Anularea pensiilor speciale, circ pentru popor

Parlamentul a aprobat, marţi, cu o majoritate covârşitoare, anularea pensiilor speciale ale magistraţilor, personalului din instanţe, aviatorilor, diplomaţilor, funcţionarilor parlamentari şi beneficiarilor Curţii de Conturi. Simplul fapt că politicienii şi-au dat mâna şi au votat în mare grabă o lege pe care românii de rând o consideră total injustă de ani de zile naşte semne de întrebare. Mai mult, toţi îşi revendică marea reuşită, ca şi când nu parlamentarii aceloraşi partide ar fi pus umărul la naşterea acestei aberaţii, care a dus la apariţia unor pensii de 70.000 de lei pe lună pentru unii români “speciali”, în timp ce oamenii de rând se chinuie să-şi drămuiască mia de lei de la o lună la alta.

Că marea realizare a parlamentarilor este doar praf în ochii electoratului poate fi demonstrat uşor cu datele publice existente. Concret, din cele 187.480 de pensii speciale aflate în plată anul trecut, nu mai puţin de 178.168 erau militare, astfel că de fapt s-au anulat doar 9.312, respectiv mai puţin de 5 la sută din total.
În plus, potrivit specialiştilor, şansele ca prevederile actului normativ să fie declarate neconstituţionale sunt practic de sută la sută. Iar asta explică totul, şi graba adoptării, şi unanimitatea, şi autolaudele în faţa poporului votant. Singura incertitudine vizează momentul când se va pronunţa Curtea Constituţională, dar la cât de politizate au fost deciziile acesteia în ultimii ani aş putea să pun pariu că răspunsul va veni fix DUPĂ alegeri, indiferent dacă acestea vor fi anticipate sau nu.
Dincolo de asta, privind problema pensiilor speciale pe fond, aceste avantaje primite de diversele categorii socio-profesionale de-a lungul vremii au distorsionat pe termen lung un sistem aflat şi-aşa în moarte clinică şi care este alimentat masiv de la bugetul de stat. S-a ajuns astfel la ieşiri la pensie la 40-45 de ani, la pensii mult mai mari decât salariul sau la declararea ca “special” a plutonierului care a schimbat toată viaţa izmene la intendenţa unităţii, a jandarmului care păzeşte intrarea într-o instituţie publică, a şoferului unui demnitar militar sau a funcţionarului care primeşte actele pentru schimbarea buletinului.
Că există şi cazuri care chiar merită astfel de pensii speciale, de la militari care au luptat efectiv în teatrele de operaţiuni la judecători care au rezolvat dosare grele de crimă organizată, nu neagă nimeni. Dar de aici până la aberaţia existentă e cale lungă…
Hei, ai auzit?, s-au anulat pensiile speciale! Uraaa! Să fie circ pentru popor, că pâine poate nu-i mai trebuie...

Ziare online pentru tot poporul

Acum câteva zile a mai apărut o publicaţie online de Galaţi, a nu ştiu câta. Am să încerc o trecere în revistă (în ordine alfabetică) a site-urilor (funcţionale) pe care pot fi găsite ştiri şi articole cu şi despre Galaţi:
Adevărul de Galaţi
Alternativa - Fără mogul
Antidotul
Express de Dunăre
Express Sud-Est
Galaţi 365
Gazeta Galaţiului
Impact Est
Imparţial
Monitorul de Galaţi
Ne Pasă de Galaţi
Presa Galaţi
Pro Lider FM (numai Facebook)
Realitatea de Galaţi
Regional Press
Reperul
Sport Galaţi
Sud-Est Forum
Ştiri de Galaţi
Viaţa liberă
Ziarul Realitatea

La numărătoare ies 21, dar probabil mai sunt şi altele. Din păcate, ziarişti nu prea mai sunt în Galaţi (s-au angajat la stat!), aşa că, în mare parte, respectivele site-uri sunt scrise de... pseudonime.

Câinele de pază al democraţiei, pus cu botul pe labe

Câinele de pază al democraţiei a fost pus cu botul pe labe de către parlamentari, printr-o simplă ridicare de mână, care a determinat asmuţirea furiei populare asupra ziariştilor, cea mai nouă categorie care beneficiază în România de scutire de impozit pe venit. Cuvintele "mită" şi "cumpăraţi" sunt acum pe buzele tuturor.
Cât de perversă este lovitura se poate demonstra uşor prin numai câteva cifre. În Galaţi, spre exemplu, nu cred că sunt mai mult de 50 de beneficiari ai acestei scutiri, iar sumele sunt minime (câteva sute, puţine, de lei), astfel că întregul "efort" financiar este mai mic decât salariul unui singur parlamentar din cei 13 pe care îi are judeţul.

În plus, menţinerea în plată a pensiei "speciale" pentru jurnalişti contribuie şi ea la decredibilizarea presei. Nu mai contează că în Galaţi sunt doar vreo 20-30 de beneficiari, dintre cei deja ieşiţi la pensie demult, pentru că generaţia activă după '90 nu prea mai ajunge (şi sunt multe exemple celebre) la vârsta de pensionare. O mare parte dintre jurnaliştii pensionari "speciali" au şi cărţi publicate, aşa că primesc sporul ca membri ai Uniunii Scriitorilor. Iar acest plus este de fapt un spor de 50% la pensia contributivă (minimă, cel mai adesea), aşa că sumele în discuţie sunt la fel de insignifiante, cam 15.000 de lei pe lună în total. Dacă am avea doar doi parlamentari mai puţin, am acoperi toate cheltuielile cu ziariştii, şi scutirea de impozit, şi sporul la pensie
Dacă parlamentarii chiar mor de grija presei, soluţii există. Se pot subvenţiona difuzarea presei şi distribuţia abonamentelor (VL şi-a închis singurul chioşc de la Tecuci pentru că nu era rentabil economic şi sunt zeci de localităţi în ţară în care nu ai de unde să cumperi un ziar, iar tirajele celor mai vândute publicaţii naţionale nu mai trec de 10.000 de exemplare). Se pot acorda facilităţi la cumpărarea de echipamente (mi-e ruşine să vă spun configuraţia calculatorului de pe care scriu acum ). Se pot elabora legi care să împiedice hărţuirea în justiţie a jurnaliştilor (personal, am avut vreo cinci procese fără să scriu un rând!). Se pot institui reguli clare de acces la informaţiile de interes public, aşa încât legile existente să nu mai poată fi interpretate după bunul plac al unui funcţionar.
Şi sunt multe, multe altele. Dar toate astea costă şi nici n-au impactul populist al pensiilor speciale şi scutirilor de impozit.

Drumul expres şi Centura mare, impuse de Comisa Europeană

După anunţarea suspendării licitaţiilor pentru drumul expres şi Centura mare, au apărut din nou pesimişti care susţin că acestea nu se vor mai face deloc.
Când se va relua licitaţia curentă nu ştiu, dar cele două drumuri (care în final ar putea să fie unul singur, prin modificarea traseului centurii) se vor face, indiferent de ce partid va guverna România!
Drumurile au fost impuse de Comisa Europeană (dovadă fiind şi aducerea lor în exerciţiul financiar european 2014-2020, deşi masterplanul le plasa mult mai târziu, spre 2030), ca o condiţie pentru aprobarea finanţării podului de la Brăila, care ar fi rămas "în aer", conform planurilor românilor.
Drept urmare, podul va fi legat de toate rutele europene importante, respectiv Brăila - Galaţi - Giurgiuleşti, Brăila - Focşani, Brăila - Buzău şi Brăila - Tulcea - Constanţa (vezi harta), toate finanţările fiind incluse în perioada 2014-2020, astfel că ar trebui să fie gata până prin 2023.

Medalii sau diplome de participare?

An de an, sportivii de la cluburile gălăţene de karate se laudă cu zeci de medalii la Campionatele Mondiale. De exemplu, săptămâna trecută, la Sindelfingen, gălăţenii susţin că au câştigat 64 de medalii, tecucenii - 12, ba chiar şi "metropola" Eforie a luat 11 medalii. Practic, nu există oraş în România care să nu "raporteze" câştigarea a zeci de medalii mondiale, aşa că, la nivel naţional, avem probabil în jur de 1.000. Şi un lot naţional alcătuit din câteva sute bune de sportivi. Evident mai sunt câteva zeci de ţări în competiţie, care nu sunt nici ele mai prejos.
Dincolo de faptul că aceste cifre frizează absurdul, pentru că la un singur concurs ar trebui să se decerneze cam tot atâtea medalii câte s-au dat în toată istoria de 125 de ani a olimpiadelor, tabelul cu iz oficial de mai jos, preluat de pe pagina de Facebook a competiţiei, spune cu totul altceva, că România a câştigat doar trei medalii!
Habar n-am cum se decernează medaliile la karate, sport despre care ştiu doar că nu se joacă cu mingea :P , dar ceva pute rău în toată povestea asta.
Ştie cineva explicaţia acestor zeci/sute de medalii, care mie îmi seamănă mai mult a diplome de participare?

Presa de click

"Vezi aici în exclusivitate ce-a făcut Iohannis azi-dimineaţă" (cu răspunsul "s-a spălat pe dinţi") sau "Este uluitor ce-a putut să facă Dăncilă cu doi morcovi şi un dovlecel. N-o să-ţi vină să crezi!" ("ciorbă") reprezintă ceea ce se cheamă presa de click (click-bait).
În fapt, în opinia mea, reprezintă moartea presei. "Ştirile" se fac uşor, nu trebuie să documentezi nimic, nu trebuie să ai nici măcar ziarişti, 2-3 oameni cu puţină imaginaţie sunt suficienţi. Mai adaugi câteva ştiri reale, furate de pe site-urile agenţiilor de presă, vreo două postări de pe Facebook ale unor persoane cunoscute şi gata "ziarul on-line". Distribui totul în câteva zeci de grupuri de Facebook şi asta-i tot.
Din ce în ce mai multe ziare româneşti au aplicat în ultimii ani metoda asta de a face "presă", în care nu mai contează informaţia şi nici măcar scrierea corectă în limba română. Este, probabil, extrem de profitabil pe termen scurt, însă efectele în timp sunt devastatoare. Şi duc la moartea presei, cu urmări catastrofale asupra democraţiei.
Aşa s-au "stins" pe rând, în ultimii ani, multe publicaţii tipărite, iar altele au ajuns la tiraje minuscule, care nu le mai pot susţine financiar. Iar în on-line, oricâtă imaginaţie ai avea, n-ai să poţi menţine pe linia de plutire un ziar care de fapt nu are cititori, ci doar amatori de senzaţii tari, care a doua zi nu revin pe site-ul tău, ci se duc la alţii, cu titluri mai bombastice. Iar populaţia cititoare nu creşte proporţional cu numărul de site-uri de acest gen.
Dincolo de cloaca politică în care s-au afundat ziarele noastre şi de situaţia economică generală nu foarte roz, click-baitul ne va lăsa în curând fără presă adevărată. Şi vorba aia cu "a patra putere în stat" nu e deloc o glumă...

Cum va fi îngropat aeroportul de la Galaţi

Consilierii judeţeni vor trebui să voteze luni proiectul "Aprobarea oportunității proiectului major de investiții Aeroport internațional în județul Galaţi". Logic, toată lumea va spune da, pentru că, evident, toţi ne dorim aeroport.

De fapt, însă, votul vizează doar efectuarea a două studii, unul de fundamentare şi altul de prefezabilitate, pentru care va plăti Consiliul Judeţean, ca şi pentru cele două studii de trafic, realizate în toamna trecută, care au costat în jur de 40.000 de euro.

Paşi procedurali necesari, nu zic nu, dar surpriza vine la punctul 3, unde se precizează clar că aeroportul ar urma să fie construit în parteneriat public-privat (PPP). Asta deşi toţi oficialii care au trecut în campania electorală pe la Galaţi au promis alocarea de fonduri guvernamentale sau europene pentru aeroport.

De-aici încolo începe destrămarea visului de a avea aeroport la Galaţi. Metoda PPP este patentată deja la nivelul actualului guvern pentru toate marile proiecte de infrastructură pentru care nu există bani. Şi putem aminti aici aeroportul Bucureşti Sud, canalul Siret - Bărăgan, complexul de schi din Munţii Făgăraş, amenajarea pentru navigaţie a râurilor Argeş şi Dâmboviţa, autostrada Bucureşti - Lugoj, autostrada Tg. Neamţ - Iaşi, calea ferată de mare viteză Bucureşti - Craiova - Timişoara - Cluj, hidrocentrala de la Turnu Măgurele - Nicopole şi, cu voia dumneavoastră, spitalul regional Galaţi - Brăila, alături de multe altele. Investiţii în valoare totală de câteva zeci de miliarde de euro, imposibile pentru un buget aflat cam pe butuci.

Să revenim însă la PPP şi la problemele lui. La nivelul întregii Europe, se fac astfel de proiecte în valoare de 10-15 miliarde anual, deci sistemul PPP funcţionează, chiar dacă nu la dimensiunea dorită de Guvernul României. La noi, însă, în cei 30 de ani de democraţie originală, s-a realizat un singur proiect PPP, de o valoare minusculă (10-12 milioane de euro) - parcarea subterană de la Universitatea din Bucureşti.

În esenţă, parteneriatul public-privat presupune ca un investitor să construiască pe banii lui, urmând ca apoi să-şi recupereze sumele cheltuite din ceea ce produce respectivul obiectiv (taxe de drum, venituri turistice, etc).

Să presupunem că ar exista un astfel de investitor pentru aeroportul de la Galaţi, care din punct de vedere economic nu este rentabil, pentru că altfel ar fi fost la fel de mulţi amatori de a-l construi ca în cazul supermarketurilor. Trebuie precizat în context faptul că, într-un răspuns dat la o întrebare a senatorului Stângă, Consiliul Judeţului spunea, acum două săptămâni, că NU a fost identificată o sursă de finanţare pentru construcţia aeroportului.

Pe de altă parte, conform specialiştilor, un aeroport devine rentabil la peste 800.000 de călători pe an. În acelaşi timp, studiul plătit de CJ anul trecut avansează această cifră de trafic pentru Galaţi în anul 15 de funcţionare. Aşadar, investitorul minune trebuie să vină cu banii de construcţie (cel puţin 100 milioane de euro), trebuie să suporte pierderile de funcţionare timp de cel puţin 15 ani şi abia după aia să spere că-şi va recupera sumele cheltuite. Adică peste câteva zeci de ani! E mult prea mult pentru orice investitor, oricât ar fi el de potent financiar. Poate doar vreo dinastie gen Rockefeller să se încumete la aşa ceva, cu speranţa că nepotul investitorului va scoate cândva ceva profit!

Concluzia ar fi una singură: aeroportul de la Galaţi nu se va face prin PPP, aşa cum vor vota luni consilierii judeţeni. Aeroportul este extrem de necesar Galaţiului, asta-i clar, dar el trebuie privit ca o investiţie de dezvoltare a zonei, iar banii trebuie alocaţi de Guvern sau atraşi din fondurile europene de dezvoltare regională. Până atunci, nu vom face decât să plătim studii peste studii (şi suntem experţi în asta) şi să visăm în continuare la prinţul pe cal alb care să ducă Galaţiul în Europa.