrivit careia agentiile albaneze de pariuri au scos de pe lista meciurile incriminate. Acest lucru este insa o chestiune curenta in multe alte tari est-europene (inclusiv in Romania), unde nu se poate paria pe multe dintre meciurile din campionatele interne.
Daca spunem ca acelasi presedinte a fost suspectat si anul trecut de vanzarea meciului pe care echipa sa l-a sustinut in compania belgienilor de la Lokeren (pierdut tot cu 4-0!), afacerea incepe sa se lege. Evident, in 2003 nu a fost gasita nici o proba care sa demonstreze culpabilitatea presedintelui. Trebuie sa precizam insa si faptul ca Delijorxhit este unul dintre personajele de care se ocupa cu predilectie presa albaneza, dupa ce a fost cercetat penal pentru evaziune fiscala.
O a doua dovada ar putea-o constitui transferurile de bani pe care se pare ca presedintele le-a efectuat in perioada premergatoare meciului. Si aici se poate discuta, pentru ca oficialului i se incheie in aceasta vara mandatul de presedinte si probabil nu va fi reales, astfel ca o eventuala "mutare" a sa, cu bani cu tot, in afara tarii este foarte probabila, in conditiile in care inca mai are probleme cu justitia.
Cotidianul citat aduce in discutie si prima de joc foarte mare promisa "otelarilor" in cazul calificarii (1.200 de dolari), specificand ca echipa romana se afla intr-o grava criza financiara. Aici lucrurile sunt mai mult decat clare. Prima nu este deloc mare (poate in Albania!) , fiind aceeasi ca la un meci de campionat important, iar din punct de vedere financiar Otelul s-a redresat.
Ramane de dezbatut prestatia slaba a albanezilor in jocul de la Constanta. Diferenta de valoarea dintre fotbalul din cele doua tari este insa reala si orice echipa romaneasca poate inscrie patru goluri uneia din Albania (cum au facut-o si belgienii anul trecut), fara sa mire pe nimeni... in afara albanezilor, care justifica infrangerile echipelor lor de club in competitiile continentale in acest mod de cativa ani buni. Ca sa nu mai spunem de golul perfect valabil al lui Nanu, anulat la semnalizarea eronata a unui asistent. Si ar fi fost 5-0, iar pariul presedintelui cadea de la sine. Sau poate i s-a promis ceva si arbitrului!...
Presedintele Federatiei Albaneze de Fotbal, Armando Duka, a spus ca nu exista nici o dovada impotriva lui Delijorxhit, iar Procuratura din Tirana a deschis o ancheta, ca si anul trecut. De asemenea, antrenorul Aurel Ticleanu, poate cel mai bun cunoscator al celor doua echipe (dupa ce a fost antrenor la Dinamo Tirana, acum doi ani, si anterior a pregatit formatia galateana), a declarat, la randul sau, ca nu crede in varianta vehiculata de presa albaneza. Ticleanu mentioneaza ca presedintele clubului din Tirana a devenit, prin desele conflicte cu sponsorii si suporterii, persona nongrata in Albania, iar acest lucru este suficient pentru a se incerca inlaturarea lui prin orice mijloace. "La o asemenea tampenie, ce comentariu sa fac?", a fost replica antrenorului galatean Sorin Cartu. "O aberatie. Eu zic sa ne vedem de treaba...", a precizat si fundasul Stefan Nanu, cel care a fost... impiedicat de arbitru sa-l "saraceasca" pe presedinte!
Cum Delijorxhit este la final de mandat, campania electorala pentru alegerea viitorului presedinte al clubului din Tirana, cel mai important din Albania, are o miza imensa (fondurile gruparii provenind din seifurile Ministerului de Interne) si se poate juca si in acest fel. Chiar daca, pe de alta parte, indoielile persista...

P.S. După calificarea Oţelului în Cupa UEFA, acest articol de la precedenta participare europeană a gălăţenilor se potriveşte cam ca nuca-n perete...

Viitoarea corporatie USINOR-ARBED-ACERALIA - noul lider mondial al otelului

USINOR - trecut si viitor

Grupul USINOR este unul dintre liderii mondiali ai industriei otelului, realizand o productie anuala de 22,15 milioane tone (in 1999). USINOR are fabrici in Franta, Germania, Belgia, Italia, Spania, Luxemburg, Portugalia, Thailanda, Turcia, Brazilia, SUA si Canada. In total, grupul - al carui capital social este de circa cinci miliarde de franci francezi - are 40 de otelarii in Europa si sase in afara acesteia. USINOR este o companie multinationala, cu sediul la Puteaux (Franta), in cadrul careia lucreaza 64.000 de angajati.
USINOR este primul producator european de laminate plate si otel carbon, fiind si cel mai mare furnizor pentru industria de automobile. In plan mondial, grupul detine suprematia in ceea ce priveste produsele inoxidabile lungi. Vanzarile nete ale grupului s-au ridicat in primul trimestru al acestui an la 3.937 milioane euro, in scadere cu 1,6% fata de aceeasi perioada a anului trecut.
Conducerea grupului USINOR este asigurata, din 1986, de catre Francis Mer, acesta indeplinind din 1995 (momentul trecerii companiei in sectorul privat) functia de presedinte al Consiliului de Administratie.

File de istorie
Grupul se numeste in momentul de fata USINOR, numele anterior sub care a fost cunoscut consortiul mult timp fiind USINOR SACILOR.

Initial, cele doua companii - USINOR si SACILOR - au fost separate. USINOR a fost creat, in 1948, prin fuziunea a doua societati franceze producatoare de otel, in timp ce SACILOR a facut parte din Wendel Group, firma creata in secolul al XVIII-lea. Dupa fuziune, cele doua companii s-au extins rapid, acest proces desfasurandu-se din 1950 si pana la inceputul anilor '70.
Criza care a afectat industria otelului din Franta in perioada 1970-1980 a avut ca rezultat o concentrare masiva a unitatilor productive in jurul a doua companii: USINOR si SACILOR. Situatia in industria otelului a devenit critica, iar in 1981 guvernul francez a decis transferul celor doua companii in sectorul privat. La un interval de cativa ani (1986), pentru a imbunatati performantele generale, statul - care detinea majoritatea actiunilor - a decis sa le reuneasca, dupa ce rascumparase procentele ramase in sectorul privat. Acesta a fost momentul aparitiei firmei USINOR SACILOR.
Noul grup a cunoscut o transformare aproape totala, fiind condus dupa modelul unei intreprinderi private. In plus, pentru a-i permite dezvoltarea, statul francez a hotarat reintoarcerea societatii in sectorul privat, astfel ca, in iulie 1995, USINOR SACILOR a fost privatizata, iar in iunie 1997 a fost redenumita USINOR.

Ultimii zece ani

In decursul ultimilor zece ani, USINOR a inglobat alte companii sau, prin diverse tipuri de parteneriat, si-a infiintat noi centre de productie, in acelasi timp extinzandu-si reteaua de distributie. In sudul Europei, grupul USINOR a investit in Arvedi si in La Magona (Italia), precum si la Sagonte (Spania), deschizand, de asemenea, piete noi pentru fabrica de la Fos-sur-Mer (Franta). In zonele de nord si est ale Europei, USINOR si-a amplificat prezenta prin cumpararea fabricilor Cockerill-Sambre (Belgia) si EKO-Stahl (Germania). In afara Europei, USINOR a preluat J&L (SUA) si Thainox (Thailanda), a investit in Acesita si CST (Brazilia) si a constituit un parteneriat in Canada, alaturi de firma Dofasco.
Pe 22 ianuarie 2001, Nippon Steel Corporation (NSC; presedinte - Akira Chihaya) si USINOR (presedinte - Francis Mer) au semnat "The Global Strategic Alliance", o intelegere prin care firmele se angajeaza sa dezVolte cooperarea in cadrul afacerilor de pe piata otelului.

Viitorul lider al lumii otelului

O luna mai tarziu, pe 19 februarie a.c., USINOR a semnat, alaturi de companiile ARBED si ACERALIA, un memorandum prin care s-a stabilit reunirea fortelor industriale, comerciale si de personal in cadrul unei noi companii, care va fi creata in toamna acestui an sau, cel mai tarziu, la inceputul anului viitor. Noua companie urmeaza sa devina primul producator mondial, cu 46 de milioane de tone de otel si peste 110.000 de angajati, vanzarile fiind estimate la circa 46 de miliarde de euro.
In momentul de fata, ARBED (Luxemburg) - companie fondata in 1911 - este unul dintre cei mai mari producatori mondiali de otel, realizand circa 22,1 milioane tone/an si avand vanzari anuale de 10,6 miliarde euro. In cadrul ARBED lucreaza 56.000 de oameni. Cel de-al treilea partener, ACERALIA (ACERALIA Corporacion Siderurgica), este nr.1 in industria otelului din Spania, cu o productie anuala de 9,1 milioane tone si 15.600 de salariati.
Noua firma, care urmeaza sa aibe sediul central la Luxemburg, este o incercare de a reuni marii producatori din industria otelului, tendinta de mare actualitate in economia mondiala. Spre exemplu, primii zece producatori de automobile din lume asigura 95% din productia mondiala, iar in majoritatea celorlalte ramuri industriale acest procent este de peste 80%, in timp ce, in industria otelului, primii zece producatori nu acopera decat 30% din productia mondiala.
Rata la care actiunile fiecarui partener vor fi transformate in aciuni ale noii companii (NewCo) va fi urmatoarea: 1 actiune USINOR = 1 actiune NewCo; 1 actiune ARBED = 10 actiuni NewCo; 7 actiuni ACERALIA = 8 actiuni NewCo. In baza acestor rapoarte, NewCo va avea urmatorii actionari: 56,5% USINOR, 23,4% ARBED, 20,1% ACERALIA. Compania va fi listata pe pietele bursiere din Paris, Bruxelles, Luxemburg si Madrid.

P.S. Articol scris in 2001, cand Mittal inca nu pusese stapanire pe otelul mondial

"Dracula Park" - între publicitate şi întrebări fără răspuns!

Oferta publica

"Dracula Park" - cel mai spectaculos proiect turistic al inceputului de mileniu - este pe cale sa devina realitate sub marca "Produs in Romania". Iar inceputul s-a facut prin lansarea, cu putin timp in urma, a primei oferte publice primare de vanzare de actiuni.
Prospectul acestei oferte a fost autorizat de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), intermediar fiind S.V.M. "Active International" S.A., iar grup de vanzare - Banca Comerciala Romana (BCR). Actiunile sunt emise si oferite spre vanzare de societatea comerciala S.C. "Fondul Pentru Dezvoltare Turistica Sighisoara" S.A., iar valoarea totala a emisiunii este de 155 miliarde lei (circa 5 milioane de dolari). Numarul de actiuni emise este de 15,5 milioane, la o valoare nominala de 10.000 lei/actiune (pretul de vanzare este insa de 10.200 lei/actiune, diferenta fata de pretul de subscriere reprezentand cheltuielile pentru comisioane, taxe si speze aferente ofertei). Perioada de subscriere este de 45 de zile lucratoare, incepand cu data de 12 decembrie 2001, adica, practic, doua luni calendaristice. Dupa incheierea perioadei de subscriere, actiunile urmeaza sa fie listate pe una dintre pietele organizate, aflate sub controlul CNVM (Bursa de Valori Bucuresti sau Rasdaq).
Fondurile rezultate din aceasta oferta, se spune, vor fi folosite de catre emitent pentru constructia, punerea in functiune si exploatarea parcului tematic Sighisoara - "Dracula Park". Aceste fonduri reprezinta doar o cota-parte din valoarea totala a investitiei, urmand ca diferenta necesara finalizarii obiectivului sa fie atrasa prin oricare din modalitatile legale (prin alte cateva emisiuni de actiuni sau prin participarea unor fonduri de investitii straine). "Dracula Park" va necesita investitii in valoare de aproximativ 40 de milioane de dolari, din care 18 milioane pentru constructia propriu-zisa a parcului, iar 22 de milioane pentru infrastructura aferenta. Cu cele 5 milioane din emisiunea actuala abia daca se acopera costurile proiectului, care nu a fost facut, ci reprezinta numai o frumoasa poveste pusa pe hartie.

Apar semnele de intrebare

Am spicuit cele mai importante date din prospectul de oferta, care se incheie cu un avertisment clar: "Autorizatia acordata nu constituie garantie sau apreciere a CNVM cu privire la oportunitatea, avantajele sau dezavantajele, profitul sau riscurile pe care le-ar putea prezenta tranzactiile incheiate prin acceptarea ofertei publice; autorizatia certifica numai regularitatea ofertei in privinta exigentelor legii si ale normelor adoptate in aplicarea acesteia".
Iata asadar un prim semn de intrebare! Foarte multi analisti apreciaza ca romanii nu isi vor mai asuma un nou risc, dupa ce "s-au fript" la Caritas, FNI, sau bancile populare. Cu toate acestea, vanzarile din primele zile par sa dezminta aceasta situatie. Sau poate ca suntem un popor caruia ii place sa riste la nesfarsit, chiar daca pierde de fiecare data. Cert este ca, in declaratii, investitia pare sa nu aiba un grad de risc foarte ridicat. Mai ales cand cifrele sunt estimative si, de fapt, prezentate la nivel amatoristic. Acest lucru ar fi poate valabil intr-o economie de piata functionala. Numai ca, in Romania, lucrurile nu stau chiar asa, si o spaga bine "tintita" poate da peste cap un intreg mecanism economic care, teoretic, nu ar trebui sa aiba succes. Iar la acest capitol pot fi incluse si diferendele existente intre diversele grupari de interese, politice sau nu, care din diverse motive nu sunt dispuse sa participe la proiectul guvernamental, ci incearca contracararea lui printr-o multitudine de variante, mai mult sau mai putin fanteziste. Merita mentionate, in acest sens, proiectele liberale de constructie a parcului Dracula in zona Bran sau a unui parc tematic in Nordul Moldovei ("Bucovina - tinut monahal"), precum si o alta initiativa guvernamentala, referitoare la domeniile de schi ("Super Schi in Romania"), care, pe langa localitati din judete montane, cum ar fi Prahova, Brasov si Covasna, cuprinde si statiuni din... Ialomita. In aceste conditii, in care si-asa atragerea fondurilor este foarte dificila, aceasta imprastiere a ofertelor nu poate fi benefica, putand duce la blocarea tuturor proiectelor intr-o faza intermediara, din lipsa de bani.
In plus, un nou si extrem de posibil risc il constituie faptul ca societatea emitenta are ca actionar majoritar (95%) Consiliul Local Sighisoara, a carui experienta in afaceri se rezuma, probabil, la asigurarea apei si caldurii pentru locuitorii orasului (despre care nu stim cat de bine o duc in momentul de fata). Ca sa nu mai vorbim de faptul ca CJ a pornit la drum cu terenul, a carui valoare este mult exagerata. Procentul sau este deci umflat din start prin exagerarea pretului pe hectar de teren inca liber de orice sarcina. In plus, celelalte firme participante sunt fabrici din Sighisoara, care produc camasi sau obiecte de uz casnic, fiind foarte departe de ceea ce presupune constructia si administrarea unui parc de distractii.

Va deveni Sighisoara un centru de distractie al Europei?

In mod normal, conform proiectelor (alcatuite de un SRL fara nume!) si studiilor de fezabilitate (despre care s-a spus doar ca exista, ele nefiind facute publice!), parcul - care ar trebui sa devina operational incepand cu vara viitoare - va putea aduce Romaniei venituri de circa 20 de milioane de dolari anual si in jur de un milion de turisti. Se vorbeste de 4000 de turisti pe zi. Cam cati vin pe litoral toata vara... Potrivit specialistilor in turism (asociatia patronala de ramura), "Dracula Park" va fi benefic atat pentru regiunea in care a fost plasat, cat si pentru turismul romanesc in general. Sunt vizate, in primul rand satisfactiile de care se vor bucura vizitatorii, dar si avantajele financiare ale locuitorilor din zona. Astfel, se are in vedere crearea a cel putin 500 de locuri de munca pentru o perioada de doi ani, timpul estimat pentru constructia integrala a parcului. La administrarea parcului se preconizeaza un personal de cel putin 300 de oameni, la care se adauga cei din transporturi si din servicii conexe (agentii bancare, agentii turistice, sanatate, alimentatie etc.).
Intre legenda si istorie, intre adevar si mit, proiectul "Dracula Park" de la Sighisoara (localitate care este, la ora actuala, singura cetate medievala locuita din Europa) este, asa cum declara ministrul Turismului, Dan Matei Agathon, "o juxtapunere orchestrata ®a l'americane¯, pe o partitura 100% romaneasca". Autorii proiectului, desi sustin ca vor realiza ceva pur romanesc, s-au inspirat, cu siguranta, dintr-o idee pusa in practica de americani (Disney Land) si francezi (Euro Disney). Ceea ce nu s-a luat in calcul este faptul ca atat americanii cat si francezii aveau, in momentul inaugurarii parcurilor respective, o mare afluenta de turisti, singura lor problema fiind redirectionarea acestora spre noile constructii. Cazul Romaniei este total diferit, pentru ca la noi turismul este "la pamant" si totul trebuie luat de la zero.
Parcul de distractii are ca tema subiectul controversatului conte Dracula, pozitionat fictiv de autorul irlandez Bram Stoker, prin romanul omonim, in Transilvania sfarsitului de secol 19. "Dracula Park" va fi amplasat pe platoul Breite, care este izolat de Sighisoara, aflandu-se insa la mai putin de doi kilometri (in linie dreapta) de centrul vechi al orasului. Acum, platoul Breite este o poiana uriasa presarata cu stejari seculari si inconjurata de o padure de fag si mesteacan. Constructiile se vor intinde pe o suprafata de circa 50 de hectare (din cele 120 ha ale platoului Breite). In proiectul "Dracula Park" este prevazuta, printre altele, constructia unui castel (o cladire de tip medieval, cu turnuri si donjoane, sali inalte si subsol intortochiat, accese mascate si scari) si a "Institutului International de Vampirologie Dracula" (o cladire impozanta, de conformatie renascentista, cu alura universitara, ce va gazdui sali de conferinte, biblioteca, complex muzeal, laboratoare de cercetare si un club al vampirilor), care vor comunica prin catacombe subterane. Atractiile intregului proiect sunt insa mult mai numeroase si, in descrierea facuta de proiectant, totul pare a fi perfect.

Hai sa fim pesimisti!

In conditiile in care s-a facut si se face o publicitate uriasa in jurul proiectului (cu ce bani, oare?), atragerea de investitori sau parteneri ar trebui sa nu prezinte nici un fel de probleme. Conform ministrului Agathon, "pana in prezent, peste 30 de firme internationale si-au aratat interesul de a deveni investitori sau parteneri in construirea si amenajarea "Dracula Park". Printre acestea se numara "Parc du Futuroscope" si "Gregori International" (constructii, facilitati sportive si terenuri de golf) din Franta; "Attraction Services Inc." (echipamente si instalatii, efecte speciale) si "Strategic Horizons" (consultanta) din Statele Unite; "Logical Art" (efecte speciale) din Italia; "Strabag" (constructii) si "ISB Dopelmayer" (instalatii si echipamente pentru transportul pe cablu) din Austria; "Whitewater West Industries" (arhitectura, inginerie, sisteme de divertisment pe apa), "Deighton International" (dezvoltare si management), "Scenic Route" (scenografie), "Grant Leisure Group" (consultanta) si "Mice Group Pic" (amenajari si constructii) din Marea Britanie, "Amusement White Water" (design, consultanta) si "Grupo Sono Multimedia" din Spania, "Marubeni Corporation" (telecomunicatii si multimedia) din Japonia etc." Intrebarea care se pune este de ce, pana acum, cel putin, una dintre aceste firme nu s-a implicat efectiv in proiect. Toate asteapta sa vada macar infrastructura pentru a se hotari. Statutul de "firma interesata sa investeasca in Romania" se tot vehiculeaza de vreo zece ani (va mai aduceti aminte de celebrii "investitori ai primaverii"), insa doar extrem de putine companii au patruns efectiv pe piata. Cele mai multe au tatonat terenul si s-au convins, rand pe rand, ca a investi in Romania reprezinta un risc urias, determinat in primul rand de cadrul legislativ. Este o mare probabilitate ca "istoria sa se repete" si in cazul acestui proiect, in care reclamele nu prezinta decat partea frumoasa a lucrurilor. De genul, invadarea Romaniei de milioane de turisti. Care ce sa faca? Sa-si strice masinile pe drumurile noastre pline de gropi, sau sa inghete in trenurile neincalzite si cu geamurile sparte? Daca rezista pana la Sighisoara, temerarii vizitatori ar putea sa stea in padure, ca locuri de cazare nu prea sunt (proiectul prevede construirea unui singur hotel!), iar conditiile oferite de umbra copacilor nu difera foarte mult de cele de prin spatiile de cazare, in continua degradare si "destelare". Fac exceptie noile constructii particulare, dar acestea au niste preturi de parca ar fi cel putin pe Riviera franceza. Sa presupunem ca o parte dintre temerarii amatori de senzatii tari vor ajunge totusi la Sighisoara. Unde se vor distra pe cinste (adica se vor speria, ca doar asta e specificul parcului!) o zi, ca mai mult nu le vor ajunge banii. Doar se afla in parcul voievodului specializat in tepe, iar romanul inventiv a preluat ideea si, de zece ani incoace, a adaptat-o corespunzator, asa ca "tepele" vor fi intr-o asemenea zona la ele acasa. Ar mai putea da o mana de ajutor hotii de buzunare sau adevaratele "societati" de cersetorie, care au ajuns in Romania la o dezvoltare uluitoare. Pentru toate acestea, catacombele prevazute in proiect nu pot decat sa ofere un spatiu ideal de manifestare.
Nu ne-am propus, prin acest material, sa "desfiintam" noul proiect guvernamenal, ci doar sa punem o serie de intrebari, care au fost lasate (deliberat sau nu) fara raspuns. Acest lucru (lansarea de idei, fara prea mari descrieri a modului in care se pot ele pune in practica) a devenit, de ceva timp, o practica curenta in Romania, iar riscul cauzat de incertitudinile respective trebuie (in tiparul de gandire al celor ce ne-au guvernat si ne guverneaza) sa fie asumat de populatie. Si asta fara nici un fel de informare exacta, pentru ca publicitatea care se face pe toate canalele mediatice nu aduce in discutie decat sintagme de genul "vrei sa fii miliardar", care, ce-i drept, tare bine mai prind la romani. Nu putem fi de acord cu aceasta modalitate, pentru ca astfel s-a ajuns la toate dezastrele financiare din ultimii ani. Daca totul va iesi asa cum se doreste, nu vom putea decat sa aplaudam aceasta initiativa, care reprezinta inceputul relansarii turismului romanesc. Dar daca "Dracula Park" va fi un nou proiect esuat, ca atatea altele...

Proiectul Dracula Park bate pasul pe loc
Galatenii nu vor sa investeasca in... vampiri!
Lansat cu mare pompa, in cursul lunii trecute, proiectul Dracula Park a intrat, treptat, intr-un con de umbra. Chiar daca "parintii" lui - Adrian Nastase si Dan Matei Agathon - incearca, din cand in cand, sa-l revitalizeze, ultima incercare in acest sens fiind anuntarea semnarii unui prim contract major (in valoare de zece milioane de dolari) cu societatea austriaca Explore.
La nivelul populatiei, insa, foarte putini au riscat sa investeasca intr-o afacere care prezinta numeroase semne de intrebare, pe care, de altfel, ziarul nostru le-a prezentat pe larg. De exemplu, in Galati doar 200 de persoane au achizitionat actiuni Dracula Park. Conform unui comunicat al Bancii Comerciale Romane (BCR), banca prin care se deruleaza aceasta oferta publica, galatenii au cumparat, pana acum, 44.585 de actiuni, in valoare de 454,767 milioane lei. Pentru comparatie, aceasta cifra este doar de patru ori mai mare decat suma investita de premierul Nastase (102 milioane lei) cu ocazia lansarii proiectului.
Emisiunea de actiuni lansata de Fondul pentru Dezvoltare Turistica Sighisoara are o valoare de 155 de miliarde de lei (suma ce reprezinta 24,9% din capitalul social al intregului proiect), iar oferta se deruleaza pe parcursul a 45 de zile lucratoare (pana la 15 februarie). Pentru ca emisiunea sa nu fie anulata trebuie sa fie subscrise cel putin 60% din actiuni (63 miliarde lei). Lucru destul de dificil, in opinia noastra, atata timp cat proiectul a cam iesit din atentia populatiei, iar suma subscrisa pana acum (in jur de 30 de miliarde lei) nu reprezinta decat circa 20% din valoarea emisiunii. Dar (numai ca-n Romania!) este foarte posibil sa apara un actionar-surpriza (sa fie SIF-urile?), care sa cumpere in ultima zi numarul de actiuni necesare pentru ca aceasta emisiune sa se incheie cu succes.

P.S. Aşa cum anticipam în acest articol din anul 2001, Dracula Park a murit înainte de a se naşte...

Regele găinilor

Regele gainilor
- O poveste despre economia absurda -

"Vreti sa lucrati? Ati innebunit? BRAIGAL - mare producator de datorii. Noduri in papura. Interese bizare. "Noi suntem romani, noi suntem romani"...
AVICOLA este una dintre societatile cu cele mai mari probleme din Galati. Asocierea in cadrul holdingului BRAIGAL a fost, se pare, cauza acestei situatii. Tot ceea ce a "produs" holdingul, in cei cativa ani de existenta, au fost datoriile. Iar aceste datorii - imense - au facut ca in societate sa nu se mai poata lucra decat intr-una din cele cinsprezece ferme aflate in patrimoniu. Asa incat jumatate din angajatii care au mai ramas la AVICOLA sunt pe post de paznici. In aceste conditii, singura posibilitate de redresare era privatizarea.
Activitate pentru o perioada "moarta"
In cunostinta de cauza, firma galateana SIREG (societate desprinsa din fosta Antrepriza 4 Instalatii-T.A.G.C.M., privatizata prin MEBO, in 1994) si-a propus sa cumpere o parte dintre activele AVICOLA. Motivatia alegerii a fost extrem de simpla: SIREG-ul, firma de constructii, in care activitatea este conditionata, in mare parte, de conditiile meteorologice, avea o nevoie stringenta sa poata da de lucru angajatilor si pe timp de iarna. "Datorita perioadei cand in constructii nu se lucreaza, ne-am gandit sa ne extindem activitatea, ca sa nu trimitem oamenii in somaj", afirma directorul adjunct al SIREG, dna Dumitra Viorica. Asa ca, prin Adresa nr.56/2.03.'98, SIREG inainteaza catre Fondul Proprietatii de Stat (FPS) Bucuresti oferta de a cumpara "trei ferme de pasari din cadrul AVICOLA Galati si clocitoarea". De la Bucuresti, oferta este trimisa la FPS Braila si la SC AVICOLA Galati (pentru a fi supusa aprobarii Adunarii Generale a Actionarilor). Ulterior (8.04.'98), insa, FPS-ul revine si face precizarea ca, datorita faptului "ca SC BRAIGAL SA Braila se afla in procedura de lichidare administrativa, nu poate vinde din active". SIREG isi reafirma dorinta de a cumpara activele (Adresa 1037/23.11.98) si cere, pana la ivirea posibilitatii legale a achizitionarii lor, sa-i fie inchiriate "spatii necesare cresterii a 100.000 pui, in vederea comercializarii lor pe piata din Galati".
Dupa luni de alergatura, se semneaza contractul
In luna decembrie, se ajunge la un acord si AVICOLA inchiriaza, pe timp de un an, ferma de incubatie si doua hale situate in incinta fermei "parinti 1" firmei SIGED-SYR (societate "sora" cu SIREG, avand aceeasi conducere si aceiasi angajati), in timp ce alte doua hale de la ferma "parinti 3" sunt inchiriate in aceleasi conditii firmei SIREG (director - Anton Bociar). Pretul chiriei a fost stabilit la 1.357 dolari SUA/luna. In urma acestei decizii (contractele de inchiriere nr.5202/18.12.98, 5203/18.12.98 si 5227/22.12.98), SIREG-ul (si SIGED-SYR) se apuca de lucru, cu intentia declarata de a pune in functiune incubatorul, cel mai tarziu pe 20 februarie a.c., fermele urmand sa intre in activitate pe 10 martie.
Investitii de patru miliarde de lei
Incep investitiile (aprobate si ele de directorul general al BRAIGAL) prin executia a trei centrale termice si a unei instalatii de producere si distributie aer sub presiune. S-au montat trei kilometri de conducte de gaz, s-au achizitionat centrale termice Wiessmann si arzatoare Big Dutchman, iar un numar de 64 de oameni (instalatori, sudori, mecanici, soferi) au lucrat in aceasta perioada la AVICOLA. Utilajele (toate din import) si modernizarile aduse (in respectivele active nu se mai lucrase de doi ani, totul fiind intr-o stare jalnica) au costat SIREG-ul circa patru miliarde de lei. La data documentarii noastre (30 martie a.c.), am putut vedea instalatiile noi (la multe se lucra inca), dar si ceea ce fusese inlocuit (tevi crapate sau, pur si simplu, explodate si multe, multe instalatii - de diverse tipuri - defecte). In zona activelor inchiriate de SIREG si SIGED-SYR, nu am intalnit decat doi angajati ai AVICOLA. Unul dintre acestia ne-a spus, cu naduf, ca nu-si luase salariul de doua luni, iar celalalt (mai mare in functie, se pare) oprise orice activitate, motivand ca "asa a venit ordinul". Restul oamenilor (care se plangeau ca nu sunt lasati sa lucreze) apartineau celor doua firme chiriase.
Rea-vointa sau un alt fel de interese?
De pe 22 martie a.c. AVICOLA are o noua conducere. Iar prima masura luata de aceasta a fost marirea chiriei (incepand cu 1 martie!) pentru activele inchiriate SIREG si SIGED-SYR, prin Adresa 1291/26.03.98. Asta in ciuda faptului ca in contractele de inchiriere se precizeaza ca "locatorul are dreptul sa modifice chiria, ca urmare a modificarii unor parametri ce au stat la baza calcularii ei, aducand la cunostinta locatarului noua valoare cu cinci zile inainte". In afara acestei majorari retroactive, conducerea celor doua firme mai are si o alta nelamurire: "care este motivul care a stat la baza recalcularii, in conditiile in care plata se face in dolari? In plus, noi am platit chiria in avans, pana in luna aprilie, inclusiv". "Pana acum, am colaborat foarte bine cu AVICOLA si BRAIGAL. Ni s-a acordat chiar asistenta de specialitate, noi nefiind foarte bine familiarizati cu acest domeniu. Noua conducere, insa, ne pune diverse piedici pe care, pur si simplu, nu le intelegem", precizeaza dl Bociar. "Se doreste oare, cu adevarat, privatizarea? Mai nou, am fost anuntati ca urmeaza sa aiba loc o noua licitatie pentru inchirierea activelor. Contractul meu este, insa, valabil, pana in luna decembrie. Toata tracasarea asta trebuie sa aiba o cauza. Si nu pot decat sa ajung la concluzia ca nu se doreste ca SIREG-ul sa cumpere, pentru a nu strica afacerile altcuiva", a incheiat dl Bociar.
Chiar, ne intrebam si noi. Cine si ce interese are ca la AVICOLA sa nu se lucreze, in conditiile in care, exemplul il aveti mai sus, exista oameni care vor sa o faca? Cert este ca, in prima saptamana din luna aprilie, in aceste ferme se vor produce primii pui, dupa o lunga perioada de inactivitate. (Ca o paranteza, uneori demna de luat in seama, cainii - destul de multi - aciuati pe langa cele cateva cladiri s-au bucurat asa de tare la sosirea masinii dlui Bociar, incat au insotit-o, latrand si dand din coada, cateva sute de metri.)

N.A. Dupa redactarea acestui articol, un telefon primit de la dna Viorica ne anunta ca, in urma unui fax expediat de FPS Galati, cele doua firme sunt solicitate sa intrerupa toate lucrarile de investitii incepute, din cauza faptului ca, la incheierea contractului, nu s-a respectat legislatia in vigoare...
Sa cantam deci in cor: Noi suntem romani, noi suntem romani"...

Când se va redeschide bazinul de la Baia Comunală?

---

Cinci ani de cand a devenit inutilizabil

Lacatul de pe usa Baii Comunale va ajunge, in curand, la... apreciabila varsta de cinci ani! Ramane inca in suspans raspunsul la intrebarea de ce a trebuit sa traga obloanele o adevarata bijuterie arhitecturala, una dintre mandriile Galatiului interbelic. Explicatia este una mai mult decat simpla. Inaugurata in 1926, cand era considerata cea mai moderna baza de inot din tara, cladirea a avut nevoie, dupa 1990, de reparatii capitale, care sa o consolideze si sa-i permita functionarea in conditii de siguranta. Numai ca, in lunga noastra perioada de tranzitie, bugetele alocate acestui gen de activitati au fost reduse an de an, pana cand s-au apropiat de zero absolut. Astfel ca bani pentru readucerea in circuitul public si sportiv al respectivului obiectiv nu s-au gasit, in ciuda eforturilor celor interesati.
In plus, Baia Comunala are... doi stapani! Situatie care face foarte dificila alocarea unor fonduri, pentru ca, normal, nimeni nu este dispus sa investeasca intr-o cladire despre care nu stie sigur ca ii apartine. Cum s-a ajuns, insa, la aceasta situatie? Bazinul "Tineretului" (denumirea sa din documente) a fost construit din fonduri publice si a ramas in administrarea autoritatilor locale pana in iulie 1969, cand, prin Hotararea CNEFS nr. 386 (emisa pe baza Decretului nr. 512), spatiul din strada Traian nr. 175, in suprafata totala de 1.196 mp, a trecut in proprietatea CJEFS Galati. De unde n-a mai plecat niciodata, astfel ca figureaza si astazi in scriptele MTS, care a preluat, dupa 1990, activele respective. Pe de alta parte, insa, dupa Revolutie, zelul unor functionari din Primarie a determinat inscrierea Baii Comunale si pe lista proprietatilor acestei institutii. Asa au aparut cei doi stapani, care n-au reusit sa se hotarasca mult timp cine ar trebui sa intretina cladirea aflata in discutie.
La un moment dat, insa, dupa ce sectia de inot a CSS Galati - singura care utiliza bazinul din punct de vedere sportiv - a intrat in imposibilitate de plata (ea are si acum datorii la DJTS, datand din acea perioada, de circa 50 de milioane de lei), furnizorii de facilitati au executat Directia (titularul de contract), iar bazinul a trebuit sa fie inchis. Trebuie precizat ca multi ani inainte de a trage obloanele (sfarsitul anului 1998), bazinul a rezistat cu foarte mare greutate. In fapt, dupa cum ne-a declarat dl Marin Petrescu, directorul adjunct al DJTS, "bazinul n-a fost niciodata rentabil. El nu se putea sustine din incasarile proprii, astfel ca era "ajutat" cu banii proveniti din exploatarea Salii Sporturilor".
Dupa inchiderea Salii Sporturilor, in primavara lui 2000, nemaiexistand nici o speranta, DJTS a propus Ministerului cedarea bazinului catre Primarie, singura care, se pare, poate asigura reabilitarea si repunerea sa in circuit. Ministrul Georgiu Gingaras si-a dat acceptul in acest sens, in iunie 2001, intr-una din vizitele sale la Galati. Primarul Dumitru Nicolae s-a declarat de acord ca Primaria sa preia bazinul, s-au facut si actele necesare, insa de atunci hartiile s-au ratacit prin sertarele de la "centru". Zilele acestea, insa, se pare ca documentele au iesit la suprafata, iar "tranzactia" se va face in curand. Este necesara, mai intai, o "radiere" din scriptele Primariei galatene si, apoi, o hotarare de guvern de trecere a bazinului de la MTS la... Primarie.
Numai ca de la preluarea (pe hartie) si pana la reinaugurarea oficiala va trece o perioada de cel putin doi ani. Pentru ca starea in care se afla bazinul la ora actuala este jalnica, iar lucrarile trebuie sa inceapa chiar cu reabilitarea structurii de rezistenta, urmata de celelalte reparatii necesare. Si sunt foarte multe de facut, pentru ca la bazin nu "s-a mai batut un cui" de aproximativ 30 de ani!
Cat de necesar este bazinul pentru Galati e de prisos sa mai spunem. Este de-ajuns, credem, sa inseram o declaratie a dlui Marin Petrescu, care a tinut sa sublinieze rolul social pe care l-a avut bazinul in viata comunitatii locale: "Inchiderea bazinului are efecte negative nu numai asupra sportului de performanta, care se poate salva prin sistemul de pregatire intr-un centru olimpic a inotatorilor de perspectiva. Principala functie a acestei institutii a fost si trebuie sa ramana aceea de a permite copiilor unei comunitati inconjurate de ape sa invete sa inoate". Si e pacat ca o astfel de oportunitate sa nu fie pe deplin folosita.

P.S. Situatia este aceeaşi şi astăzi, chiar dacă de la publicarea articolului au trecut patru ani...