ArcelorMittal Galaţi a pierdut 110 milioane euro în 2014

Combinatul Siderurgic a raportat, pentru anul 2014, o cifră de afaceri de 808 milioane de euro

Combinatul Siderurgic ArcelorMittal Galaţi a raportat, pentru anul 2014, o cifră de afaceri de 3,5 miliarde de lei (circa 808 milioane de euro) şi pierderi de 480 de milioane de lei (110 milioane euro), potrivit zf.ro.
Afa­cerile firmei gălăţene au fost puternic afectate de reducerea cererii de oţel pe plan mondial, de scăderea pre­ţu­lui oţe­lului în întreaga lume şi de concurenţa Turciei şi Ucrai­nei. Pentru comparaţie, în urmă cu zece ani, în cea mai bună perioadă a sa de după preluarea de către miliardarul indian Laksh­mi Mittal, combinatul din Galaţi înregistra o cifră de afaceri de peste 6,3 miliarde de lei.

În ultimul deceniu, fostul colos siderurgic Sidex Galaţi a traversat o perioadă dezastruoasă, afacerile înjumătăţindu-i-se. Ultimii şase ani s-au încheiat pe pierdere, iar profit s-a înregistrat doar în trei din ultimii zece ani. De asemenea, numărul de angajaţi s-a redus drastic, cu peste 10.000 de oameni. Cu toate acestea, combinatul rămâne cel mai mare angajator şi, în acelaşi timp, com­pania care înregistrează cea mai mare cifră de afaceri, din judeţul Galaţi.
Combinatul Sidex Galaţi a fost privatizat de statul român în anul 2001. Preţul plătit de fostul Mittal Steel, actualul ArcelorMittal, pentru acţiunile deţinute de stat a fost de 70,7 milioane de dolari. La momentul priva­tizării, com­binatul avea 27.000 de salariaţi şi o capacitate de producţie de 5 mi­lioane de tone de oţel pe an.
În prezent, ArcelorMittal Galaţi are o capacitate de producţie de circa 3 milioane de tone de oţel, însă a produs în 2014 circa 1,7 milioane de tone. În acelaşi timp, numărul de angajaţi a scăzut la mai puţin de 7.000 de persoane.
Într-o declaraţie recentă, Ionel Borş, country manager pentru România al companiei, a spus că ArcelorMittal Galaţi ar trebui să investească 100 de milioane euro pentru a ajunge la performanţele unui combinat siderurgic modern. Pe de altă parte, directorul general al firmei gălăţene, Bruno Ribo, susţine că, de la preluare, grupul ArcelorMittal a injectat în unitatea siderurgică gălăţeană circa 700 de milioane de euro.
(13/05/2015)

Rămaşi fără poliţişti de circulaţie, brăilenii au cerut ajutorul Galaţiului

* 22 de agenţi ai Poliţiei Rutiere din Brăila sunt cercetaţi de procurorii anticorupţie

Oraşul Brăila a rămas, de la începutul acestei săptămâni, fără poliţişti de circulaţie şi a cerut ajutorul vecinilor din Galaţi, deşi disensiunile dintre cele două municipii au devenit în timp proverbiale. "În momentul de faţă, este o problemă cu modul în care se reglementează traficul în oraş şi în judeţ. Fiind vorba despre un număr mare de agenţi de poliţie lipsă, zona de rutieră este practic goală. S-au făcut demersuri către Galaţi, ca să se mai înlocuiască din poliţişti. Dacă vom fi solicitaţi, Poliţia Locală cu atribuţii rutiere poate să îi suplinească pe agenţii lipsă, în oraş, cel puţin", a declarat, astăzi, Aurel Simionescu, primarul Brăilei, citat de Agerpres.
Nu mai puţin de 22 de agenţi ai Poliţiei Rutiere din Brăila sunt cercetaţi de procurorii anticorupţie, fiind acuzaţi că le-ar fi cerut mită şoferilor prinşi că încălcau regulamentele rutiere. Cinci dintre poliţişti sunt arestaţi preventiv pentru 30 de zile, alţi şase se află în arest la domiciliu, iar ceilalţi 11 au fost puşi sub control judiciar. Practic, doar patru angajaţi ai Rutierei brăilene nu sunt cercetaţi, doi dintre aceştia fiind în concediu în timpul desfăşurării acţiunii procurorilor, iar ceilalţi doi având muncă de birou.
Poliţiştii vizaţi în acest caz ar fi primit sume cuprinse între 1.000 şi 1.500 de lei, în special pentru a nu-i sancţiona pe şoferii prinşi în ofsaid pe străzile oraşului. Existau însă şi "atenţii" de 100-200 de lei, pentru încălcări minore ale legislaţiei.
După o perioadă de monitorizare, de câteva luni, printre agenţi a fost infiltrată o poliţistă de la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), care a reuşit să probeze toate suspiciunile. Alţi patru ofiţeri de la DGA au fost folosiţi ca şoferi care încălcau regulamentele rutiere şi care, după ce erau "surprinşi" de agenţi, se arătau dispuşi să ofere mită. Faptele incriminate de procurori ar fi fost comise anul acesta, în perioada ianuarie - aprilie. Monitorizarea a început în urma numeroaselor reclamaţii ale şoferilor, care-i acuzau pe agenţii de la Rutieră că îi opresc în trafic şi le cer bani.
Poliţiştii arestaţi preventiv au fost suspendaţi din funcţiile deţinute şi vor putea reveni la serviciu doar în cazul în care nu vor fi condamnaţi.

(Publicat pe 14 mai 2015)

ESCAladând ridicolul

Mi-au căzut ochii în seara asta, în peregrinările mele pe net, pe o ştire conform căreia cel mai bine vândut scriitor din România ultimei perioade este prezentatoarea TV Andreea Esca. Recunosc, nu numai că n-am citit cartea Andreei Esca, dar habar n-am cum se numeşte şi ce trateză. E drept că nu m-am omorât cu cititul în anii din urmă, deşi la concursurile de cultură generală fac faţă încă destul de bine, ceea ce mă determină să cred că am frunzărit ceva cărţi la viaţa mea.

Cartea ProTV-istei numărul 1 poate fi chiar genială, nu-mi dau cu părerea atâta timp cât nu ştiu despre ce e vorba, dar, în definitiv, nu ea este subiectul textului de faţă, ci halul în care au ajuns oamenii acestui neam ce i-a dat lumii pe Eminescu şi Nichita Stănescu. Păi dacă Esca îl bate la vânzări pe ipoteştean (Nichita probabil că nu mai vinde chiar nimic!), de ce ne mai mirăm că suntem conduşi de 20 de ani de analfabeţi deghizaţi în doctori, că umorul nu mai are haz decât dacă e plin de vulgarităţi sau că în jurul nostru nu se discută decât despre emisiuni tabloide şi vedete de carton. Parafrazând, suntem ceea ce citim! Deşi, la nivelul la care am ajuns, parcă mai bine n-am citi deloc!
P.S. Era cât pe ce să uit de Mihaela Rădulescu, e clar că Esca scrie bine de tot dacă şi-a bătut şi colega... Mâine mă duc să cumpăr cartea :P

Statistica pulimii

O cifră găsită astăzi în căutările mele pe net indică faptul că populaţia Galaţiului se cifrează la 249.400 de locuitori, conform unui document al Institutului Naţional de Statistică (INS), care invocă date de la 1 ianuarie 2014. Am preluat textul şi mi-am aruncat ochii la postul de deasupra, din luna mai, unde scria negru pe alb că populaţia Galaţiului la acelaşi 1 ianuarie 2014 era de 286.165 de locuitori!

Iniţial, înainte să consult datele de referinţă, m-am gândit că depopularea Galaţiului este un fenomen normal, date fiind condiţiile socio-economice locale, deşi diferenţa dintre cele două cifre, de aproape 37.000 de locuitori, mi s-a părut cam mare.
Când am studiat un pic mai atent cele două coloane de cifre, am observat că în cazul tuturor oraşelor mari ale ţării sunt diferenţe uriaşe, în plus sau în minus (Cluj +20.000, Iaşi -31.000, Timişoara +16.000, Craiova -25.000, Braşov -22.000, etc), deşi data de referinţă (1 ianuarie 2014) este anunţată ca fiind aceeaşi.
Păi dacă două documente făcute publice, la numai câteva luni distanţă, de singurul organism naţional abilitat oficial prezintă asemenea discrepanţe, care nu sunt credibile absolut deloc, oricât de îngăduitor ai fi, nu rezultă practic decât la un singur lucru: cifrele Statisticii (sau măcar unele dintre ele) sunt scose din burtă!
Iar dacă la capitolul numărării pulimii, unde cu puţină atenţie ne putem da seama de aberaţiile prezentate drept realitate, INS-ul îşi permite să facă asemenea măgării, nici nu vreau să-mi închipui ce se întâmplă în cazurile în care observatorul neutru nu are nicio posibilitate intuitivă de control, gen producţii, investiţii, salarii. Nu cumva tocmai de-aia nu ne dăm seama cât de bine trăim în ţara asta în care totul creşte şi înfloreşte?

Costa Brava, mai la deal de Barcelona

Am descoperit un text din toamna lui 2011, pe care am uitat să-l postez. Poate e cineva intersat de zona Costa Brava...

Vacanţe întârziate. Mai la deal de Barcelona
La jumătatea lunii octombrie, România ajunsese deja la temperaturi de 12-13 grade. La trei ore de drum cu avionul, mercurul termometrelor se menţinea încă la 20-22 de grade. Aşa m-a întâmpinat Costa Brava.
Zona de litoral situată la nord de Barcelona este una dintre destinaţiile predilecte ale celor care vizitează Spania. Şi cum criza a lovit puternic şi turismul iberic în ultimii ani, autorităţile au decis să prelungească perioada de vară printr-un program social, în care preţurile sejururilor au fost reduse substanţial. Practic, cu bani mai puţini decât costul clasic al unui drum dus-întors cu avionul Bucureşti-Barcelona poţi petrece şi şapte zile într-o zonă fabuloasă, în care ai atât de multe de vizitat încât săptămâna trece aproape pe nesimţite.
Deşi este considerată litoral, întreaga zonă este mai degrabă una muntoasă, cu stânci prăvălindu-se direct în Mediterana, cu plaje înguste şi uneori chiar „plantate”, pentru a le da posibilitatea amatorilor să savureze laolaltă muntele şi marea.

N-au, dar ştiu
La 50-60 de kilometri nord de Barcelona începe o salbă de staţiuni asemănătoare celor de pe litoralul românesc. De la Mataro la Tossa de Mar, trecând prin Canet de Mar, Callela, Pineda de Mar, Blanes şi Lloret de Mar, hotelurile se înşiruiesc unele după altele pe marginea autostrăzii sau pe ţărmul mării, orăşelele care le găzduiesc fiind evident dependente total de o industrie a turismului înfloritoare, al cărei start s-a dat pe la 1950.
În paranteză fie spus, plajele româneşti sunt net peste cele de pe Costa Brava, prin dimensiuni, nisipul mai fin şi posibilitatea de a te bălăci în mare până la multe zeci de metri de ţărm. Numai că în timp ce ai noştri caută metode de a-i jupui cât mai tare pe turiştii care se aventureză pe litoralul Mării Negre, catalanii fac tot posibilul să-i atragă!

Capitala Cataloniei
Barcelona, capitala Cataloniei şi cel de-al doilea oraş din Spania ca marime şi importanţă, este greu de vizitat într-o singură zi, indiferent dacă eşti sau nu ajutat de un ghid sau de un localnic. Prima impresie, deloc greşită, este cea a unui oraş dezvoltat de-a lungul unei perioade de timp foarte lungi, pentru că se regăsesc alături vestigii medievale şi bulevarde moderne.
O altă caracteristică a Barcelonei este migrarea spre zona înaltă, oraşul nemaiavând loc în valea în care a fost fondat şi fiind obligat să se extindă pe dealurile din jur.
Cu siguranţă, cel mai vizitat obiectiv din Barcelona este Sagrada Familia (Sfânta Familie), operă a arhitectului Antonio Gaudi, o catedrală încă neterminată deşi se lucrează la ea de circa 130 de ani! „Clientul meu nu se grăbeşte”, comenta cândva Gaudi, iar autorităţile speră să termine construcţia în jurul anului 2020. Acelaşi Gaudi este prezent în multe alte zone ale Barcelonei, de la o serie de clădiri situate în plin centrul oraşului până la Parcul Guell, un model de oraş „eco” realizat la începutul secolului XX.

Din orice tur profesionist al oraşului nu trebuie să lipsească stadioanele „Olimpic” şi „Nou Camp”, Piaţa Catalunya (kilometrul 0 al oraşului), portul vechi, zona comercială din centru, Cartierul Gotic, precum şi numeroasele muzee.
Interesant este şi cum s-au transformat clădirile unde se desfăşurau până de curând coridele (recent interzise în Catalonia), care au devenit peste noapte malluri de mare anvergură.
Costa Brava
Să lăsăm în urmă Barcelona şi să pornim de-a lungul litoralului Costei Brava. Salba de staţiuni din nordul Barcelonei reprezintă o veritabilă atracţie pentru o diversitate de turişti. De la pensionarul german şi bunicuţa franţuzoaică până la ruşii proaspăt îmbogăţiţi de tranziţia spre capitalism, toată lumea îşi găseşte locul în zona de litoral a Cataloniei.
Cum publicul este atât de divers, gazdele s-au adaptat la cerinţe şi au „inventat” programe de seară în care principalul „ingredient” este muzica lui Julio Iglesias, dar şi localuri în care mixează cei mai în vogă DJ ai momentului. Şi, evident, există şi discoteca „CCCP”, pentru atragerea ruşilor, care conform statisticilor oficiale sunt cei mai cheltuitori oaspeţi ai litoralului din zonă (cu peste 2.000 de euro pe sejur de persoană, în afara costurilor de cazare şi masă).
În plus, grădinile botanice, castelele medievale sau moderne, precum şi diversele tipuri de muzee ale mării nu lipsesc din niciuna dintre staţiunile menţionate.
Toate acestea, alături de peisajul mirific întins pe zeci de kilometri şi apropierea de alte câteva atracţii turistice importante (Montserrat, Andorra, Pirineii), fac din Costa Brava o destinaţie pe care nu o veţi regreta niciun moment.

Girona
Situat la circa 100 de kilometri nord-est de Barcelona, oraşul Girona a doua localitate turistică importantă a zonei, având rădăcinile istorice încă dinaintea Imperiului Roman. Există două cartiere distincte, nou şi vechi, separate de râul Onyar.
Unul dintre obiectivele de mare atracţie este catedrala oraşului, o construcţie impunătoare în stil gotic, datând din secolul al XI-lea, ale cărei dimensiuni o situează printre cele mai impozante edificii similare din lume.
Fortificaţiile oraşului vechi, cu ziduri de apărare şi turnuri, întinse pe câtiva kilometri, sunt construite de romani în secolul I d.C. şi sunt acum vizitabile pe întreaga lor lungime.
Universitatea din Girona a păstrat şi adaptat o parte din construcţia medevală, astfel că intrarea şi faţada instituţiei arată ca acum 5-600 de ani.
Nu în ultimul rând, merită menţionate casele colorate din cartierul evreiesc, amintite în toate ghidurile turistice ale oraşului şi care la noi ar fi fost blamate, din cauza disonanţei cromatice.

Logo galateni.net

Avem şi logo pentru site

Forumul gălăţenilor de pretutindeni creşte

După un an şi jumătate de prezenţă on-line, Forumul gălăţenilor de pretutindeni - www.galateni.net - a ajuns destul de departe.
După numărul de vizitatori unici pe săptămână, www.galateni.net se află pe locul 3 în Galaţi, cu peste 1.200 de intrări zilnice (după Viaţa liberă şi Universitate, dar înaintea Monitorului).
În acelaşi timp, întâlnirile lunare între membrii forumului au ajuns la cea de-a 11-a ediţie. Alte cifre: 30.000 de posturi, 6.300 de topicuri, 900 de membri (fără boţi!), etc.
Vă aştept pe forum! Putem creşte numai împreună!