Cioloș și-a făcut partid

În contextul înfiinţării partidului lui Dacian Cioloş, văd multă lume care speră că noua formaţiune politică va reuşi să scoată oamenii la vot şi să schimbe raportul de putere existent în România. Din păcate, nu cred că va fi aşa! Cioloş, care poate fi caracterizat cel mai bine într-un cuvânt prin bun-simţ, nu va reuşi să-i scoată din letagie pe milioanele de români care "se pişă" pe el de vot de ani de zile.
Românii nu sunt de stânga, asta-i clar, însă sunt de dreapta doar când le ajunge cuţitul la os (a se vedea alegerile prezidenţiale). În general, sunt indiferenţi, iar printr-o politică de bun-simţ nu vor putea fi scoşi din casă pentru a merge la vot. Aşa că partidul lui Cioloş nu va face decât să fure din electoratul PNL şi USR, la care se va adăuga mâna de oameni care protestează în stradă, împotriva Guvernului, de la alegeri încoace. Prea puţini ca să conteze la urne!
Ca să-i trezeşti pe românii indiferenţi, e nevoie de un altfel de partid. Unul extrem de agresiv, care să ducă în plan secund toate tâmpeniile guvernanţilor şi toate colaborările pe sub masă ale actualei opoziţii, poate centrat pe o temă populistă (gen PP-DD), poate naţionalistă, poate... apocaliptică, dar cu o viziune economică liberală. Ştiu, e aberantă o asemenea construcţie politică, dar şi cu bun-simţ mi se pare la fel de absurd să te impui în România...

De ce ne fur(evalu)ăm singuri căciula?

Evaluarea Naţională s-a încheiat. Ura! Peste 80 la sută dintre elevii de clasa a VIII-a au reuşit să obţină medii peste 5.00. Ce frumos! Avem copii deştepţi, nu glumă! Ştiu ei să calculeze cât fac 5x10-50 (nici măcar o "poantă" gen 50-5x10 nu s-a cerut)? Ştiu! Ştiu ei cum se calculează perimetrul unui pătrat? Ştiu! Ştiu chiar şi că unghiurile dintre laturile unui cub au 90 de grade! Doar n-o să spuneţi acum că astea nu sunt exerciţii de clasa a VIII-a şi că ăia din generaţiile mai vechi le făceau prin clasa a III-a. Ar fi culmea! Păi doar n-o să-i îndopăm pe copii cu matematică! Ce, se fac toţi ingineri? Mai există şi alte meserii onorabile pe lumea asta, vorba marinarului ce ajunse pân' la Cotroceni. Şi de ce trebuie să punem la suflet pretenţiile exagerate ale europenilor, cu testele lor Pisa, din care rezultă că jumătate dintre elevii români de clasa a VIII-a sunt analfabeţi funcţionali, iar la ştiinţe n-au nici urmă de raţionament logic? Ei cu ale lor, noi cu ale noastre! Din bătrâni! Bine, bătrânii sunt, în general, ai lor, iar ai noştri îi şterg la fund. Că se plăteşte bine. Mult mai bine decât prin sistemul de învăţământ din România.
Lăsând, totuşi, gluma la o parte, mi-e al dracului de neclar de ce încercăm să ne furăm singuri căciula, raportând producţii record de elevi eminenţi, când de fapt adevărul e altul, mult mai sumbru.

"Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate" (mesaje de pe Facebook)

A luat foc internetul în ultimele ore, după declarațiile ministrului Comunicațiilor, care susține că părinţii ar trebui să plătească pentru educaţia copiilor lor - "100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis" și că unii profesori îşi bat joc de meseria lor, motivând că au salarii mici - "Domnule, dă-ţi demisia. Dar nu să îţi baţi joc de viitorul copilului. Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate".
Prima afirmație nu-mi surâde, pentru că părinții plătesc deja "învățământul gratuit" din taxele lor.
Cu a doua parte, însă, sunt perfect de acord, chiar dacă, probabil, îmi voi ridica mulți prieteni în cap. Câți dintre voi își permit să-și facă treaba în dorul lelii, doar pentru că sunt prost plătiți? Poate sunt domenii unde te mai suplinește colegul, unde se mai poate amâna un termen sau trece cu vederea o nerealizare, dar în Educație o astfel de atitudine este inadmisibilă. Nu poți să stai la catedră și să aștepți să treacă timpul. Vorbim de viitorul acestei nații, care a ajuns la un grad de analfabetism (funcțional) de neimaginat acum 20-30 de ani. Și asta exact din acest motiv. Da, profesorii sunt foarte prost plătiți, dar asta nu justifică delăsarea unora dintre ei. Cine-i bun la catedră este, cel mai probail, bun și în altă parte și se poate adapta ușor la o nouă slujbă. Asta dacă nu are vocație de dascăl și rezistă și în condițiile date. Și sunt încă foarte mulți în această categorie - profesori de care fiecare dintre noi își aduce aminte cu plăcere și după zeci de ani. Cine nu-și găsește altceva nu cumva are o problemă și la catedră? Câți profesori pe care nici nu mai știți cum îi cheamă ați avut? Nu cumva pentru că n-au fost dascăli cu adevărat, ci doar niște funcționari plictisiți care abia așteptau să se termine ora? Și din păcate, în actualul sistem sunt din ce în ce mai mulți, iar asta se vede din ce în ce mai serios în educația copiilor noștri. Iar o mărire de salarii la această categorie n-ar ajuta la nimic, pentru că niște bani în plus nu-i vor face brusc mai responsabili. Da, o mărire de salarii ar ajuta sistemul să absoarbă oameni mai buni în viitor, dar actualele cozi de topor vor rămâne pe poziții, pentru că regulamentele nu permit îndepărtarea lor. Și vom continua să ne învârtim în jurul cozii la nesfârșit. Din păcate...
Înjurați, măi

(continuare sentimentală a postării de aseară despre profesori)
Acum ceva ani, în vizită la bunici, în satul în care, întâmplător, am făcut grupa mare a grădiniţei (un singur an). Dau "bună ziua" pe uliţă persoanelor mai în vârstă pe lângă care trec şi deodată aud din spate: Predescule, să vii să-ţi iei culorile de la noi!". Mă întorc siderat şi o recunosc vag pe educatoarea din acei ani. "După ochi", îmi răspunde femeia, înainte să apuc să întreb cum a făcut conexiunea între mâna de om de la grădiniţă şi vlăjganul cu barbă şi plete aflat în faţa ei 25 de ani mai târziu. De nume nu mai zic (bunicii din sat erau cei materni şi aveau, evident, un cu totul alt nume)!
De astfel de dascăli avem nevoie şi le putem oferi orice salariu îşi doresc, oricum ar fi prea mic! Sărut-mâna, doamnă, oriunde v-aţi afla!
 

Calcule, după alegeri/ Va fi Stan viceprimarul lui Pucheanu?

Împărţirea celor 27 de mandate în noul Consiliul Local al Galaţiului (9 - PSD, 7 - PNL, 4 - ALDE, 4 - UNPR, 2 - PMP, 1 - independent) ar induce, doctrinar vorbind, o egalitate perfectă (13-13) între stânga şi dreapta (PSD, UNPR - stânga, PNL, ALDE, PMP - dreapta), care ar urma să fie decisă de independenta Daniela Simona Vreme. Cum în Galaţi, ca de altfel în toată România, doctrina unui partid este o chestie deja vetustă, iar la nivel naţional există o cooperare anunţată PSD - ALDE - UNPR pentru alegerile parlamentare din toamnă, se poate presupune că respectivele formaţiuni vor alcătui şi majoritatea (17 voturi din 27) în viitorul CL Galaţi.

Pentru a obţine voturile necesare unei majorităţi, PSD va trebui, evident, să facă nişte compromisuri vizavi de câteva funcţii de conducere. Dacă postul de city-manager (Marius Humelnicu) şi unul dintre cele de viceprimar (Cristian Sorin Enache) sunt deja anunţate (şi nominalizate) ca fiind ale social-democraţilor, înseamnă că rămân de negociat un post de viceprimar, cele de directori ai societăţilor locale şi, bineînţeles, ceva locuri eligibile pe lista comună pentru alegerile parlamentare, unde putem anticipa că alianţa celor trei partide va obţine cel puţin doi senatori (din patru) şi patru deputaţi (din nouă).

În tabăra ALDE, Eugen Durbacă îşi va dori, probabil, un nou mandat de senator, alături de menţinerea în funcţie a directorilor actuali ai partidului (Transurb, Gospodărire Urbană, Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială) şi, eventual, un loc eligibil de deputat.

Pentru voturile sale, UNPR ar putea cere un loc de deputat pentru Eugen Chebac, păstrarea şefiei Cantinei de Ajutor Social şi... postul de viceprimar rămas liber, în condiţiile în care ALDE are deja destul de multe solicitări în schimbul unui număr egal de voturi în CL. Pentru această din urmă poziţie, favorit este fără îndoială chiar Marius Stan, mai ales că noul primar şi-a început cariera politică sub oblăduirea fostului edil-şef, iar relaţiile dintre cei doi au fost foarte bune, cu excepţia câtorva mici fricţiuni de campanie, normale, de altfel. Rămâne de văzut doar dacă dorinţa lui Stan de a-şi continua proiectele începute (printre care şi faimosul tunel) va fi mai puternică decât orgoliul de a nu lucra sub conducerea fostului său subordonat.

Despre tunel, fără patimă

După conferința organizată miercuri de Marius Stan, pentru a prezenta o dată în plus (cu conotațiile electorale de rigoare) proiectul subtraversării Dunării, tunelul a redevenit subiectul de discuție numărul 1. De la bancurile cu leușteanul adus de peste Dunăre de țărăncile din Zaclău până la acuzațiile de cheltuire fără discernământ a banilor publici, toată lumea își dă cu părerea. Evident, fiecare preopinent are o părere ce nu poate fi schimbată cu niciun fel de argument și îl contrează vehement pe celălalt, fiecare după IQ-ul din dotare, cu înjurături sau cu explicații mai mult sau mai puțin pertinente.
Nu sunt neapărat un fan al tunelului, dar cred că el trebuie să se facă, dacă tot s-a pornit pe calea asta. Pentru că dincolo de disputele de 25 de ani între podul de la Brăila și podul de la Galați, transformate în ultima vreme în podul lor contra tunelului nostru, un lucru e clar - avem de-a face cu o lucrare majoră de infrastructură și, oricât ar părea de inutilă la un moment dat ("o să treacă prin tunel doar precupețele cu leuștean"), o astfel de investiție nu strică. NICIODATĂ. Ați auzit vreodată pe cineva să se plângă că are prea multe șosele în zonă? Sau poduri, ca să rămânem în apropierea discuției.
Orice lucrare de infrastructură presupune crearea de locuri de muncă (trebuie să sape cineva la ditamai șanțul, nu? :D ), determină înființarea sau majorarea afacerilor multor firme locale implicate direct (e nevoie și de sape, și de cărat pământul, și de contabilizat hârtii etc.) sau indirect (pensiuni bordelizate :P sau nu, vândut bere muncitorilor la botul calului, service-uri auto pentru mașinile celor de pe șantier). Sunt atât de multe beneficii social-economice încât se poate scrie un tratat despre asta. Iar dezavantajele sunt practic ZERO.
Și-atunci, zău că nu înțeleg de ce se opun unii (foarte mulți) cu atâta vehemență. Doar că n-a fost ideea lor, ci a unui adversar politic? Păi atunci ar trebuie să nu ne mai folosim mașinile pentru că n-am inventat noi roata? S-au cheltuit niște bani? Nimic nu e gratis, iar suma cu pricina e de tot râsul dacă o comparăm cu sumele intrate în buzunarele politicienilor ani la rând.
Oameni buni, stați strâmb și judecați drept, orașul ăsta are nevoie de infrastructură ca de aer, pentru că altfel chiar ne sufocăm. Iar "ba pe-a mă-tii" nu e deloc o variantă prin care putem ieși din mocirla  în care ne-au afundat politicienii hoți și ineficienți (aleși de noi!), orgoliile tâmpite și disputele fără sens. Nu va fi reales Stan primar? Foarte bine, facem și cosmodromul celui ce va fi ales, după ce terminăm tunelul. Numai să facem ceva, că de înjurat unul pe altul a devenit obositor și total neproductiv. Hai, tunelu', că Oțelu' nu mai e!

Pe cine votează dreapta?

Vă propun un mic exercițiu de imaginație. Să presupunem cazul unui alegător de dreapta, nevoit să aleagă dintre candidații la Primărie ai partidelor de dreapta. Haideți să vedem ce opțiuni are.
ALDE, teoretic singurul partid liberal curat (în condițiile în care PNL este afiliat popularilor europeni), defilează cu un candiat care a fost ales primar din partea Uniunii Stângii Democrate și PSDR, iar apoi a trecut prin alte câteva partide, în cea mai mare parte a lor tot de stânga.
PNL ne propune un fost viceprimar PSD, al cărui traseu a fost dreapta (PNȚCD) - stânga - dreapta.
PMP aruncă în luptă un politician care și-a început cariera tot în rândurile PSD.
În opinia mea (poate subiectivă), un politician nu-și poate schimba peste noapte orientarea doctrinară, caz în care cei de mai sus sunt doar niște oportuniști, care au încercat să profite atunci de forța pe care o avea PSD, iar acum pozează în candidați ai dreptei doar pentru că au găsit aici un culoar mai favorabil. În plus, o grămadă dintre promisiunile lor electorale sunt atât de evident de stânga încât e practic imposibil să-i consideri politicieni de dreapta.
Ar mai fi varianta partidelor mai mici de dreapta, M10 sau PRU, dar acestea au candidați cvasinecunoscuți sau încă nedesemnați.
Și-atunci ce poate să facă un om de dreapta din orașul ăsta? Să-și calce pe inimă și să voteze candidatul de stânga al unui partid de dreapta sau să stea acasă? S-auzim niște răspunsuri, mi-aș dori argumentate, nu propagandistice...

Joaca de-a sediul

Profitând de faptul că semnarea actelor de prelungire a contractului de închiriere pentru sediul Primăriei a fost lăsată pentru ultimul moment (ce-au păzit până acum funcţionarii municipalităţii e greu de spus), proprietarul cere o chirie de 10 euro/mp, faţă de 4 euro/mp, cât se plăteşte acum. Până la urmă, nu-i de condamnat, încearcă şi el să facă un ban grămadă în ultimele luni, în condiţiile în care noul sediu al Primăriei, în construcţie, va fi gata, cel mai devreme, la finele anului. După aceea, e puţin probabil că va reuşi să mai valorifice în vreun fel clădirea, care are nevoie, evident, de o reconsolidare serioasă, care nu se poate face fără o sumă cu multe zerouri în coadă.
Cum preţul de piaţă al clădirilor de birouri este mult mai jos, pornind cel mai adesea de la 2-3 euro/mp, reprezentanţii Primăriei au contratacat, anunţând că aşteaptă oferte pentru birourile municipalităţii. Treaba asta nu se face însă de pe o zi pe alta, iar demersul actual, trâmbiţat public din toţi rărunchii, este evident doar pentru a-l impresiona pe proprietar să-şi mai reducă din pretenţii.
Cu siguranţă, nici Primăria nu doreşte să plece din actualul sediu, pentru doar câteva luni, nici proprietarul nu vrea să-şi piardă singurul chiriaş posibil. Asistăm, deci, la un joc de-a cine cedează (psihic) primul, clasic într-o negociere de o asemenea amploare. Iar rezultatul nu poate fi decât un status-quo la un preţ care să nu facă pe nimeni să se considere perdant. Să zicem un 6 euro/mp?